Când zâmbeşti

Când zâmbeşti, mă pierd adâncuri
Şi plutiri mă-nvârtoşează
Cu fiori, sclipiri şi sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.

Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice şi-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.

Când zâmbeşti, a câta oară
Aşteptând iertări sfinţite,
Aşternuturile... zboară,
Albe... şi neprihănite.

Şi mă ceartă şi mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Şi târziul... ce apune.

Când zâmbeşti... mă faci a crede
Taina frunzei... păcălită
De speranţa veşnic verde
A căderii... în ispită.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu zâmbeşti

Zâmbeşte!
Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Când tu zâmbeşti, întreaga natură intră în sărbătoare.
Când tu zâmbeşti, coboară îngeri pe pământ şi cântă.
Când tu zâmbeşti, spre ceruri, păsări în zbor se avântă.
Când tu zâmbeşti, văzduhul se luminează.
Când tu zâmbeşti, viaţa-n Univers vibrează.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete

Zâmbeşti cu mulţumire când toate îţi merg bine,
Zâmbeşti cu încântare norocul când revine,
Zâmbeşti cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbeşti simţind plăcere de gluma bine spusă.

Zâmbeşti cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbeşti plin de visare spre drumul început,
Zâmbeşti cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbeşti cu indulgenţă când nu eşti înţeles.

Zâmbeşti plin de speranţă, luând viaţa în piept,
Zâmbeşti satisfăcut spre omul înţelept,
Zâmbeşti plin de iubire spre omul ce ţi-e drag,
Cu dragoste zâmbeşti copilului din prag.

Zâmbeşti cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbeşti cu grea tristeţe când nu ai bani de pâine,
Zâmbeşti cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbeşti cu răutate când şi bogaţii pierd.

Zâmbeşti dulce şi tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbeşti cu înţeles când alţii ştiu să piardă,
Zâmbeşti cu simpatie spre un copil deştept,
Zâmbeşti plin de acreală când omul nu e drept.

Zâmbeşti cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbeşti cu întristare găsind alt început,
Zâmbeşti plin de uimire surprizei neaşteptate,
Zâmbeşti surprinzător când inima mai bate.

Zâmbeşti făcând cu ochiul, cu înţeles complice,
Când şeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbeşti cu oboseală la un sfârşit de drum,
Zâmbeşti şi după moarte, dar nu ştii cui şi cum.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul din noi

Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite şi-amor,
Din fire de iarbă-mpleteşte inele
Ce leagă speranţe, risipe şi dor.

Îţi vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze fireşti,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii şi aripi cereşti.

Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieţii... uitarea sfâşie
Cu magice şoapte şi tainici zefiri.

Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Şi picură-n suflet... încinşii fiori.

Să mergem acasă, iubito, e timpul
Altare din trupuri pe rug să topim,
Apusul să fie în noi... ca Olimpul,
Când zeii îndeamnă rebeli, să iubim.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soroc de-mplinire

Desene abstracte... şi vise rebele,
Ispită târzie şi-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-şi aruncă păcatele-n foc.

Cuvinte nespuse... şi şoapte arzând,
Cărări neumblate şi-un dor îndrăzneţ,
Speranţa ascunsă în nu ştiu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preţ.

Luceferi şi umbre... cu greu desluşite,
Iluzii seduse... de fum... şi minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.

Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi aşteptări şi buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Şi toate iubirile-şi spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port drapel

Iubire autentică şi sacră
Tu să zâmbeşti cu ochii limpezi
Cu lacrimi de fericire şi cu zel
Să ne molipseşti cu voie bună
Din aproape în aproape
Să zâmbeşti tainică şi tandră
La semeni şi la flori
La lumină şi la umbră
La amici şi la inamici
La soare şi la planete
La lună la stele şi la galaxii
La lume şi la univers
Tu să zâmbeşti cu subînţeles
Departe la îngerii celeşti
Până dincolo în hiperspaţiu.

poezie de David Boia (12 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi

Se-aprinde spre neguri, amurgul,
Rebele scântei mă stârnesc,
Un cer enigmatic, e burgul
Şi totuşi... şi totuşi... iubesc.

