Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când vine moartea

Când vine moartea
Cum vine un urs flămând toamna,
când vine moartea și-și scoate din pungă monedele de aur

să mă cumpere, și-și închide-apoi cu zgomot punga,
când vine moartea
ca o epidemie de febră galbenă,

când vine moartea
și mă izbește ca un aisberg între omoplați,

vreau să trec pragul plină de curiozitate, mirându-mă:
ce-o să se-întâmple, cum arată-acel bordei al întunericului?

De aceea privesc toate lucrurile
ca și cum ar fi frații și surorile mele,
și consider că timpul este doar o idee,
și cred că eternitatea este-o altă posibilitate,

și mă gândesc la fiecare viață ca la o floare, familiară
ca o margaretă grădinii, și la fel de unică,

și fiecare nume este o muzică plăcută gurii mele,
înaintând, asemeni oricărei muzici, către tăcere,

și mă gândesc la fiecare trup ca la un leu al curajului, și ca la ceva
prețios pământului.

Când vine clipa, vreau să spun că întreaga mea viață
am fost mireasa unei mirări.
Am fost mirele care a strâns lumea la pieptul lui.

Când vine clipa, nu vreau să mă întreb
dacă-am făcut ceva special din viața mea – sau veritabil.

Nu vreau să suspin sau să fiu speriată,
sau să argumentez ceva, orice.

Vreau să sfârșesc simplu, ca și cum am terminat de vizitat această lume.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.

Citate similare

Moartea este înfricoșătoare întrucât o privim ca pe ceva exterior, când de fapt ea este o stare lăuntrică; ea nu "vine să ne ia", nouă "ne vine" murim. Asemănarea obișnuită dintre adormire și răposare vizează nu numai aspectele de suprafață, ci și senzațiile specifice, comune ambelor cazuri. Așa cum nu resimt somnul ca pe ceva străin și intrarea într-o altă stare de conștiință ca pe ceva radical diferit, ci ca pe o manifestare a unei nevoi care pune din ce în ce mai tare stăpânire pe mine, ca pe o slăbiciune care mă cuprinde și îmi înmoaie orice rezistență, orice capacitate de a mă opune, așa se întâmplă și cu moartea (evident, vorbesc de moartea "bună"). În acele momente vrei fii lăsat dormi, vrei te duci mori.

în Despre urât și alți demoni. Reflecții și exclamații (2005)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Nu vreau

Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viața să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.

Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieții n-a fost bun
și m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecății am să mă supun.

Nu vreau nici compar, nici măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.

De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine vremea

Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este!

Vine vama -mi măsoare porția de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer și aer clar.

Vine vestea -mi strecoare respir mai rar,
Vine vestea -i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare vă las în dar.

Vine vârsta cînd dogoare patul de coșmar,
Vine vârsta de rigoare și de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa cînd mioare în folclor tresar.

Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este!

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfinx umblător

Moartea nu vine zâmbitoare
deși au scris maeștrii morți
c-a fost văzută pe la porți
în mii de chipuri de fecioare ;

lucrează și ea -i datoare
cu moartea propriei ei morți
și cu-mplinirea bunei sorți
a orice viață călătoare.

Deci moartea vine ca o vie
făptură neînduplecată
în atâta veșnicie

omul - ființă însemnată -
a cutezat murind fie
când nu fusese niciodată.

poezie de din Noapte luminată (1982)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Aventurile marelui motan criminal Maciste" de Gheorghe Pituț este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -4.82- 3.99 lei.

De unde vine seara?...

De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Eu când o să mă fac mare o să fiu om

eu când mă fac mare vreau să fiu aom
sau așa se spune

oricum în golurile alea au fost ochi
da
au fost ochi și au fost frumoși
care mă trezeau dimineața doar ca să văd printre gene
chipul tău
o umbră netedă
îmi răsuceam în somn golurile
le întorceam către mine
ca pe un ornament de brad prea folosit

și când mă fac mare vreau să fiu aom
agăț două trenuri și să le înnod
așa
ca să nu mai plece aiurea din gară cu tine
sau să desprind șinele și să le mănânc

dimineața golurile se umplu de ceva vâscos și greu
dar frumos
și încep să nu mai văd
oricum
când vine seara vor fi din nou la locul lor
și eu o să mă fac mare și om

poezie de
Adăugat de Dana MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
mai schimbăm virușii între
noi adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am în privire toată dragostea

Am un suflet cald ca de copil,
Tot timpul am fost un bun civil.
Am vrut o viață simplă fără averi,
Îmi vreau înapoi sănătatea mea de ieri.
Mă uit în zare dincolo de nori,
Gândesc să fiu bine până mâine în zori.
Nu pot să spun cum eu simt,
Durere e, nu vreau să vă mint.
Mă uit la mine și ochii mei vorbesc,
Vreau să fiu bine ei vă iubesc
Și au în privire toată dragostea,
Iar luna e martoră când privești în ea.
Ochii mei sinceri au ceva de spus,
Că ei multe lacrimi în viață au strâns.
nu lăsăm din mână ne scape,
Iubirea, caldura a celor d-aproape.

poezie de (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am în privire toată dragostea

Am un suflet cald ca de copil,
Tot timpul am fost un bun civil.
Am vrut o viață simplă fără averi,
Îmi vreau înapoi sănătatea mea de ieri.
Mă uit în zare dincolo de nori,
Gândesc să fiu bine până mâine în zori.
Nu pot să spun cum eu simt,
Durere e, nu vreau să vă mint.
Mă uit la mine și ochii mei vorbesc,
Vreau să fiu bine eu vă iubesc
Și am în privire toată dragostea,
Iar luna e martoră când privești în ea.
Ochii mei sinceri au ceva de spus,
Că ei multe lacrimi în viață au strâns.
nu lăsăm din mână ne scape,
Iubirea, caldura a celor d-aproape.

poezie de (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te vreau acum

Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.

Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.

Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.

Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.

Și-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi mi-o fac inel, corolă,
Să-ți fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.

Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
fi cum trenul într-o gară fără șine;
Prelung și gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.

poezie de (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Mamă, vine toamna

nici eu nu mai sunt cel care am fost
știi bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
uit în oglindă și mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aș pregăti să-și cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheață

vine toamna mamă și
cuvintele nu se mai leagă
știu
tu plângi și desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni

mamă,
vine toamna

poezie de din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Daniel Văcăreanu

Chipuri de frescă

Ne rugăm vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simți stihia te miroasă,
Te rogi de ea fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ți rogi dragostea te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poți face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de iubire

gestionez sentimente bucurii tăceri
dar minunea poeziei ține în picioare
descrie în detalii plăcerile de ieri
când tinerețea mea era ruptă din soare.

când vine seara stele în mine se-aprind
vreau să mi te aducă iar în visul meu
cu dragostea noastră cerul -l cuprind
dar să nu simt că timpul poate fi și greu.

vreau să ne plimbăm pe străzile albastre
în ritmuri și culoare ne îmbrățișăm
secundele fie aliatele noastre
orice s-ar întâmpla să nu ne schimbăm.

eu vreau să-ți spun că te iubesc nespus
că viața mea cu iubirea ta s-a compus.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Rebengiuc

Nu vreau să joc, mort, un spectacol. Nu știu rolul. Nu vreau să am spectatori la moartea mea. Îmi doresc ca sicriul fie închis, nu vreau să fiu expus, nu vreau să se tragă cu pușca la moartea mea, deși am o decorație care îmi dă drept la acest onor milităresc. Nu am nevoie de alai, de doliu național, nu vreau ca numele meu fie dat niciunei străzi, niciunui teatru, niciunei săli de cinematograf, niciunei clase de la Institutul de Teatru. Când am terminat, am terminat. Or rămână niște filme cu mine, acelea reprezintă. Nimic mai mult! O lumânare, o floare, la ușa teatrului sunt tot ce îmi doresc.

în ziarul "Adevărul"
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept când vine toamna

Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!

Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...

poezie de (9 august 2018)
Adăugat de MarianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața

"Viața-i darul unic
Scurt și trecător
Dar cu care-ți cumperi
Veșnic viitor."
Traian Dorz

Ființa-i singura avere
Ce-o are omul pe pământ
Deci nu-ți disprețuii viața
Căci moartea vine ca un vânt.

Viața ea descrie curbe
Zigzaguri în nenumărat
Cât e viața? Niciodată,
Omul nu este informat.

Sunt sfinte lucrurile vieții
Ori care ar fi, pe orice fețe
Zidită este-n întregime
Și învelită-n frumusețe.

O lupta-i viața deci te luptă
Deci nu îți da răgaz tu ție
Căci scopul nostru de-a trăi
Sensul vieți-i bucurie.

Să ști și a trăii este o arta
Frumoasă între arte
Viața pentru fiecare ființă
Are ceva ce împarte.

Noi nu trăim cum vrem
Ci cum putem
Și viața nu numai pentru noi
E dată s-o avem.

Cu nimeni nu o compara
Vița căci ca a ta ea nu-i
Trăiește deci viața
Și lasă-i trăirea orișicui.

Când pleci, când pleci din viață
Când moartea te apucă
Mulțumește-i gazdei
Și pregătește-te de ducă.

Cine nu prețuiește viața
N-o merită nicicând
Te bucură tu astăzi
Căci trecem rând pe rând.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un cântec am să rostesc

În noapte luna o să vină
Când vremea e întunecată
Ea vine să ne dea lumină
Când vine Dumnezeu în poartă.

Nu cred că e totul pierdut
Voi face la Domnul un demers
Să fie frumos ca la-nceput
Aici la noi în univers.

Vreau pe mine să mă păstrezi
Și chiar vreau să mai rămân
Când pe mine visezi
Să fii din nou al meu stăpân.

Gândul nostru are rost
Și un cântec am să rostesc
Să fie bine-n adăpost
Și tu zici, acum eu sosesc.

poezie de (11 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Rondelul dorului de ducă

Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undița, plec la pește.

O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebunește,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește.

Și pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două dește,
Scoate draci de sub perucă
Și cu sare orbește

Când îmi vine dor de ducă.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept când vine toamna

Te-aștept când vine toamna și plouă-a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri,

Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea nu vine

și mi-e a moarte
am destule răni pe suflet
prin care să intre
și să-l spele de flăcări
pe dinăuntru
dar moartea vine nu vine
se teme de îngerul
care-mi sapă în inimă
vrând scoată
cu rădăcini cu tot
arborele de sânge.

poezie de
Adăugat de Vedetot IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook