Vulnerabilitate de duminică
sentimentul sălbăticit
gândul ce nu se lasă capturat
în cuvinte
drumul cu praf
toți smochinii aceștia
înțepându-mă tandru cu frunzele
printr-un geam
eu
desființând încuietorile
ignorând orice etichetă / orice religie
îmi las gaj sângele
suspiciunilor timpului
privirea ta
de la geneze locuiește
înțelesurile-mi feminine
plânsul reprimat
să se confunde
cu ploile
convingerea mea
că te știu de muuuult...
chiar de te-aș găsi
nimic nu îmi va fi
de ajuns
pasărea
despietrește
în zbor
peisajul
toată anatomia aceasta
făcută să existe
pe moarte fiind
uit de frică
o să fiu
a smochinilor
și a drumului contorsionat
mult prea banal poate...
a unei istorii
trăite de mine...
doar auzite?!
[toate îți păstrează cu fidelitate
chipul]
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre smochine
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
Citate similare
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre tăcere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În orice religie vei găsi doar frica să nu-l pierzi pe Dumnezeu, nu vei găsi în ea nici un Dumnezeu. Aceasta doar va întreține separarea. Orice religie este o creație iluzorie a minții umane. Orice religie te ține prizonier al trecutului și al unui "Dumnezeu" primitiv, mitologic!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre religie, citate despre trecut, citate despre mitologie, citate despre frică sau citate despre Dumnezeu
* * *
dincolo de abstracțiunea de principiu
a unei conjuncții atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere și de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înțeleg eu să fiu fericită!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre principii, poezii despre inimă, poezii despre greutate, poezii despre fericire, poezii despre durere sau poezii despre copilărie
Autosugestie hibernală 2
intru în clipa aceasta
musai trebuie să port
pantofi cu număr par
afectele altcuiva
masca de circumstanță
chiar dacă acum doare
chiar dacă acum țipă
o pasăre de care nimeni
nu-și mai aduce aminte
sunt o apă ce curge în sine
reciclându-și visele să nu moară
predându-se mai apoi total dezgolită
la apelul timpului
sunt o mână / una singură
în van căutându-și perechea
să împlinească preceptul biblic
sunt prea eu
sufăr de mine ca de o boală rară
nimeni nu mă identifică
în labirintul mult prea personalizat
al coconului propriu
fă ceva! fă cevaaaa!! îmi strigă o literă
dă la maximum vocea exteriorului!
[pași / foșnete / uși trântite / mănușă uitată / stupoare / bătaie în geam.../ cade ceva... / ba nu... // puncte de vedere...]
badijonează plânsul acela
să se asemene unui cântec
până când... până când...
va începe să ningă peste realitate
estetic îmbrăcând-o în tabloul din care
cel mult va răzbate un semn de uimire
într-un iris
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre realitate sau poezii despre numere
Fidelitate
și totuși!
nu mă voi duce prea departe
de mine!
cireșul așa de impersonal pentru alții
rămâne-ncrustat intimității mele
grimasele lui în zăpezi... florile inundate
în iubiri nu întotdeauna ușor de purtat
fereastra închisă într-o lume
împuținându-se afectiv
dârele ei de sânge împreunându-se-n mine
presentimentul acela al trecerii
când mâna fărâmițată întâlnește timpul
chipul strămoșilor se adună!
toate acele tufe de trandafiri uitate în pământ
în rătăcirea bolnavă a omului
mult prea fricos să privească în sine
într-o doară îmi păcălesc spaima amiezii
cu albul cântecelor de rochia-rândunicii...
cu mireasma nepământească a măturiței-Maicii-Domnului:
eternele mele răgazuri în umbră-luminată-de-vie!
calul de lemn săvârșește călătoria
de-o parte și de alta a lumii
mirosul pielii bronzate cu-nisip-și-iarbă zdruncină acum-ul
tăcerea sălciilor maschează poematic
tristețea podului peste învolburare de gânduri
! nu știam că se numesc petunii
erau florile-prin-definiție!
SUNT!
crăpăturile cu secetă ale cândva-lacului
păstrează miracolul inimii în lăuntrul noroiului
în fapt bucata aceasta de rană... pe care într-un imbold
o iau și o înfăș în frunză curată de brusture
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre spaimă sau poezii despre păcăleli
Te asemăn cu o floare...
te asemăn cu o floare înflorită în câțiva ani,
genele ca dulci petale peste ochii-ți de mărgean,
frunzele în rochii crude îți arată orice ram,
ești o floare cum nu-i alta, îmi e frică să te am
de-aș culege a ta floare, s-o inspir și s-o păstrez,
îmi e frică că te doare gândul tău atât de roz,
îmi e frică de păcatul săvârșit de-a mea dorință
cum îndeamnă necuratul să îmi fii a mea o clipă
te asemăn cu o floare, ce parfum și ce miresme,
lasă trupul tău de fată ori de câte ori mai trece
ori de câte ori oprește să vorbim mai mult de-o oră,
ori de câte ori șoptește, vorbe dulci care mă fură
ți-aș culege între palme dorul tău și-a ta dorință,
care ți-a cuprins tot corpul, care ți-a pătruns în ființă,
dacă n-am să las păcatul să coboare asupra mea,
altul vine și-ți culege dulce dor din floarea ta
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre vorbire
- poezii despre roz
- poezii despre rochii
- poezii despre ore
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Hic et nunc
ca să mă înfrunt cu tine
doar ca să te tachinez
să-ți scot odată
plictisul
sentimentul textilei
care nu are de gând
să cedeze la timp
spre exasperarea pielii
în atâta obișnuință
pierzându-și abilitățile...
ca să mă înfrunt cu tine
ca să mă vezi
substanță activă 100%
diagnostic irefutabil
semn al destinului
al bunei fatalități
eu însămi trebuie
să fiu
cea de acum
la ce bun "altădată"?
cum să te opui
invaziei de copaci
subtilităților verdelui
clipei acesteia când se dă
ora exactă / se trece
la ceasul de vară
îmi exploatez chipul
să exprime
lumea aceasta
nopțile necesare
erele și nisipurile
păstrătoare fidele
ale necredințelor
omului
iată-mă
hic et nunc:
pune mâna pe mine!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre mâini, poezii despre fidelitate sau poezii despre copaci
Între mine și mine
rămânea marea asta
o lume care primejdios începea nu părea
a vrea să se sfârșească
un țipăt multiplicat
mirosul mult prea sărat... algele... gândul străvezit
și inima pe punctul de a se desprinde
pradă pescărușilor în trupuri alterați
cuvintele intră insidios în semnificație
la fiecare jumătate de sens o capcană:
îmi țin tâmplele respirația plânsul
încerc să nu fiu cea mai vinovată
ca-ntr-o hipnoză lumina îmi amestecă glasul
printre valuri printre nesfârșite coridoare-ale timpului
amprenta chipului trădat o casă atât de singură!
corabia se izbise undeva departe
de o poveste în faldurile căreia treptat își pierdea memoria
nici urmă de îndoială nici atât de moarte!
și totuși eu!
cu vârful degetelor de-abia atingând
linia fină care desparte
cuminte ca-n fața unui pluton de execuție
nu mă încumet
cu propria viață să-i testez lipsurile
gradul de scrupulozitate
în spate
nisipul sănătos poartă la fel de firesc
trupul cochiliilor și dârele sângerii
ale tălpilor alergând alergând
prea mult să nu se oprească... să vadă
copiii înalță zmeie
verbele se conjugă obișnuit la prezent
și oamenii... oamenii încearcă din răsputeri
dramul minuscul de fericire să nu-l piardă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre verb, poezii despre trădare, poezii despre sănătate, poezii despre superlative sau poezii despre roșu
* * *
ora aceasta nu știu dacă privilegiată
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu
așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al vremii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sacrilegiu, poezii despre nefericire, poezii despre narcise sau poezii despre indiferență
Again
te privesc
dintr-o depărtare
posibil puțin altfel decât a altora
nu fac niciun efort
să te trec dincolo
simți
șarpele din tine
ferindu-se
de mușcătura mea
nu!
nu ai tu veșminte să te acoperi!
nici varianta minimală de asigurare
în caz de dezastru. în caz de mine.
*
ai ignorat constant
ai mizat
ai pus flori de plastic
ochi la ochi
punctul pe i
când toate punctele fuseseră de mult puse
**
iei una realitate
torni praf de pușcă praf de pulbere praf și pulbere
amesteci vorbe vorbe vorbe
la puterea a noua
dai o spoială dai două
treci sensul de partea ta
în felul tău
te ții după mine
n-ai înțeles nici acum
că drumul meu trece inexorabil
prin tâmpla cuvintelor
lasă prăpăd umple de sânge
nu cunoaște remușcarea
again... again... again
o ia de la capăt
și tu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre posibilitate, poezii despre cuvinte, poezii despre cunoaștere sau poezii despre asigurări
Nevoie am de tine, tată
Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, și nu mai vine...
Și știu c-aproape nu-mi poți fi,
Și știu c-aproape nu-s de tine.
M-ai părăsit de copiliță...
Eram micuță, te iubeam...
