Drum bun, prietene, spre zarea de lumină!
N-am plâns un om, Bobiță, cum te plâng pe tine,
Privesc culcușul tău și simt un mare gol,
Durerea crudă ce-ai trecut-o îmi revine
În minte-acum, căci ai jucat un mare rol.
De cinsprezece ani, tu, viața mai frumoasă,
Și mai interesantă, ca o poezie,
Ne-ai făurit-o, iar de-acum, mai luminoasă
Și calea ta, prietene, doresc să-ți fie!
Aveai un fel al tău fantastic, de a fi
Prin numeroase jocuri, construiai povești,
Ne amuzam cu tine-n fiecare zi,
Și-acum vei face jocuri multe, îngerești.
N-am plâns un om, Bobiță, cum te plâng, dar știu
Că-n cinsprezece ani și noi făcut-am parte
Din harta ăstei lumi, și poate nu-i târziu,
Să-ți scriu, cățelul meu, de-acum, o-ntreagă carte.
Drum bun, prietene, spre zarea de lumină
Îți vom aprinde lumânările-n grădină!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre prietenie
- poezii despre poezie
- poezii despre hărți
- poezii despre frumusețe
Citate similare
Zi aniversară
Azi, de ziua ta, eu îți doresc,
Bucuria în suflet să-ți răsară,
Un festival de lumini să-ți fie anul,
Viața să-ti fie o veselă sărbătoare,
Și în a ta călărorie flori să presari,
Ca-n fiecare an ce va veni
Să le admiri și să miroși al lor suav parfum.
Azi, de ziua ta eu îți doresc
Să fii tu, ceea ce simți că ești,
Din drumul tău să nu te abați,
Că numai așa vei simți în al tău suflet, extaz,
Să înveți că tu ești mai presus
Decât au alții ceva de tine de spus.
Azi, de ziua ta eu îți mai spun,
Invată de la stele cum să străluceșți,
Învată de la lună cum să tot crești,
Învată de la ape cum să-ți croiești al tău drum,
Învată de la brazi ca drept să stai
Și implinirea cea mare în Univers să ai!
Azi de ziua ta, eu îți doresc
Să cauți neîncetat ceea ce-i bun și adevărat,
Pe culmi să te înalți și de acolo de sus,
Liber să privești la ale lumii povești
Și adevărul tău suprem tu să-l găsești!
Azi, de ziua ta eu îți doresc
Ca-n fiecare zi in inimă tu să sădești
Iubirea, ce-i miraculoasă și înălțătoare,
Care curge-n trup ca o răcoritoare boare
Și lasă urme vindecătoare.
Azi, de ziua ta eu îți doresc
Ani mulți și multă sănătate,
Norocul și șansa de partea ta să fie,
În făurirea viselor la care râvnești
Și implinirea maximă tu să o găsești.
Azi, de ziua ta, eu îți ofer
În dar, un roșu trandafir,
Să-ți amintească tot mereu
Că ești mai puternic decât crezi
Și mai iubit decât speri.
poezie de Georgeta Ganea (30 septembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre adevăr
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre urări
- poezii despre trup și suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Scrisoare către fiul meu
Scrisoare către fiul meu
Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.
Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.
S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.
Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.
Mă încearcă un regret târziu,
Că n-am vorbit la un pahar cu vin,
Că am ajuns acum să-ți scriu,
De parcă ți-aș fi fost străin.
Aș fi putut să-ți povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.
Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
Să afli că și eu sunt fum,
Și viața vrea să mă abnege.
Eu nu-ți reproșez ceva,
Doar vreau să-ți cer iertare,
Și să te rog: să nu care cumva,
Să ai la fel purtare.
Să fii pentru copilul tău,
Prieten dar și tată,
Să vă povestiți mereu,
Și să îi dai povață.
Să nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viața trece și în ani,
Cunoști durerea de părinte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre supărare, poezii despre sfaturi, poezii despre scrisori, poezii despre respect sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre știri, poezii despre trandafiri, poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
N~am plâns,n-am râs,n-am dansat
Eu n-am mai plâns de ani de zile,
Sunt sigur că n-avea niciun rost
Din calendar am rupt multe file,
Și nici indrăgostit nu am fost!
N-am râs o dată de ani de zile,
Probabil că am fost un prost
Ieșeam adesea cu diverse copile,
Dar îndrăgostit eu n~am fost!
