Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iubiri apuse

Se face iar târziu în templul din noi
Răsare cenusiul din depărtari nefaste
Nimic din ceea ce-am fost doi
Nu mai păstrează rugul atingerilor caste.

Spre noi pornim din nou mai neatenți
Nu mai avem corăbii să ne poarte
Suntem tot mai săraci, mai imprudent
Iar fluierele lui Pan ne duc departe...

Pe menuete stranii ne oprim
Cu același ritm de zodii infidele
Spre marea destrămare poposim-
Îngeri ai sortii, despartiti în stele.

Fii ai eterului, c-ofrande deșteptam
Luminile ce-au fost cândva zeiesti-
Plenara noastră clipă o păstrăm
Sfidând retorica iubirilor lumești.

Si rătăciți între melancolii severe
Crucificati pe puntea iubirilor apuse
Trufași ne întoarcem piosi în amintire
Cum melcii zac cuminți în propriile vise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Drumul vieții

Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.

Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
mai suntem vii și nu suntem scrum!

Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.

Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit

poezie de (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prospețimea cuvintelor

Niciun cuvânt
nu mai are prospetimea de-atunci,
anotimpurile s-au strecurat calme
printre șoaptele lumii,
s-au învăluit încercuind roata
ce le poartă pe toate
într-o singură întâmplare,
ce poate apăsa greu pe propria-ti viață -
Nimic din ce a fost nu mai regăsesc
doar pădurile si întinderile-s la fel
în rest, mirosul de ars e pretutindeni,
licuriciul de serviciu
ce salva lumea din noi
stă prins între grinzile casei
în care-am stat cândva,
ne iluminează pe dinăuntru
cu vorbele de-atunci,
Dar nimic, absolut niciun cuvânt
nu mai păstrează prospetimea lor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frații Înțelepți

Prima voce

De-atâta vreme-n derivă,-atât de rapidă eșuarea,
Spre ce soartă, spre ce fel de ruină ne-a împins marea –
Pe noi, ai Înțelepciunii Frați?
Ar fi putut fi cerul altfel, pământul diferit,
Încât nu fi ajuns la un asemenea sfârșit –
Noi, dar nu și oamenii ceilalți?

A doua voce

Escortați de ce fel de blestem,
Ce calcul ne-a împins spre locul dezastrului extrem –
Pe noi, ai Înțelepciunii Frați?
Iar dacă naufragiului îi suntem, iată, camarazi,
De ce privim drept înainte din înfrângerea de azi –
Noi, noi mai mult decât oamenii ceilalți?


A treia voce

Aruncați din porturi, care nu se mai văd, departe,
Nu s-ar putea, crezând, trecem dincolo de moarte–
Noi, ai Înțelepciunii Frați?
Vegheați de sfere rotitoare-n al eterului parfum,
Nu vom fi oare mai bogați decât suntem acum –
Noi, deopotrivă cu oamenii ceilalți?!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinți,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!

Hai cântăm un cântec pentru noi,
Hai cântăm un cântec pentru tine,
Hai cântăm un cântec pentru toți,
Hai cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc -i dăruim!

Căci nu se știe dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai cântăm un cântec pentru noi,
Hai cântăm un cântec pentru mine,
Hai cântăm un cântec pentru toți,
Hai cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoții mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!..

Hai cântăm un cântec pentru noi,
Hai cântăm un cântec pentru mine,
Hai șoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timp grăbit

Grăbit o ia timpul la vale
Minutele trec parcă-s scoase din minți
Se strâng și aleargă pe cale,
Iar noi le privim resemnați și cuminți.

Nici orele nu au răbdare,
Căci vin și se duc într-un ritm infernal,
Degeaba le ceri îndurare
Te poartă cu ele ca valul spre mal.

Iar zilele zboară zorite,
O filă, doar una mai e-n calendar,
Migrează spre zări infinite,
Aflate departe de-al lumii hotar.

Și anii - sălbatică turmă -
Mânați de același impuls neînțeles
Dispar undeva fără urmă
Am vrea -i oprim, însă n-avem de-ales.

