Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Astrul

Mă vede astrul iarăși din ‘naltul lui senin,
Proptit de raze moi pe grinda casei tale,
Unde înfloresc suav dalbele flori de crin
Și unde dorul meu își face adesea cale.

Închid ochii... visez, sub mângâieri de lună,
Când siaje de fum se-ntind pe-acoperișuri...
Cum din castelul clipei, ivești sfioasă jună,
Pe brațe moi, tu porți plutiri dalbe de visuri.

Iar eu, un june falnic, m-apropii de a ta poartă
Și împart cu tine îndată două mere de aur,
Ca binecuvântarea s-aștearnă peste soartă
Și-ntr-un inel ne leagă un astru mândru faur.
.................................................................................
A fost un joc fecund cum noaptea se destramă
Și piere ca un vis rătăcitor pe pleoapă.
Adorm când primii zori se lasă fără teamă,
Doar perna umezită, liniștirea-mi adapă.

poezie de din Amurguri și anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Slova-mi educ

Slova-mi educ, să fie atingere sfioasă,
S-alunece suav și gingaș către tine,
Pe aripi de vis blând, armonioasă...
Cu înfiorări calde, diamantine.

Slova-mi educ, să pot a-te cuprinde
În dantelări care înfloresc iubirea
Și atunci când raza zilei se aprinde,
Să-ți lumineze sufletul, trăirea.

Slova-mi educ, să fie și visul de iubire
Când luna despletește în raze moi
Și fluturii dansează în a nopții lucire,
Pe aprinse felinare ușor... doi, câte doi
............................................................................................
Slova educ, să–mi fie și cuvânt de-apus.
Cum încă n-am pus frâu la simțâminte
Și încă nu-i târziu să-ți spun, ce nu ți-am spus
Că te-am iubit în felul meu... cuminte...

poezie de din Amurguri și anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regina Nopții

Cred că lumea e știrbă când mestecă stele
Și când boltele visului se răsfrâng în amurg;
Eu sunt doar pasagerul rătăcind pe sub vele
Care-nchide tomnatic cerul abrupt.

Mi se pare că noaptea e vis din fântâni
Cu apă vie înviind cavaleri
Și aștept să se prindă-ntr-un joc de lumini
Cabotinii pe scena de fum dinspre zori.

Imi pare că șoaptele prinse în unde
Se-ntrec în mângâieri pe urechea mea;
Eu rămân pasageră printre stele flămânde
Stăpânind din adâncuri doar noaptea, doar noaptea...

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet cu lună și cu vis

Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul fin de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.

În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.

Că-n viața asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.

Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin faptele tale, aduni mărgăritare

Râul nu se întoarce din propriul drum.
Nu se adapă din propria-i apă.
Curge în zare ca un fum
și singur albia își sapă.
El din munți a izvorât
pentru omul amărât.
Setea câmpului adapă,
nu lasă focul să ardă.
Dă răcoare plantelor
și viețuitoarelor.

La fel pomul din livadă.
Nu consumă fructul lui.
Îl lasă din crengi să cadă
pentru hrana omului.

Soarele ce strălucește
întreg pământul încălzește.
La toate le dă lumină,
din pustiu face grădină.

Florile nu dau parfum
pentru celelalte flori.
Îl dau omului cel bun
care lucră câmpu-n zori.

Deci,
când prin faptele tale
faci pe altul fericit,
aduni doar mărgăritare.
Nu degeaba ai trăit.

poezie de (martie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sonet cu lună și cu vis

Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.

În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.

Că-n viața asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.

Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Cîrneanu

Ultima vamă

Când timpul se va pierde din clepsidră
Și noaptea va închide a mea geană
Va fi o tristă zi, în goală toamnă
Căci timpul va veni, el e în goană,

Să vii și să-mi aduci din alb un crin
Și să-mi aprinzi o candelă lumină
Să mă-nsoțească-n calea-mi cu senin
Cu dorul, ce nicio vamă nu poate să-l apună,

Și să mă-mbrățișezi duios cu gândul
Și să mă vezi în tot ce-am fost, culoare
Să-ți amintești, mi-ai fost poem și dorul
Și ți-am lăsat din mine, ce nu moare,

Cât te-a durut s-arunci pumn de țărână,
Să-ți amintești doar versul meu iubire
Și cântul meu despre o lună plină
Ce ție ți l-am scris cu veșnicie.