N-am mai dansat de ani de zile,
Chiar mi se părea un lucru anost
Trăiam povești de-o noapte, inutile
Dar îndrăgostit eu n-am fost!
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre râs, poezii despre prostie, poezii despre noapte, poezii despre copilărie sau poezii despre calendar
Tot te iubesc...
și-acum tot te iubesc
chiar dacă ninge lacrimi peste mine,
mi-s ochii obosiți și îmi doresc
să uit ce bine m-am simțit cu tine
pe cerul îmbrăcat de norii grei
văd chipul tău cum caută libertatea,
ai obosit și vrei de-acum să-ți iei
nebune nopți în care să-ți afunzi eternitatea
îmi este trupul vlăguit de sevă moartă,
ea mi-a murit căutându-ți printre plete,
mireasma ta mi-a învelit în cețe soarta,
cred că și-acum de tine mi-este sete
mă rog și lăcrimez noapte de noapte
să te-ntâlnesc arare când și când,
să-mi umplu gândul pe-nfundate
cu trupul tău, și-acum îl simt arzând
nu vreau să te umbrești în sine,
nu vreau să-ți stau în cale nicidecum,
eu îți doresc să-ți fie numai bine,
pe mine uită-mă să-mi văd de drum
nu-ntoarce capul să îți simt privirea,
pășește doar în față fredonând,
îmbracă-te cu zâmbet și uitarea
las-o să-ți șteargă amintirile din gând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre păr, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre ninsoare sau poezii despre moarte
Mirarea unui gând stingher
Tu, suflet rătăcit, cum nu știi, oare,
Că n-am plecat și nu ne-am despărțit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârșit.
Nu simți privirea mea cum îți măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu știi că te cunosc și mă-nfioară
Toți pașii tăi prin timpul ce-a trecut?
Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc și eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorința mea să-ți fie bine.
Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar știi. Oi știi, tu, oare?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre jocuri, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere
Scrisoarea lui
M-am hotărât să-ți scriu și să îți spun
ce buzele-mi nu vor să îți declare,
căci doar când mă privești nu se supun,
iar neputința lor, de-un timp, mă doare.
Ți-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile și n-am vrut, ție,
să-ți tulbur viața - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.
Ne știm poveștile ce-au fost și sunt,
le înțelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferința ce-mi provoci. Mă doare.
Aș vrea să știu ce simți citind ce-ți scriu
și mi-ar plăcea să simți la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ți fiu
și, iată, azi nu mă mai pot abține
Și tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ți scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
și nu mai pot s-ascund că te iubesc,
așa că... asta-i! Fie ce-o să fie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre prezent sau poezii despre declarații de dragoste
La mulți ani, Alexandra!
Sufletul tău e darul cel mai de preț, pe care,
Divinitatea însăși, de mic copil ți-a dat...
Ți-a dat spre veșnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.
Candoarea din ființă e înger de lumină...
Îmbelșugată lume cu centrul virtual
În trupul tău și-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...
Ți-e frumusețea taină și-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îți doresc din suflet, mulți ani și fericire,
Iubire și lumină la fiecare pas...
O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ți fie viața lină, lipsită de durere
Și lacrimă-ngânată de plâns, să-ți fie schit.
În energii celeste să-ți prinzi îmbrățișarea,
Tu, moleculă vie-a eternului firesc...
Din lacrimi să-ți răsară dumnezeiască lume,
Căci mulți din lumea asta, de-a pururi, te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre pâine
Destul de puternică (Strong Enough)
Nu-mi trebuie dragoste ta,
Nu am nevoie de ceva,
Nu vreau minuni și nu cerșesc,
Cuvinte dulci nu-mi trebuiesc.
E-aproape răsărit,
Nici un pic n-am dormit,
Dar ce contează dacă tu nu știi ce am simțit.
Sunt puternică pentru despărțire,
Pentru a trăi de azi fără iubire,
Pentru a-mi putea stăpâni plânsul,
Pentru a-mi regla suflul și pulsul,
N-am să întorc capul după tine
Când o să pleci de lângă mine.
Nu, nu mai e nimic de spus,
Respir adânc și mă înec în plâns,
Atunci închid ușa după mine și ies,
Merg în neștire, nu pot să mă opresc,
Sunt singură pe drum, nu văd nimic în jur,
Dar știu că nu trebuie să te ascult, ci să te uit,
Da, uite, nu mai plâng.
