Nicicum

M-am dus cu o lumânare
unde a murit lumina.
Ei mă aşteptau
mă aşteptau
cu întunericul arzând
cu întunericul
în gură
ca şi cum o nepăsare
ar fi fost în depărtare
ca şi cum
ca şi cum
ca şi cum nicicum
acum!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba Novac

Lumina pusă pe rug
iată
întunericul luminându-se!

Şi-apoi fiindcă nu au avut cai
au încălecat copacii
şi-au bătut drumul vântului
şi râdeau
râdeau
cu ochii în palme
şi cu buzele scuipate între dinţii mulţimii...
În piaţă turiştii
îi aşteptau cu fotografii
din care se scurgea timpul
cu oasele lor.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi din han pe jos, mergând alături de cal. Nu ştia să călărească, aşa cum nu ştia nici să mânuiască nici sabia. Aşa cum nu ştia să fie cavaler. Cum nu ştia să fie Păzitor. Trebuia însă să treacă peste toate astea. Acolo, în depărtare Tărâmurile îl aşteptau...

Aurel Cărăşel în Poveştile Paznicului de Tărâmuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş din Trenul cu nori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O încăpere poate să stea în întuneric mii de ani, dar, dacă aduci lumină în ea, întunericul va dispărea ca şi cum nici n-ar fi fost. La fel e şi atunci când lumina lui Dumnezeu luminează sufletul: Întunericul încarnărilor dispare într-o clipă. Să nu spui niciodată că eşti păcătos, declarându-ţi, astfel, limitele. Insistă, în schimb, asupra gândului că eşti făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu - că în sufletul tău, în adevăratul tău Sine, întunericul amăgirii nu poate să existe.

citat clasic din Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi uite că s-a liniştit lumina
iar întunericul îi face cupe
de îngheţată
din stele
căzătoare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am văzut un orb cum mergea printre frunze ca şi cum îl vedeau...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dana Scully: Ştim deja cum a murit. Într-un accident de maşină. Ce altceva trebuie să mai ştim?
Fox Mulder: Poate nimic, dar e tot ce putem face acum. Vezi dacă poţi să găseşti un loc unde să-i examinezi capul lui Betts.
Dana Scully: În timp ce tu faci ce?
Fox Mulder: Îi verific casa. Ştiu cum a murit. Vreau să văd cum trăieşte.
Dana Scully: Cum a trăit.
Fox Mulder: Cum a trăit.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dâra de sânge

Cum să o vezi când are scut o piatră de moară?
Cum să te apropii de ea când te biciuieşte cu o dâră de sânge rănită?
Cum să tragi cu ochiul la ea
când ea trage în tine cu ambii tăi ochi?
Cum?
Cum să o atingi
când încă ea nu te vrea
dar e cu crucea ta logodită?
Fugi! Prefă-te mort!
Mestecă o stea
şi scuipă-i un dinte în sân!
Miroase-i din coasă parfumul de fân
până devine mireasa ta!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vin şi cum trec

M-am trezit că într-o mână ţin capul meu şi că în altă mână ţin tăişul capului meu... în rest o erupţie
în trenul cu care mă deplasez de la o frunte la
altă frunte
se închină duşumeaua
şi îşi face trei semne de cuie
mai în sus de buricul degetelor
mai jos de tâmpla obrajilor
şi din aproape în aproape
groparii în limbă au început să-mi sape
cuvântul ce şuieră
când fluieră sec...
Dinspre gări se-aud cărămizile
cum tac la câini
şi ţiglele cum cad în fântâni
neplouate cum vin
şi cum trec.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei răi trebuiesc confruntaţi, aşa cum lumina confruntă întunericul.

aforism de Octavian Sărbătoare din Gândeşte bine, vorbeşte frumos, fii drept (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cauţi să ai o relaţie pentru a-ţi lumina întunericul din viaţă este ca şi cum ai căuta pe afară un întrerupător ca să aprinzi lumina în casă.

Sandra Anne Taylor în Secretele atracţiei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări de limbă

Doamne,
Ştii Tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare,
când văd cum moare,
moare om
şi moare floare.
Doamne,
unde am fost,
unde ne-au dus!
Cum am fost,
cum am ajuns!
Dacă ştii,
dă-ne răspuns!

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac broaştele
cum nepăsătoare sar din calea ta
când aduci apă în gură
să mă faci mlaştină de surâs

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum întunericul nu se înţelege cu lumina, la fel şi fecioria pentru un desfrânat este ca o admonestare, tulburându-i conştiinţa.

Dmitri Avdeev în Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina întunericului

Cum să mă despart
de Floarea-de-Colţ?
Iubirea-i piatră de granit,
nu pot, iubito, să-nţeleg
cum timpul se opune,
când două inimi se doresc
şi se unesc cu-n nume.
Stau în genunchi
rugându-mă la tot ce-i sfânt,
la Muntele Măslin mă duc,
vrând să mă reculeg.
De ce să-mi taie brazii verzi,
de ce să-mi ia şi munţii,
de ce câmpiile să ardă,
de ce sa moară pruncii.
Aştept lumina Lui să vină,
iar întunericul să plece.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lumini

Între două lumini întunericul are întotdeauna
dreptate...
Oare unde mi-am pus secunda
cu buzele ţăcănite?
Oare unde mi-am pus minutul cu ochii
scorojiţi?
Oare unde mi-am pus ora cu urechile
încâlcite?
Oare unde m-am pus?
Oare ştiţi?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mai ai idealuri când există pe acest pământ orbi, surzi sau nebuni? Cum să mă bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? Mă simt responsabil de întunericul tuturora şi mă cred un hoţ al luminii.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd o lumină, când întunericul suspină.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Mă cheamă...
aud cum mă strigă...
privesc în întuneric
şi mă-mpiedic de ecou...
Mi-e dor...
înălţimile mă strâng
în braţe - cu sălbăticie,
ramuri de copaci muribunzi.
Şi totuşi simt cum mă
atrage şi mă sufocă
un gând în depărtare,
dar e-ntrecut
Simt...
şi atunci cutreier albe coridoare
de stânci învolburate
adânci, înalte.
Între val şi pisc
către întunericul de linişte
numai o stea s-a aprins
de coada ochilor,
odihnindu-i...
Şi... a nins!

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!