Grăbit o ia timpul la vale;
Tiranul acesta cumplit și posac
Te lasă cu mâinile goale
Și doar veșnicia îi vine de hac.

poezie de (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Doi pași

Eu n-am făcut un pas spre tine,
Tu n-ai făcut un pas spre mine;
Rămas-au doi
Pași între noi.

De-aș fi făcut un pas spre tine,
Și-ai fi făcut un pas spre mine,
N-ar mai fi doi
Pași între noi.

Iar dacă fac un pas spre tine,
Dar tu nu faci un pas spre mine,
Nu mai sunt doi
Pași între noi.

Tu, dacă faci un pas spre mine,
Iar eu nu fac un pas spre tine,
Tot n-ar fi doi
Pași între noi.

De fac un pas, dar nu spre tine,
Și faci un pas, dar nu spre mine,
Iar nu sunt doi
Pași între noi.

De-aș fi făcut un singur pas,
Un singur pas ar fi rămas
De pus, nu doi
Pași, între noi.

Eu, primul pas dacă-l făceam,
Un singur pas doar mai aveam
Pus între noi,
Nu doi, nu doi.

poezie de (9 septembrie 2021)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Toni Morrison

Eva rememorând

1
Rup de pe creangă fructul care nu mai este verde.
Mâinile-mi sunt încălzite de căldura unui măr
Roșu ca focul, un cântec murmurând.
Am mușcat până la miez vigoarea aceea dulce.
Cum aș putea spune cu ce se-asemăna?
Savoarea! Savoarea mi-a deschis ochii
Și m-a dus departe de grădinile plantate pentr-un copil,
Într-un loc sălbatic mai profund intens decât chemarea stăpânului.

2
Acum, aceste mâini reci călăuzesc ceea ce-au mângâiat odinioară;
Buzele uită ce-au sărutat;
Acum, ochii mei își unesc luminile
Pentru a vedea mai bine culmea.

3
face același lucru iar și iarăși;
Fii navă și ridică velele,
Sloboade brizele și înhamă armăsarii,
Bucură-te de roadele a ceea ce-am fost.
Mai bine o culme de escaladat.
E mai bine fii o culme.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ajuta-l Doamne pe copil" de Toni Morrison este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 24.05 lei.

Baistrucul...

Te-am luat și eu odată-n brațe și-ncetișor am să te duc
în lumea viselor cu boațe din țara frunzelor de nuc...

Ca obosit de contemplare, te mai iau, te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...

Când păsări or porni zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaș vălătuc...

Pe undeva ne-om despărți, ca mă lași, ca duc
eu - unde nu mai poți tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...

poezie de (21 august 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Zâmbetul Luminii

A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult

Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi

Vorbește sufletul în șoaptă,
ne oprim, ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm

Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi

Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu

Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă -L găsim

Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi

Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scântei creștine

Pe-un petic de rai creștin,
În Schitul din Păltiniș,
Doi vinovați, sfioși pășeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul -l lecuim, cu vindecarea.

Ții minte, când ne închinam?
În fața micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.

În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele și-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.

În mica bisericuță, cu brâu de brazi,
De ger încremeniți,
Pășeam tăcuți spre altarul sfânt,
Ce-a întipărit pe lemnul lui mii de iertări.
Înconjurați de sfinți pictați și de duh sfânt,
Pe scaunul lui Noica ne-am așezat pe rând,
Ca spiritu-i măreț -l salutăm și -l simțim.

Tăcerea era plină de icoane sfinte,
Aghiazmă apoi, noi am băut setoși
Și pentru ai noștri, cu pioșenie,
Noi am aprins lumini, de pomenire.

Căci numai Dumnezeu trimite harul,
Spre cei ce vor -l simtă mai aproape,
Să învețe, cum coboară bucuria sfântă în simțire,
Când glasul înțelepciunii îl ascultă;
Purtat în suflet și-n faptă mai departe,
Spre mântuirea noastră și a lumii.

