Căi și destine; utopie și meditație
La o școală de corecție am stat și-am meditat,
Fiind îndrăgostit de o fată-criminală într-un costum vărgat;
Priveam la ea, bine-i stătea îmbrăcată în zeghe,
Pentru omor la cîțiva ani cpndamnată fiind de lege.
Povestea ei, într-o zi de cumpănă s-a întîmplat,
Și-a omorît bunicul, violată de el cu ea cînd stăten-n pat;
Era beat criță atunci nenorocitul,
Și ea i-a dat o palmă cu cuțitul.
Sentinele în foișoare privesc prin sîrma ghimpată,
Cum fără jenă o fată face pipi în zăpadă;
Hplbîndu-se la ea, din priviri pipăindu-i fundul ei gol,
Constată că-i mai fin, mai rumen decît obrajii gardiencelor.
Băieți cu priviri de sălbatici, de hominizi din peșteri-caverne parcă aduși,
E o utopie să crezi, să încerci să-i educi;
Din orfelinate alungați, boschetari prin canale ajunși,
Areatați, la șcpala de corecție apoi la pușcărie vor fi duși;
Căutîndu-și o victimă mai elevată,
Stînd la coadă la rînd au violat și jefuit o nobilă fată.
Un tainic farmec simt privind la fetele-golane,
Ca niște flori-buruieni sălbatice, cu-n aer cazpn aceste creaturi penale!
Păzite fiind de gardience cu priviri ferpce,
În șoapă le răspund ele la ordin cu înjurături atroce.
Frustrant, din florile acestea sălbatice aș rupe,
Să le miros și gust otrava lor terapeutică și dulce!
poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre legi
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre alcoolism
- poezii despre aer
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Căi și destine. Utopie și meditație
La o școală de corecție am stat și-am meditat,
Fiind îndrăgostit de o fată-criminală într-un costum vărgat;
Priveam la ea, bine-i stătea îmbrăcată în zeghe,
Pentru omor la cîțiva ani cpndamnată fiind de lege.
Povestea ei, într-o zi de cumpănă s-a întîmplat,
Și-a omorît bunicul, violată de el cu ea cînd stăten-n pat;
Era beat criță atunci nenorocitul,
Și ea i-a dat o palmă cu cuțitul.
Sentinele în foișoare privesc prin sîrma ghimpată,
Cum fără jenă o fată face pipi în zăpadă;
Hplbîndu-se la ea, din priviri pipăindu-i fundul ei gol,
Constată că-i mai fin, mai rumen decît obrajii gardiencelor.
Băieți cu priviri de sălbatici, de hominizi din peșteri-caverne parcă aduși,
E o utopie să crezi, să încerci să-i educi;
Din orfelinate alungați, boschetari prin canale ajunși,
Areatați, la șcpala de corecție apoi la pușcărie vor fi duși;
Căutîndu-și o victimă mai elevată,
Stînd la coadă la rînd au violat și jefuit o nobilă fată.
Un tainic farmec simt privind la fetele-golane,
Ca niște flori-buruieni sălbatice, cu-n aer cazpn aceste creaturi penale!.
Păzite fiind de gardience cu priviri ferpce,
În șoapă le răspund ele la ordin cu înjurături atroce.
Frustrant, din florile acestea sălbatice aș rupe,
Să le miros și gust otrava lor terapeutică și dulce!
poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine dracu' mai e și Tom Jones?