Deschideri piezişe, m-aşteaptă,
Încinse de patimi şi dor,
Tăcerea -i oricum... înţeleaptă
Şi oglinda... nebunul izvor.

Nocturnul vacarm desenează,
Lumini colorate pe alei,
Iar paşii nebuni, decontează,
Misterul din frunza de tei.

Fântânile- s parcă... sfinţite
De timpul, mereu, Demiurg,
Când visele... abia încolţite
Îndeamnă în sânge să-ţi curg.

Privirea-i o mare de stele,
În suflete focu -i nestins,
Păcatele -mi par tot mai grele,
Iar gândul pervers... ne-a atins.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi dai puteri

Îmi dai puteri privindu-mă, felină,
Când pică ploaia-n dimineţi de-argint
Şi-mbrăţişez a trupului lumină
Cu visele nespusului alint.

Zâmbeşti năucitor... eşti răpitoare,
Cerul întreg e-n tine... pustiit,
Eretică şi totuşi... visătoare,
Cu palmele nebune m-ai sfinţit.

Cuvintele pe buze... ard ispite,
Redecorând dimensiuni virgine,
Fiori de dor şi stări nedefinite
În răsărituri, încă, opaline.

Sărut obrazul zorilor de rouă
Şi pleoapele ce bat seducătoare
Când vine clipa lacrimilor, două
Şi fulgeră tăceri... întrebătoare.

Îmi dai puteri, luându-mă de mână,
Iar vântul bate... magic trubadur,
La poartă împlinirilor... stăpână
Şi mă îndeamnă, grabnic, să te fur.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte! Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Zâmbeşte! Când tu zâmbeşti întreagă natură intră în sărbătoare.
Zâmbeşte! Zâmbetul tău poate da grai la toate câte nu cuvântă.
Când tu zâmbeşti, din rai îngerii coboară, cerul şi pământul cântă.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un petec de cer

Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă şi-o stare firească
Când albastrul sărută şi-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.

Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri şi atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... şi-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.

Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.

Si e alb şi e magic destinul,
În omătul de-afară-s poveşti,
Sufletul se-abureşte ca vinul
Şi în braţele mele... tu eşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi

Se-aprinde spre neguri, amurgul,
Rebele scântei mă stârnesc,
Un cer enigmatic e burgul
Şi totuşi... şi totuşi... iubesc.

Deschideri piezişe m-aşteaptă,
Încinse de patimi şi dor,
Tăcerea-i oricum... înţeleaptă
Şi şansa nebunului zbor.

Nocturnul vacarm desenează
Lumini înfrunzite... pe-alei,
Şi paşii ce-acum, decontează
Misterul din numărul trei.

Trotoarele-s straniu... sfinţite,
De timpul, mereu, Demiurg,
Când visele abia încolţite
Îndeamnă în sânge să-ţi curg.

Privirea-i o mare de stele,
În suflete focu-i nestins,
Păcatele-mi par tot mai grele
Şi gându-ndrăzneţ... ne-a atins.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin piaţa de legume - Parodie după (şi nu prea) "Când ochii mei te poartă prin lagune" de Luiza Neruţ

Te uiţi ca prostu-n piaţa de legume
Şi expresiv ca un calorifer,
Zâmbeşti la oamenii de cartier
Salutând cu aceleaşi proaste glume.

Mi-arăţi fasole pe un eşichier
Şi zâmbeşti, ştiind c-ai slăbiciune
Să băşeşti şi mort, (făcearai spume),
De juri că-n casă avem elicopter.

Apoi te-alinţi în propria-ţi duhoare
Din clociţi chiloţi cu gălbenele,
Părând că-i pictezi cu acuarele
Ca un copil din şcoal-ajutătoare.

Mahmură-i casa de băşini rebele
Din reacţia de barbotare.
Privesc şi iert când printre perdele
Şi ultima băşin-aprinsă moare.

parodie de Stelian Platon, după Luiza Neruţ (15 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde trup

Verde-n dimineţi cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărţiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopţi fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase şoapte,
Verde-n aşternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolţită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem sărutul

Blestem sărutul buzelor nebune
Şi-mbrăţişările fără de rost,
Cuvintele, ce nu mai pot a spune
Nimic din inocenţa... unui fost.