Te voi iubi și dincolo de mine,
Când ochii se vor stinge-n astă lume,
Eu voi pleca ușor în brațe sunt cu tine
Și ultimul poem va fi doar al tău nume....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

A dor de...

Mi-a dor de tine nu știu cum
mi-a dor de tine nu știu unde.
sunt gândurile moi, rotunde
prin coșul minții-mi iese fum.
Și cha cha cha și bum bum bum!
în miezul verii-aud colinde
și mă visezm-aș cuprinde
într-o zăpadă verde scrum.
Ce of, ce jale și ce drum
nepietruit cu jurăminte.
joc cu-o mână de cuvinte
a dor de tine. Ca și cum...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă-mi

Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Și să-i închid când noaptea
Vorbește-a întuneric,
Cu greieri.

Dă-mi din fața ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Și s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.

Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Și să-l cuprind când ceața
Lucește-n întuneric,
Cu umbre.

Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină
Și să le-alint când luna
Vestește întuneric,
Cu frunze.

Dă-mi din buzele tale
Să stingă-n vorbe din focul meu aprins
Și să le-nchid când somnul
Adoarme-n întuneric,
Cu suflet.

poezie de (25 august 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

De unde începe începutul

De unde începe începutul?
unde fuge Dunărea în grabă
de ce magnoliile înfloresc de două ori pe an
iar fluturii trăiesc doar o zi de pământean,
de ce sunt brazii verzi tot anul
iar florile de mac își pierd elanul
în miez de vară când își scutură magia
petale muribunde sublim sărută iar câmpia,
vântul amorezat dansează cu ele
mă ia și pe mine să zbor spre stele;

De unde începe dragostea și cât va ține?
de unde știu că mă iubești tu doar pe mine
de unde știu că sufletu-ți mă cheamă?
mi-e frică să clipesc să nu te pierd de teamă
că nu se va-mplini ce e deja acolo scris
că nu-i nimic real ce simt, e doar un vis,
de unde știu că tu exiști, că nu ești doar o-nchipuire
un dans al minții, chinuit de-o dulce plăsmuire
un joc retoric copleșit de prea mult dor,
de întrebări și nențelesuri, de strigăte de ajutor,
De unde începe începutul?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Duduveică

Romanță fără final

Mai ții minte când, în Casa Sfântă,
Peste prag, pășirăm cu sfială,
Ascultând cum păsările cântă
Arii dintr-o operă regală?...

Spre Altar ne îndreptarăm pașul,
Ne-am jurat credință spre vecie,
Și sfioasă, tremurându-ți glasul,
Ai jurat, atunci, să-mi fii soție...

Din icoane, răspândeau mânie
Și Maria și Iisus și sfinții,
Ce-nsemna, la tine, veșnicie,
Ce-nsemnau bărbatul și părinții?...

Care jurământ, când tu-l uitasei
Încă dinainte de-a te naște?...
Cum să 'nalți, semeț, deasupra casei
Steg trădării,-n sfântă zi de Paște?...

Nu ne-a fost sortită cununie,
Lumânările nu ne-au fost strajă,
Toate-au fost doar visuri pe hârtie,
Așternute-n clipele de vrajă...

Tu mi-ai scris doar, "Dragă cavalere,
mărit, croiește-ți altă soartă,
Nu mai alerga după himere,
Eve vei găsi la orice poartă!"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin împlinit

Un cer senin, o inimă ce bate îmi poartă dorul spre zări îndepărtate,
Acolo unde vulturii își fac casă, iar îngerii din ceruri ne veghează.
Aud chemarea unui zeu păgân, cu glas de tunet și sceptru de Neptun
Și îmi pare că acesta mi-e străbun.

Poți fi și pasăre, și om, cu sufletul arzându-ți în altar,
Prin brațe te ridici de la pământ și prin efortul tău de muritor.
Sclipești precum o stea lăsând în urmă adevăruri,
În gândurile tale se zămislesc idei,
Iar prin a tale visuri te apropii mult de zei.