Ții minte iarna de atunci?
Și-a noastră fericire?...
S-a dus, de parcă nici n-a fost
Și am rămas, cu Sfânta amintire.

poezie de (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se duc artiștii

Se duc, ne părăsesc artiștii,
Acoperiți de mari cununi,
Se duc și veselii, și triștii,
Se duc artiștii cei mai buni.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus, din slavă, Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum vă împăcați,
Voi cum vă împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!
Crezând în marea dimineață,
Se duc artiștii-n necuprins.
S-au agățat mai mult de viață,
Dar și de moarte s-au fost prins.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus din slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Se duc artiștii-n altă soarte,
Se duc săraci și princiari,
Jeliți târziu, abia în moarte,
Se duc artiștii cei mai mari.
Văzându-i, în sfârșit, în moarte,
A spus cu slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum vă împăcați,
Voi cum va împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!

cântec, muzica de Igor Grosu, versuri de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Mariana Eftimie Kabbout

Voi fi pământ

Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viața asta de ceva
O moarte am și nu mai mult
De ce sămai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poți privi de "sus"
Și mă poți critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinți
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinți

Am îndrăznit nu accept
Ce alții au tot vrut fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit și am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet și trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bumerang

Degeaba doare, căci... ce-a fost, a fost!
Degeaba inima încă o ia la goană
Spre locu'-n care... ți-am făcut icoană
Să aibă, veșnic, cine-ați da un rost.

Astăzi prezentul e de partea mea...
În timp ce tu ai devenit o simplă ramă
Ce poartă-n ea bătrâna noastră teamă
Că într-o bună zi vom dispărea.

Nici unul dintre noi, azi, nu mai este
În fila ce credeam că ne e scrisă...
Povestea noastră devenind învinsă
De un destin ce nu ne-a dat de veste...

Nimic din tot ce este nu mai poate
Ca repare ce-am stricat prostește...
De-am fi știut că dragostea orbește,
Poate și azi am fi trăit regește...

Dar n-am știut. Iar tu cu-atât mai mult...
Ai încercat -mbrățișezi minciuna,
Astfel sperând că îmi vei pierde urma
Și că nimic nu te-ar mai fi durut.

Dar, din păcate, bumerangul s-a întors...
Pe pielea ta simțindu-se mai aprig
Atât durerea, cât și-ntregul frig
Ce m-au pătruns cândva până la os...

poezie de din Începuturi (9 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un scop al lui Dumnezeu este acela ca noi să putem avea scopuri. Haideți, încercăm, împreună, rezolvăm acest puzzle minunat, numit "viață", pentru că nu avem cum nu reușim, dacă acționăm prin Iubire pentru Tot Ceea Ce Este. Până la urmă, chiar dacă mergem din eșec în eșec, vom simți și gustul satisfacției, poate chiar mai puternic, iar atunci vom înțelege că sensul existenței noastre este să ne bucurăm de Ceea Ce Suntem Noi Cu Adevărat. Venim din Iubire, trăim în Iubire, ne întoarcem în Iubire. Suntem Iubire.

în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Energizantul spiritual
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Viață de om

Parcă mai ieri a fost tot luni
Și astăzi luni e iară
Uite și luna a trecut
Din nou e frig e iarnă.

Țin minte am fost cândva micuț
Am mers și eu la școală
Zburdalnic, vesel și drăguț
Alergam eu des prin sală

Fetițele își împleteau cosițele
Băieții cu joaca-n cap
Cam greu de sa-u maturizat.
Dar anii trec se duc, se duc
Chiar câteodată fug

Am fost cândva și eu flăcău
Acuma sunt și însurat
Copii îs mari au învățat
Nepoții vin mai rar în sat.
Dar anii trec se duc, se duc
Chiar câteodată fug.

Sunt sur deja demult la cap
Mă țin în băț mă mișc spre pat
Frunzele cad și cad,
Dar eu mai greu, mai aplecat
Anii se dud, se duc
Chiar câteodată fug.