Aş fi gelos, însă nu am pe cine,
Iertările-s la margini de păcat
Şi leagă neputinţa de suspine
Cu valurile... unui bal mascat.

Blestem destinul clipelor rebele
Şi frumuseţea sufletului, care
Va scutura, peste iubire stele,
Dar calcă infinitul... în picioare.

Dinspre tăceri, uitările mă cheamă
Spre ascunzişuri albe ca un dor,
Ce leagă aşteptările-n năframă,
Minciuna... risipind-o pe covor.

Blestem culoarea cerului ce plânge
Şi timpul ce-i mereu neputincios,
În faţa unui curcubeu de sânge,
Când bate ceasul... ca un ticălos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veri înflăcărate

Veri nerăbdătoare şi nebune,
Dezgolite-n ritmuri de amor,
Te seduc abil... fără a spune
Tainele ereticului dor.

Se topeşte... şi în suflet pică
Soarele, asemeni unui gând,
Cu mişcări lascive de pisică,
Valuri între coapse de pătrund.

Cerul pare-o mare de iubire,
Cu sclipiri sfinţite şi lumeşti,
Limpede ca vinul din potire
Ce te-ndeamnă... să păcătuieşti.

Te întind... pe aurii nisipuri,
Îndrăznind... atât cât e firesc,
Făr-a face uz de şiretlicuri
Mă îmbăt cu trupu-ţi îngeresc.

Veri înflăcărate... şi rebele,
Ard mocnit păcate şi plăceri,
Pitulate-n margini de perdele
Ca o veşnicie... de tăceri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne zâmbeşti, primăvară...

Ne zâmbeşti, primăvară... ne zâmbeşti
Simţim candoarea ta suavă
Cu-al tău surâs ne cucereşti
Ţi-aducem compliment pe tavă.

Că iar ai poposit pe drum
Te înţelegem foarte bine
Cu doze fine de parfum
Alini tristeţi, alini suspine.

Eşti generoasă; te iubim
Că-mbraci natura-n frumuseţe
Mirosul tău este sublim
Parcă transmite tinereţe.

Eşti purtătoare de veşti noi
Tu de Stăpân eşti programată
Şi ştim că-n viaţa de apoi
Desigur, vei fi invitată.

Aşa plăcut te-nveşmântezi!
(Şi când e soare şi când plouă)
Te uiţi spre noi, ne fascinezi
Cu puritate ca de rouă.

Ne doare că-n curând te duci
Spre plaiurile-ndepărtate
Dar ştim că iar vii să aduci
Lumină din Eternitate.

poezie de George Cornici (24 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împătimit de sfârcuri şi himere

Rememorând atingeri şi păcate,
În dimineaţa... frunzelor de nuc,
Sărut dulceaţa buzelor şi poate,
La pieptul tău păcatele-mi usuc.

S-or împlini soroacele sfinţite
Şi-n hora-mbrăţişărilor fireşti,
Amestec îndrăzneţele cuvinte,
Cu-acei fiori nebuni, împărăteşti.

Şi parcă înfloreşte depărtarea,
Când te adun, înţelegând risipa
Ce pune-n tine fluturii şi marea,
Redecorând... eternităţii... clipa.

Apoi te sorb... beţiilor trucate,
Împătimit de sfârcuri şi himere
Care-au trezit... acea... imensitate
De catifea încinsă... şi plăcere.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte să zâmbeşti măcar o dată pe oră! Ai atâtea motive pentru care să zâmbeşti! Doar gândeşte-te la câteva dintre ele: eşti aici, ai primit viaţă, eşti iubită, este o nouă zi, Soarele a răsărit din nou!

citat din Florina Oneţiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa în care îi zâmbeşti altei persoane, de fapt îţi zâmbeşti ţie însuţi şi viaţa va avea atenţia asupra ta să-ţi aducă şi mai multe zâmbete! Zâmbeşte mai des!

George Aurelian Stochiţoiu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!