Mi-o trăgeam
cam de două săptămâni
cu o fată de 24 de ani
din New York era
pe vremea grevei
gunoierilor, dar
într-o noapte
a apărut muierea mai în vârstă
și-a spus, " vreau să-mi văd
rivala." a văzut-o
și-atunci a spus, " o,
ești o fătucă drăguță!"
apoi ce-mi mai amintesc
sunt miorlăiturile de pisici sălbatice
țipetele și zgârâieturile alea
scoase de animalele sălbatice,
sânge și să ** ***...
eram beat și în chiloți.
am încercat să
le despart și-am căzut
zdrelindu-mi genunchii. apoi
au ieșit pe ușă
și-au coborât scările
afară-n stradă.
au apărut
mașini pline de polițai.
un elicopter al poliției
se învârtea deasupra capului.
stăteam în baie
și rânjeam în oglindă.
nu se întâmplă des
un lucru așa splendid
unui om de 55 de ani.
a fost mai ceva decât
balamucul de la
Watts.
tipa de 34 de ani
s-a întors. era
****** rău
iar hainele-i erau sfâșiate
și era însoțită
de doi polițiști
care voiau să știe ce și cum.
băgându-mi picioarele-n chiloți
am încercat să le explic.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre polițiști
- poezii despre draci
- poezii despre zoologie
- poezii despre vârstă
- poezii despre săptămâni
- poezii despre sânge
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
* * *
ușor
pe nesimțitelea
s-a lăsat negura
iar becurile economice pîlpîiau cam slab
astfel încît nu mai vedeam drumurile
și gropile creșteau
cît alții în zece
vorba cîntecului
le-au umplut cu gunoaie
și de călcai în ele
ți se-afunda piciorul într-o pastă moale
cu miros dulceag
nimeni nu mai ieșea din casă
rînd pe rînd au dispărut canalele care-mi plăceau
n-au rămas decît cele cu talk-show-uri
și rufe puse la uscat
laptele în cutii de carton
era doar pîine cu cartofi
iar carnea șobolanilor ce-mi cutreierau apartamentul
era o delicatesă
cînd m-a sunat vecinul să-mi ceară
o ceașcă de ulei
i-am dat
pentru că așa se ajută vecinii între ei
l-am întrebat cum i se pare
și-a dat din umeri
și eu am tăcut
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vecini, poezii despre tăcere, poezii despre picioare, poezii despre lactate, poezii despre becuri sau poezii despre ajutor
Cerc și nisip
Îmi amintesc adesea cînd m-am născut pe lume
din fînul gras al umbrei, din țipătul luminii,
copil vestind speranța prin zodia fără nume
și cîntăreț al pîinii din fluierul tulpinii.
Beau vin din cupe fluturi și lupi dansau pe dealuri,
mă mîngîiau cinci nuferi ca pe un pui de baltă
și mai ieșeau și rîme și oase de prin maluri,
parcă sub val de ape ce-n tainic vînt tresaltă.
Și-apoi trecui prin vreme ca un marfar noptatic,
strigîndu-mi la răstimpuri, pe cîte-un cîmp, aleanul
și nechezat de caii cei liberi și sălbatici,
ce-și nărăviră sila și-și putreziră hamul.
N-au apucat corăbii să îmi vîslească-n sînge,
ci doar pirați tereștri să-mi tulbure povestea,
dar din spinări de păsări simțit-am cum se frînge
și ruginia ploaie, și trăznetul, și vestea.
Iar după cîte toate, ung ușa cu slănină
și-o las deschisă-n voie, pierzîndu-mă prin iarbă...
Copil fiind iar, simt lumea topindu-se străină,
pe fruntea mea simt roua cerească stînd să fiarbă.
poezie de Dragoș Niculescu din Cinci vreascuri și fapta de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cai, poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre piraterie, poezii despre nuferi, poezii despre nisip, poezii despre naștere sau poezii despre marină
De iarnă
De fiecare dată după prima zăpadă ies la joacă
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Pot schimba lumea din două priviri, cuvintele tale
Se topesc în palma mea, așa că-i mai bine să nu ne vorbim
Să ne-nțelegem din inimi, din oase, dar mai ales din umbrele
Care trec unele prin altele ca fulgii prin piele
Să facem o veșnicie a noastră în loc de om de zăpadă
Pot opri râuri, ridica baraje acolo-n mintea ta unde-i pustiu
Când se întunecă să strigi: Sunt la barieră, deschide!