Ce binear fi fiu din nou micuț
Să merg din nou la școală
Zburdalnic, vesel și drăguț
Să alerg din nou prin sală...

poezie de (5 februarie 2018)
Adăugat de Mihalachi VeaceslavSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa

Pe lângă mine treci în grabă,
Apoi te-ntorci, mă-ntorc și eu,
Iar inimile ni se-ntreabă,
De ce ne este-atât de greu?

Ochii se văd, se-mbrățișează,
Dar noi rămânem surzi și muți,
Inima pe trunchi se-așează,
În timp ce lama ți-o ascuți.

Oprește clipa, fă tu pasul,
Spre ce-am fost noi acum doi ani,
Ia un ciocan și sparge ceasul,
Prezentul ne face dușmani...

Trecutul eu nu pot -l șterg,
Tu fă ceva nu existe,
Să pot alături îți merg,
Făr' de-amintiri și gânduri triste.

Ochii se-nchid, se-ndepărtează,
Doar ei mai știu ce-a fost odată,
Iubirea noastră le-a fost oază,
N-or s-o mai vadă niciodată...

Iar clipa noastr-a fost uitată!...

poezie de
Adăugat de Andrei Vlad BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Efect placebo

- Și dacă n-ar fi între noi această graniță, ce oare
Ne-ar despărți într-adevăr sau ce fereastră către soare,

Oricât de mată, ar putea -i pună piedică luminii
Când tu prin mine înc-alergi? Ce diferență de opinii

Ne-ar face să ne-ndepărtăm, când unul altuia pereche
Ne suntem fără fi fost, din epoca aceea veche

Ce tâmplele ni le-a albit de dor și câte-or să mai treacă...
Dar granița aceasta, vezi, stă între noi, și totuși, dacă

Ea n-ar fi fost decât un zid pe care gândurile mele
Ca iedera s-ar fi ‘nălțat te găsească printre stele...

- Și dacă totul între noi nu-i un portal spre-o altă lume
De ce am împărți la doi și am semna cu-același nume

O poezie și-un destin? De ce-am așterne cu răbdare
Povești ce nu ne aparțin, sau uneori, din întâmplare,

Pe unde tu, pe unde eu, am rătăci? Ce pași nesiguri
Ar face drum peste abis și-n calea nemuririi diguri?

Noi suntem fără-a ne fi fost întreg și niciodată parte
În viețile care-au trecut... Ce-o să urmeze după moarte

Nu mă-nspăimântă. Între noi stau pasiuni nebănuite
Și doi arhangheli ce păzesc atâtea vise netrăite...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

O genă criminală

Avem o genă criminală
Zace în noi un mostru feroce
Care poate disloce
Stâlpii la o catedrală

E plină de sânge planeta
De sus și oână jos doar un război
Pornit dinăuntru, din noi
Și tot se mai învârte girueta

Zboară fluturi spre lumină
Noi, mereu spre întuneric
Și din care se desferic
Relele ce au să vină

Dă-ne Doamne să avem parte
Ce-am iubit mai mult pe lume:
Suferința fără nume,
Până dincolo de moarte!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Noi doi și... norii

Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!

Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Chemarea iubirii

În fiecare clipă, de pretutindeni, răsună chemarea iubirii:
Noi ne înălțăm către cer, cine vrea vină cu noi?
Noi am fost în paradis, am fost prieteni îngerilor,
Iar acum ne întoarcem acolo, căci acolo este tărâmul nostru.
Noi suntem mai presus de orice paradis,
mai nobili și mai puri decât îngerii:
De ce să nu ne ridicăm chiar deasupra acestora?
Țelul nostru este Suprema Maiestate.
Ce are de-a face perla cea fină cu lumea plină de noroi?
De ce ați coborât aici? Luați-vă bagajele și mergeți înapoi.
Ce este acest loc?
Șansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!...
Precum păsările mării, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului.
Cum ar putea această pasăre, născută din mare, -și facă cuib aici?
Altfel cum ar putea valul urmeze valului ce vine din suflet?
Valul numit "Nu sunt eu Stăpânul tău?" a venit
și a spart vasul acestui corp;
Iar atunci când vasul este spart, viziunea clară revine
Și odată cu ea (survine) fuziunea deplină cu EL.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook