Cu toţii

Cu toţii suntem îngeri pierduţi
Şi prea puţini sunt demoni dreptăţii
De noi alungaţi şi blestamaţi.
Noi! Ce ne privim aripi-n exclamaţii...
Vitralizante predici adorării
Predilectă acestui fariseim carnal
Cu adevărul ce ne pare banal
Demonizat şi supus caterisirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruinţe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorţilor îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduţi în mare
Îngeri orbiţi de soare
Îngeri uitaţi în cuvânt
Îngeri alungaţi de pamânt.

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce paradox! Cu cât ne înmulţim, sunt mai puţini oameni printre noi...

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi suntem ce vor alţii
De am fi ce vroim noi
Greu am fi acceptaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem ceea ce dăruim

Majoritatea te folosesc
Pentru a-şi realiza

Visurile ce le doresc!
Puţini cu al tău-l contopesc...

Şi-n ador vor empatiza
Ceea ce din amor dăruiesc,

Fiindcă suntem ce noi iubim
Uitând că primim ce dăruim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem frescă

De ce Doamne
ochii ei copilăroşi
îi au toţi îngeri tăi
printre demoni mei
împietrindu-i
în tăcerea
unei fresci

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă de asfalt

Prin fiorduri de beton în marşuri la unison
Buluciţi in galere cu burduf de acordeon
Ne trezim in fiecare zi din cochilii
Cu ecou grifon

In parade de care, cu veacuri de ham de cai
Pentru care trăgem,.. si uneori strigăm,.. vai
ce fiare! Noi cu noi suntem, cu pecete de vătrai..
Viaţă tu firai!

De angoasă cu sunet de coasă-mi votată
De credulitatea noastră de fiecare dată
În zornet de ochii de drac ce ne cer cămată
Cu lanţ pe grumaz

Strangulând cu pensii de necaz, aruncat la gunoi
Când devenim epave fără răsuflare în noi
Să ne trăiţi bine voi! Demoni cruzi aleşi de noi
Supuraţi de puroi

Peste noi, ce aruncăm vina unul la altul
Dezbinaţi şi îndoctrinaţi cum fosta alaiul
Ce strigă ereditar, eliberaţi hoţul
Să ne răstignim adevărul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din nevoia de a arunca vina
Ce o adunăm
Uităm...
Suntem proprii demoni
Pentru gândurilor noastre

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îi datorez ce sunt în poezie acum
Cu strigătul meu demonizat, ronin
Dar ea nu mă ascultă şi mor în scrum
Căci vreau să-i fiu în piept, quasar nebun

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe geană

Pe geana zării
a depărtări
dintre noi
suntem doi nori
atârnaţi
cu dor de noi
din ochii orbi
de amândoi
cu nevăzute ploi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Suntem frunze
Care...
Ne uscăm între noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi să privim

Veniţi să privim cu toţii la cer;
Lumini să vedem cum se-nalţă!
Ai noştrii-s plecaţi dar nicicând ei nu pier;
Sunt îngeri trăind a lor viaţă!

poezie de Stelian Daniel (10 decembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars rupestra

Sunt în marea de cerneală
un trup de cerneală dolomitat
din spuma filelor născut
în valurile muzei legănat
de furtuni în stâncile ei izbit
în rupestre versuri de infinit
şi poate acum par incriptat
de adevărul de voi uitat
în vânători cu noi între noi
cu verdele violat în noroi
ce uscat va deveni puroi
de nisip rămas după noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea frumoşii tăi demoni

Dintre toţi îngerii tăi
Îmi plac cei decăzuţi,
Care mă aşteaptă să-i
sărut, tandru să mângâi.

Prea frumoşii tăi demoni
venini.
Ascunşi in amintiri
Altoiţi cu amăgiri
Cu braţe pline de spini..

Lăsă-mă să-i infloresc
În negri trandafiri
În iubire să-i roşesc
Pe obrazul tău, purpurii..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi cu noi din noi

Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-şi cere..

Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală şi noroi

Spărgând coaste ghimpate
Cu şoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritatea e acum
Arsă ca o vrăjitoare în scrum
Pe eşafodul iubirii
În rugul carnal al amăgirii

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpadă pictată

Oameni-şi pictează demoni cu zăpezi.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saună cu noi

Saune de smoale ne aşteaptă
Jacuzzi celor cu minte înaltă
Vin formalizat şi prea sfinţit
Si e gratis totul nu e plătit

Ceea ce aici noi ne şi dorim
In partea cealaltă noi şi primim
Hai cu toţii-n turmă să ne-nghesuim
Că nici acolo nu mai avem

Locuri răutatea să o lăsăm
Si la raiuri mereu noi visăm
Când in betoane noi ne turnăm
Aripi cu care uităm să zburăm

Prinsi in smoala dorită de noi
Bântuind prin ea precum moroi
In al nostru minunat noroi
Văzut paradisul de către noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sătui suntem de noi, cu toţii,
de clopote la miezul nopţii
de mers în van suntem sătui
dar nu suntem ai nimănui
în ce-am face puţini suntem
singuri în dublu de tandem

poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt sătul de îngeri..
Vreau să întâlnesc oamenii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!