Să ies tiptil din mine să te-ntâmpin cu pumnii ca două felinare
Punem schele de dor să ajungem la steaua polară
Ridicăm o casă, un oraș, fără puncte vamale
Iubirea e singurul virus permis
De fiecare dată după prima zăpadă te sun: Vino la mine!
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Și din păduri învecinate animalele sălbatice
Vin să mănânce ceva, nu știu ce, din palmele-ți calde
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre vamă, poezii despre stele sau poezii despre schimbare
Pe aleea cu trandafiri
Pe aleea cu trandafiri
Parcă m-aș tot duce
Simt în suflet și-n priviri
Fin parfum din vii trăiri
Care farmec vieții aduce.
Dar și spinii-i simt ades,
Și-al lor rost e sfânt
Când pricep acestea ce-s,
Pricep ce-i mai ne-nțeles
Pe acest pământ.
Și cu cât pe-această alee
Îmi urmez eu drumul
Spinu-adânc să-nfigă vree
Dar atunci îi simt eu ce-e
Tot mai mult parfumul.
Doamne, ajută-mi să-nțeleg
Rostul vieții mele
Spini, și-apoi parfum s-aleg
Că-adevărul Tău întreg
E cuprins în ele.
poezie de A. Cornel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trandafiri, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Bocet pentru Ăl Bătrân
Ce tragic timp păgîn,
Se-mparte țara noastră în partide,
De cînd l-am omorît pe ăl bătrîn,
Mormîntul lui nici nu se mai închide.
Am tras în el ca-n malul de pămînt,
Nu l-am putut în timpul vieții frînge,
Și el s-a dovedit de neînfrînt,
Că nu ne-a dat nici lacrimi și nici sînge.
Cu el am omorît-o și pe ea,
Într-un concurs fanatic de păcate,
Și-atunci păcatul nostru devenea,
Mai greu ca ale lor, împreunate.
Așa puține vorbe mai rămîn,
Într-o tăcere plină de rafale,
Și vai!, l-am omorît pe ăl bătrîn,
Erori peste eroarea vieții sale.
Se-mpleticea de parcă era beat,
Și totul îi apărea confuz, departe,
Prin gloanțele cu care l-am marcat,
El inspira și aer, dar și moarte.
Și el ne-a fost măcar o dată baci,
Și noi i-am fost măcar o dată turmă,
De ce am apăsat pe-acel trăgaci,
Cînd moartea și-așa venea din urmă?
Ne trebuia și milă și efort,
Să le putem concilia pe toate,
De ce am dorit să-nceapă cu un mort,
Aceste ziduri de maternitate?
Eram români și el era român,
A fost și crimă, dar a fost o gafă,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Cu mîini legate, împușcat în ceafă?
Voi nu vedeți că nu putem dormi?
Voi nu vedeți că țara nu mai doarme?
Din zori de seară pînă-n zori de zi,
Strigoiul lui aleargă prin cazarme.
Își plînge țara ori de cîte ori,
De drama ei se-atinge și îl doare,
Strigoi bătrîn ce cîntă "Trei culori",
Cum face la beție fiecare...
Acest strigoi de unde-ncepe tot,
Privește dintre stele pe fereastră,
Din buzele ce a vorbi nu pot,
Pornește cinic libertatea noastră.
Și totuși într-un tragic timp păgîn,
I-am încărcat cu întuneric pasul,
De ce l-am omorît pe ăl bătrîn,
Și nici măcar nu-i facem parastasul?
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre strigoi, poezii despre somn, poezii despre greșeli, poezii despre România sau poezii despre țări
Phantasma de luxe
La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.
Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.
Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.
La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.
La început mai mult, apoi din ce în ce mai puțin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă și atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Și cînd praful și liniștea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.
La început am fost eu și tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful și liniștea și iubirea ta m-au învăluit. Și simt
cum fiecare cuvînt al tău se oprește în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă și-așteaptă trupul să miște
ca un clopot.
Într-un tîrziu, praful meu, liniștea și iubirea se vor așeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-așterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obișnuiești. Și ți se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi și te voi auzi.
Voi auzi și voi striga și eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
și praful și liniștea și iubirea și va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră și-adîncă să ne ascundă și chiar și cerul va fi
prea mic să ne fie cearșaf pentru dragoste.
poezie de Leonard Ancuța (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre copilărie, poezii despre început, poezii despre violență sau poezii despre urechi
Am fost surprinsă de miros, nu mirosea deloc a Ma Griffe, mirosea a floricele care cresc în pădurile englezești înfrunzite, ca o fată care ar purta șorț și pantaloni strâmți și ar face coronițe din margarete sălbatice, o fată de basm din epoca victoriană.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păduri, citate despre frunze, citate despre flori sau citate despre creștere
Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre nori, poezii despre foc, poezii despre devenire sau poezii despre amintiri
Farmacista era spirt. Sorbind-o din priviri, flăcăul s-a îmbătat criță.
aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre farmacie
Agonie nocturnă
E ora patru dimineață,
Tremurînd bețivii aleagă spre cîrciuma din piață;
Ochii le sticlesc de poftă ca la bursuci,
Devreme sau mai tîrziu de ciroză vor murii cu toții răpuși;
Unii beau pe datorie, trecuți pe caiet,
Dar unul a scăpat de datorie murind de diabet;
Un bețiv la altul indignat povestea,
Că i-a venit nevasta acasă fără chiloți pe ea;
Un coleg de pahar n-a mai venit de luni,
Fiind internat la dezalcoolizare la spitalul de nebuni;
Un singur ideal, o singură bucurie bețivii avea',
Cînd iau pensia sau salariul să aibă ce bea!
poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre salariu, poezii despre poftă, poezii despre pensie, poezii despre ore sau poezii despre ochi
Trecut prin ciur
și dârmon s-a prezentat
la ea. era pretendentul ideal
în opinia comitetului întrunit
ad-hoc pe cărarea ce ducea
în vârful dealului. și-a prezentat
acreditările luate de la o școală
de corecție a direcției profesionale
a trecut prin ciurul unor școli
de reeducare. a făcut și pușcărie
nu prea multă, nu prea puțină
atât cât trebuie să nu se lase
fraierit de viața obișnuită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri
* * *
nu eram de atunci,
tot ce venea,
nu văzusem,
nu aveam
tactici de sprijinit gândul,
se făcea greu, foarte greu
și cădea.
era duminică la fântână,
mă uitam la femeile
care își spălau lacrimile cu leșie.
în aer se împânzea
un miros de bandaje murdare,
ca și când ochii lor ar fi zăcut
prin spitale de război răni întregi.
lângă ele erau copii și câini,
aveau aceleași priviri ridicate a frică
și întrebare,
le era foame,
dar așteptau cu mațele mute
să se scurgă durerea aia
a sângelui din femei
odată cu leșia și sarea.
din case se auzea
câte un glas gros de băutură putredă
chemând încă o sticlă
sau încă o datorie la pat.
după gardurile conjugale,
era aproape târziu.
ici-colo se aprindeau lămpi abătute,
semn că se întorceau la tristețe
ca tâmple supuse.
după ele veneau,
căscând de foame și nevinovăție
copiii și câinii.
era spre noapte duminica,
nu mai era chiar sărbătoare,
palmele se auzeau înjurând
de dumnezeii mă-tii de femeie obrajii,
lasă că până mâine îți trece.
apoi era liniște.
pe câte un prag,
mai rămânea un nesomn de copil,
mânca
un colț de pâine umplut cu brânză.
se uita
la măreția domnului
care a făcut stelele.
și cred că la sfârșit plângea.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre câini, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre sărbători sau poezii despre sfârșit
Priviri prin peruzea
Justiția este o damă
Cu priviri prin peruzea,
Toți bogații o aclamă,
Doar săracii dau în ea.
epigramă de Vasile Iușan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre justiție, epigrame despre femei sau epigrame despre bogăție
Cântecul vieții
Iubirea imensă și fără măsură ce se revarsă în mine,
Atunci când iubesc, îmi iluminează fiecare părticică a ființei mele
și îmi inundă pentru totdeauna universul lăuntric
cu o mulțime de mesaje tainice ce provin de la Dumnezeu.