Dacă privești în urmă vezi secole de-a rândul,
Ce au trecut îndată, uitând să povestești
Că ai fost cândva acolo, un personaj din lume,
Ducând o viață simplă sau bătălii regești.

Oricare zi lumină este o zi regală,
Iar noaptea e stăpâna cu stele mii lucind,
În zi sclipește raza prin ani călătorind,
Iar noaptea este sfetnic al multor galaxii.

Doar gândul se desprinde de mantia terestră,
Purtând cu sine viața, ca pe un sol trimis,
Să ducă mai departe în sferele înalte,
Amprenta lumii noastre, eon din univers.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Pe unde ești?!

Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Rapsodii de vară

I

Cine-ar putea să spună
Câți secoli au trecut
De-o lună,
De când nu te-am văzut?...

Salcâmii plini de floare
Se uită lung spre sat,
Și-n soare
Frunzișul legănat

Le-atârnă ca o barbă...
Acolo mi-am găsit
În iarbă
Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atâtea dimineți
Contemplu
O tufă de scaieți.

Pe când departe-n zare,
Mirat ca un copil,
Răsare
Un astru inutil...

II

Iubito, fără tine
Începe-o nouă zi...
Dar cine
Le poate socoti?

Că zilele-n restriște
Se-nalță și apun
Ca niște
Baloane de săpun...

Cu mâinile sub tâmplă
Cum stau așa culcat,
Se-ntâmplă
Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrată
Prin negre rămuriști
Mi-arată
Doi ochi adânci și triști

Și-n orice strop de rouă
Văd două brațe, mici
Ca două
Picioare de furnici.

Dar dacă o lăcustă,
Din verdele talaz,
Robustă
Îmi sare pe obraz, -

Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,
Pe care
L-am zugrăvit mai sus,

Și-n ochii mei deodată,
Ca-n alte dimineți,
S-arată
O tufă de scaieți...

III

Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Să cânte-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,
Sub cerul fără fund,
S-aude
Un bâzâit profund

Și până la amiază
Pământul încropit
Vibrează
Adânc și liniștit.

Sunt gâze și gângănii
Ce sar și fac mereu
Mătănii
Când trec prin dreptul meu,

Și-mpreunându-și zborul,
În ierburi își ascund
Amorul
Multiplu și fecund.

IV

Și-n vremea asta, oare,
Când eu visez mereu
La soare -
Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebună,
De-abia trezită-n zori,
Adună
Mănunchiuri mari de flori.

Se-ntreab㠖 ce să facă?
Și făr-a pregeta,
Ea pleacă
Întins, la casa ta.

Și nici nu bagi de seamă
Cum pasu-i furișat
Cu teamă
S-apropie de pat,

Ci doar treasari deodată
Și parcă-ți pare rău.
Mirată,
Te uiți în jurul tău...

Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu părul desfăcut
La mine,
Să-mi spuie ce-a făcut...

Așa, spre zarea largă,
Pe zi de-atâtea ori
Aleargă
Pe drumuri lungi de flori.

V

Târziu, când peste lanuri
Coboară spre câmpii
Noianuri
De umbre argintii;

Când luminosul crainic,
Luceafărul stingher
Și tainic
S-aprinde iar pe cer

Și cu lumina nouă
Sclipește ca un strop
De rouă
Pe vârful unui plop,

Iubirea mea fugară
De-abia s-a liniștit,
Și-afară,
Ca un copul trudit,

Pe-un maldăr de sulfine,
Cu cel din urmă gând
La tine,
Adoarme suspinând.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.
Mirela Grigore

Laguna din întuneric

În întuneric este o lagună,
unde-am fugit de-acasă amândoi,
să înotăm prin visuri către lună,
să facem oază grindul dintre noi.
Ne prindem tot albastrul în privire,
din verde facem scară către Cer
din mângâiere zbor spre nemurire
și dintr-o teamă doar un lup stingher.

În orizontul dezmierdării calde
se mistuie distanțe-n ani lumină,
și din sărutul ce pe coapsă-ți cade
se stinge dorul aprig, în surdină.
Închidem stresul zilelor apuse
în picurii de rouă de pe frunte,
iar vorbelor ce încă n-au fost spuse,
le facem aripi către vârf de munte.