Și nu credeam că-i cu putință
Peste-o zi să nu te am.
Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Și-n altă lume ai plecat.
Am nevoie-atât de mult
Să te am și azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Și să fiu mereu cu tine.
Cinci ani aștept doar să-ți văd chipul
În zile mari și-n nopți târzii,
Dar am înțeles cu timpul
Că te-ai dus și nu mai vii.
Ai lumea ta eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.
Știu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creștet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...
Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoțești când îmi e greu,
Îmi împletești în drum mistere
Ce nu le înțeleg nici eu...
Mă ridici la culmi înalte
Și-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uși neumblate
Pentru visul meu de azi...
Îți mulțumesc că ești cu mine
Și mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii și azi cu mine, tată!
Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinți ca un părinte
Și să mă cerăi de-i necesar...
poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tată, poezii despre sfaturi sau poezii despre prezent
Dă-le aripi
În gândul meu firav de lut albastru,
Am îndrăznit să cred că îmi exiști,
Sperând că universul, printr-un astru,
Mi-aduce un răspuns pentru cei triști
În jurul meu e-atât de gri, de frică,
Ei nu mai știu de ce aici mai sunt,
Se pierd în grija zilei și abdică,
Devin o umbră sumbră pe pământ
În jurul meu descătușez vibrații
Ce au uitat normalul, sau nu-l știu
Și simt bătăi de inimi, respirații,
Care mă fac să nu mai vreau să fiu
Arată-le o cale, numai una,
Alege Tu, nu cred că ei mai pot,
Sau de o fac, trăirea ca nebuna,
Transformă totul într-un trist complot
Nu prea mai au răbdare, n-au de unde,
Sunt doar făclii care se sting pe rând,
E prea mult întuneric, îi pătrunde,
Iar eu îi văd cum pleacă, suspinând
Alungă norii cât mai au putere
Și lasă raza Ta în jurul lor,
Să uite toți de griji, ce-s efemere,
În drumul către mâine, către zbor
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre nori sau poezii despre lut
Rostogolire spre cer
Tu
niciodată nu știi
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de țigară
niciodată nu vei ști
cât de mult mi-am dorit să-ți pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă
aș fi vrut să am timp
să pun coperți iubirii noastre
să-ți vorbesc despre ploi
dar știu că versurile și mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie
am să cobor peste ape și undeva
aproape de liniștea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere
acum
îmi vine să râd
e ca și cum te-aș invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să știu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea și credința mea
n-am să știu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale
îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înțeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârșit
peste o mie de gânduri, o mie de ape
voi muri frumos
fără să știu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greșit
poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre toamnă
Manifest
toate zilele-acestea în care
nu gândesc / nu simt
în cuvinte
îmi revendic hrana
instinctual / preistoric / onomatopeic
orizontalitatea își înalță
propriul munte
propria legislație
mă privești abstract
aproape îngrozit
[nu știi dacă și mâine...]
îmi iau
porția de lucruri
vitale
în ritmul sângelui
asezonat
la desenul rupestru
o femeie pe cale de a se naște
marea așteptându-și luna
în aer
ca într-o stâncă
decupez iubirea
compusă
din rochia mea albă
cu măduvă multă desprinzându-se
din seva cosmică
scăpată de îngeri
la izgonirea din raiuri
decretez:
Sentimentul!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ritm, poezii despre rai sau poezii despre naștere
Mă uit pe geam și, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfățișări și culori. Chipul lui izvorăște mereu și din ființa mea, unde se află culcușul amintirilor noastre bune și rele, și retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost și ceea ce are un farmec inedit, petru că știu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.
Mihail Drumeș în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Katy2o
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre peisaje, citate despre culori, citate despre amintiri sau citate despre Petru
N-o să-ți scriu despre iubire 2
despre dialogurile închipuite
în care uitai să răspunzi
pueril concepeam replici
neverosimile în feminitatea lor
nici despre cum "era / a fost odată..."
n-o să pomenesc mai nimic
[preafrumoasa poveste dând un sens... numai al meu...]
și am corupt timpuri / programe / verdicte...