Tocmai de aceea, în această viață
nu mai sunt niciodată sigur, ci îmbrățișat de Dumnezeu Tatăl.
Energia cea tainică a iubirii, ce provine de la Dumnezeu Tatăl,
Se revarsă în valuri prin mine atunci când iubesc și
astfel devine cu putință să îmbrățișez și să ofer iubire
fiecărei ființe umane ce există pe acest Pământ
și totodată merită să-mi primească iubirea.
Tocmai de aceea, în această viață
nu mă mai simt niciodată însingurat sau singuratic.
Dat fiind faptul că am savurat și savurez fără încetare
Nectarul cel divin al vieții,
Tocmai de aceea, în această viață
nu mă mai simt niciodată însingurat sau singuratic.
Dat fiind faptul că m-am adăpat și mă adap fără încetare
de la fântâna cea magică a vieții,
Tocmai de aceea, în această viață
Nu mă mai simt niciodată un veșnic însetat.
Dat fiind faptul că energia mirifică a timpului
mi-a șoptit într-un mod tainic la ureche
cântecul manifestării atemporale,
care mă face să basculez în eternitate,
Tocmai de aceea, în această viață
nu mai simt niciodată starea de oboseală sau de vlăguire.
Dat fiind faptul că viața trăită intens și plenar
mi-a dezvăluit în mod gradat misterul fascinant al morții,
Tocmai de aceea, în această viață
nu mai sunt deloc înfricoșat.
poezie din Aforisme și cugetări despre viață
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre muzică sau poezii despre lumină
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre tramvaie, poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre fete frumoase, poezii despre fete sau poezii despre albastru
Rime pasagere
Eram la Teatru într-un autobuz gol,
În fața mea erea un mut cu o mută și eu chior;
Mutul la mută din mîini bîțîia,
Ochiul meu lacom în fund o căta;
Amîndoi pipăiam dini priviri muta domnișoară,
Așai-i și dragostea-și mută și chioară!
poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre poezie sau poezii despre autobuze
* * *
am visat că cineva
mi-a fărămițat trupul
l-a împrăștiat peste tot
ca pe niște litere de sânge
mi-au rămas doar ochii
care priveau de sus
la păsările ce ciuguleau
ultimele rămășițe
și parcă se auzea
o inimă bătând tare
ca un plâns de copil
îmbrățișând viața
pentru prima oară
ploua frumos
fără ca timpul
să mai treacă prin ceas
nu mai era nicio grabă
nimic din ce să te întoarcă
doar un aer
ce aștepta să înflorească
"cât de frumoasă e
lumina pe care o beau"
îmi șopti sufletul
șerpuind prin iarbă
(convinsă fiind că Dumnezeu
bate într-un cui
toate visele)
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre trup și suflet
Sarea dintre pagini
Înainte de masacru,
vajnicii orășeni vor
lua biciul și muzica de
care au fugit până atunci
va fi inspectată la nanosecundă,
fiind forțată, precum o felie
dintr-un minut beat de milenii,
să ne arate tuturor, fără nicio
Evanghelie în mână,
câte cioburi
de oglinzi primește într-însa.
Căci bietele canale din noi,
după ce metale ofticoase le
vor fi eliberat de slănina
antică,
ar ajunge cam rușinate pentru
lipsa din
irisul lor a semințelor
frustrate prin care, fără nicio
diplomă de licență,
coperțile
migrează printre cetățeni.
Iar sarea rămasă de-a lungul
volumelor nu va fi
ghicită nici de istorici,
lăsată să se transforme în
crăpăturile pereților ce îi
vor separa pe dinozaurii de
poimâine.
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre orășeni, poezii despre oraș, poezii despre minute, poezii despre istorie, poezii despre creștinism sau poezii despre antichitate