În întuneric este o lagună,
unde fugim de-acasă, când și când,
să înotăm prin visuri către lună,
să facem raze de lumină-n gând.
Ne prindem în privire antonimul,
și strângem cioburi mici, din orișice,
iar tu când vrei să-nchizi în noi sublimul,
spun da și nu, iar tu mă-ntrebi: de ce...?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Visul din templu

Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori,
și sărutări, și tot ce ți-am trimis
prin mesageri ce mă-ntrebau în zori
cum prețuiesc plecarea unui vis.

Mi-am rătăcit și azi un trandafir
ca un surâs aprins pe buze moi,
dar l-am găsit și pot să îi inspir
parfumul amintirilor cu noi.

Nu ți-l trimit: cu el pot să visez
și-atunci când zorii visele gonesc
în lumea lor, în care nu cutez
să intru și, din nou, să m-amăgesc.

Am doar un vis acum și-n visul meu
ating cu-a trandafirului petală
un suflet care-n templu-mi ca de zeu
mi se arată-n forme de vestală

Și îi dispar zeieștile veșminte,
iar trupurile cu luciri de mir
își fac, în zbateri strânse, jurăminte,
strivind pe dale reci un trandafir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mângâieri de alean

mă trezesc în zori fericită, dorind
fiecare visse împlinească
în noaptea grea o stea să aprind
lumina ei să mă călăuzească.

aștept primăvara când iubiri înfloresc
și muguri de speranțe ating zarea
pe aripi de dor să mai călătoresc
pe țărmul unde mă întâmpină marea.

până atunci sorcovesc noul an
plugușorul de poveste ca un ecou răsună
simte și inima mângâieri de alean
când la masa cu delicii cei dragi se adună.

izvoare de cântec, murmure de mărgean
trec prin mine pe sub clar de lună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Gândul

O, cum se duce gândul pe căile astrale
și în infimul clipei, ajuns la infinit,
destramă vraja sorții în visuri vesperale
la porți întredeschise pe muchii de cuțit.

Și nici măcar lumina nu poate să ajungă
acolo unde gândul deja a fost ajuns
și nici trăirea clipei nu poate să se stingă
căci tot ce face gândul rămâne nepătruns.

Pe ce suport ajunge la marginile lumii? –
sau dincolo de margini, în infinitul mic
al clipei resimțite trecând prin toți atomii
ce par a face timpul aproape din nimic?

Pe muchii de-ndoială această paradigmă
cu mintea mă împinge, mereu mai hotărât,
spre detașarea calmă de tragica enigmă
adusă de-ntrebarea: ce-a fost la început?

poezie de din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Iordache

Ochi de azur

Mi-ai apărut în cale, Primăvară,
Surâzătoare, cu ochii de azur,
Salbe de ghiocei îți dau contur
Trezindu-ne din amorțeală.

Pe crivățul neobosit
Ce-a alergat din zori în noapte,
Doar liniștea l-a domolit,
Că deseori vorbești în șoapte.

Sunt raze cu lumini de undă,
Care pătrund prin nevăzut
Și toată viața o inundă
De la prezent către trecut.

În pajiștea cu brațe moi
Hai, Primăvară, iar, la noi!

sonet de din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Numai iubire?

Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.

Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
Ți-am fost iubit odată,
În secolul trecut,
Acum fumez o pipă
și mint că nu Te-am vrut.

---------------------------------
Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios,
Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare,
Nici zgardă de aur și nici marmură,
Să pot auzi clinchetul tramvaielor,
Urletul sălbatic al motocicletelor,
Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat,
O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi,
Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III,
Voi râde de listele laureaților, medaliaților,
De istoriile literare voi râde în hohote,
Trece în goană un pâlc de călăreți,
Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii
Cântă imnuri imperiale, guillaume iar face glume,
Iar noi mai avem puterea să râdem,
Trăiască, strigă sufletele slabe,
Pe ritm de samba, apoi adio.
Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine,
Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan
Sau Olandezul Zburător fără de moarte.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Sprijină apariția unei cărți cum nu ai mai văzut: "Delicii pentru îndrăgostiți" Află mai multe!