în balansoarul în care de-una-singură m-am trezit
duminicile trudeau să mascheze vidul
lipsa mâinii amputându-și solitudinile peste o alta
nici despre revederea târzie nimic nu vei ști
despre absența noastră din cuvinte
[cum "nostru" ajunge brusc cu totul altceva să însemne...]
despre poticnirea în gesturi / într-o dantelă de rochie
fără de scrupule desăvârșind bâiguielile...
vei avea dreptul la propriile percepții
deformate de grabă sau de aglomerație
de zidurile acestea ample crescute vii
din suflete amorțite
îmi vei da dreptul la propriul scenariu
efectul nestăvilitei imaginații bovarice...
voi ști că nu pe tine te-am găsit
că... eu... nu eram eu...
se vedeau 2 străini
unii care nu împărțiseră vreodată
un Cântec
de-aceea poate se lăbărța timpul
de-o parte și de alta a aerului ticsit
gânduri... privirea desființând cerul
penuria de sentimente a curții
o să ating o nuanță / poate maroul
coperții impersonalizate
pe cel al bomboanei insipide de ciocolată
n-o să știi că habar n-am avut să mă apăr
ai debarasat spațiul de toată artileria
de toate detaliile...
de mine...
n-o să-ți scriu despre...
o să te-nvăț cum se privește un om
prin început purificat de decembrie
fără metafore / fără de voaluri / fără ascunzișuri
numai el însuși / bunăoară la masa aceasta unde
ca pe ninsoare pașnică îmi aștern inima
duminica vine ușor
mult-prea-timpul nu lasă spații goale
nicio frică de luni:
astăzi nu doare
nici iubire
nu este.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre spațiu și timp, poezii despre singurătate, poezii despre ninsoare sau poezii despre măști
Adormind aseară cu gândul la tine și deșteptându-mă dimineața tot cu el, aș putea să îți scriu toată ziua fără să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu știu de ce, orice lucru, chiar și acelea care nu au a face deloc cu tine, îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu de împărțit cu teii, cu florile și frunzele de tei? Poate unde ești așa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora.
Mihai Eminescu în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tei, citate de Mihai Eminescu despre tei, citate despre frunze, citate de Mihai Eminescu despre frunze, citate despre gânduri, citate de Mihai Eminescu despre gânduri, citate despre flori, citate de Mihai Eminescu despre flori, citate despre dimineață sau citate de Mihai Eminescu despre dimineață
Cu tine sunt așa departe de mine 2
încerc să-mi amintesc copilăria
rochia și floarea preferată
cum mă încruntam când nu-mi conveneau
lumina / mersul norilor / stările de fapt
dacă DA-N I E-LA se auzea măcar puțin altfel
decât restul grămezilor de daniele și cum
eram cuminte / cum mă revoltam
dacă gerul mirosea a viu / a necunoscut / a dimineața aceea
în care am simțit drumul îndepărtându-se
încerc să pun un cuvânt în dreptul
primei emoții adevărate / îmi vin
roiuri albastre / triburi gălăgioase / gânduri bezmetice
cerul căzut dedesubtul pădurii / acolo
strâmtoarea din pântecele mamelor
eu-altcineva adăpându-mă lacom
din privirea de plastic a unei păpuși speriate
[poate că atunci demult o duruse / poate...
mai mult pe mine...?!
cât de repede am dat pagina?!]
exist!
în mușcătura timpului
aerul cauciucat
eșarfa ca o funie amăgindu-mă că nu vrea decât
să fim intime... și... așa-și-pe-dincolo...
o las să mă înfășoare / să mă strângă / să mă posede...
până când tristețea cuiva cât o lume
șterge distanța de mine
! ești detaliul inofensiv / șifonat pe margini / înghesuit spre inimă!
un petic turquoise se risipește în oasele ierbii
sunt goală-goală!!... și nu știu de rușine!!!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre sperieturi, poezii despre rușine, poezii despre păpuși sau poezii despre păduri
Piatra filosofală
Eu pot orice, îmi spuse piatra,
Ai început cumva să-mi semeni,
Sfărâm, ucid, clădesc, nici Cleopatra
În măreția-i, nu-mi era asemeni,
Eu pot orice, îmi spuse lutul,
Chiar neștiind de unde am venit,
Moartea mimează începutul,
Șerpii s-așază în poziția infinit,
Eu pot orice, îmi spusei tu
Uitări peste sărut, mort peste viu
Aș vrea să uit, tu antidotul meu la nu,
Eu pot orice, chiar să nu fiu...
Îmi spuse, pot orice, eu piatră seacă,
Eternitatea, necioplită am legat-o
De aripile păsărilor care pleacă...
Și cineva, atunci, a ridicat-o.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre infinit, poezii despre aripi sau poezii despre Cleopatra
Moartea mă neliniștește foarte puțin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranță. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăcește prin Anglia; e foarte sărac, toți îl disprețuiesc, își bat joc de el; dar el știe că are undeva o comoară ascunsă. Și eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărți, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, așa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, și după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre tristețe, citate despre sărăcie, citate despre prietenie, citate despre perfecțiune, citate despre mamă, citate despre familie sau citate despre comori