Nu întorc capul după tine, să te văd cum pleci,
Promit c-o să te scot din gând.
Câte-aș avea să-ți spun, aș scrie o carte
Cu versuri de dragoste disperate,
Știu însă că nu înțelegi,
Aștepți la ușă și vrei să pleci,
Mi-s ochii rupți de somn
Și tot nu pot să dorm,
Dar ce-am pierdut poate nu e prea mult,
Trist și adevărat, tu nu m-ai meritat,
De-aceea n-am să plâng, sunt tare și-ți spun:
Pleacă chiar acum!
Iadul să vină sau ale mării valuri,
De m-ar îneca departe,
Tot nu m-aș mai gândi la tine vreodată,
Te-am înțeles și te-am iertat,
Rămâi cu bine-ți spun,
Iubirea mea, drum bun,
Căci te cunosc de-acum,
Nu-mi pare rău că pleci
Și n-am să plâng,
Sunt tare, negreșit,
Pentru-al nostru sfârșit
Și n-am să plâng cu capu-n pernă-năbușit.
cântec interpretat de Cher, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre versuri sau poezii despre tristețe
Un final neterminat
N-am apucat să-ți spun nici bun rămas,
Iar vorba mea s-a-nchis într-o tăcere
Ce doar un om ce nu mai are glas
Mai știe s-o înece în durere...
Și nici privirea mea de la sfârșit
N-am apucat să-ți las în amintire,
Iar ochii mei au plâns un plâns mocnit
Ce doar un orb îl vede în simțire...
N-am apucat să-ți mai ating obrazul
Și nici măcar o buză să-ți sărut,
Dar în urechi am auzit curajul
Să te iubesc și orb, și surd, și mut...
Și nu mai e nevoie să mă mint,
Oricum ești dispărută-n depărtare,
Pentru că am rămas cu tot ce simt
Și-mi place cum iubirea ta mă doare...
poezie de Florin Răileanu (13 mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre minciună sau poezii despre durere
Târziu de toamnă
E toamnă, e târziu și nu știu cine
Își picură din cer tăcerea mută!
Te simt cum vii să tulburi iar în mine
Tăcerea sufletului. Taci și-ascultă!
Nu zi nimic; nu tulbura tăcerea!
Tu nu-ți dai seama? Un cuvânt de-ai spune
Ai deștepta în mine iar durerea
Iubirii care-ar vrea să se răzbune.
Abia am reușit s-o mint, și-acum
Tu vii s-aduci cu tine iar regret?
Să o trezești cu-al tău parfum?
Nu o trezi! Te rog pășește-ncet!
I-am spus că e târziu și că-n grădină
Și florile-au murit, fiindcă e toamnă,
Că nu mai au căldură și lumină
Și chipul tău nimic nu mai înseamnă!
Tu nu observi ce liniște e-n mine?
Cum toamna-și fredonează trist cântarea?
Cum picură... tăcere, nu știu cine,
Și peste toate-așterne-ncet uitarea?
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre toamnă sau poezii despre muzică
Fior
Privirea ta - cântec zurliu,
Eu am ucis cu nepăsare,
S-ajung la tine nu mai știu,
Aș vrea să vin, dar prea mult doare...
Surâsul tău - parfum de rouă,
Eu l-am deschis cu un suspin,
Te văd plângând atunci când plouă,
Dar eu la tine n-am să vin...
Și ochii tăi - safire de-aur,
Îi mai privesc și-acum în vis,
Sunt egoistă, nu te caut,
Dar te iubesc, mereu ți-am zis...
Povești mai știu despre iubire,
Dar ca a noastră alta nu-i,
Tu vrei să prinzi a mea privire
Cu o frânghie, să o-ncui.
Genele-mi plâng, doar luna știe,
Cât de aprins e focu-n mine,
Dar mă gândesc cum o să fie,
Dac-am s-ajung plângând la tine.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Inelul
Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viața înapoi vrea să mă cheme.
Voi renunța la haine ce-mi ascund
și îmi răpesc prea mult din tinerețe,
în suflet am să-ncerc să mă afund,
să-l ușurez de lacrimi și tristețe.
Voi încerca să fiu cum am mai fost,
să simt, din nou, căldură și lumină,
să încetez cu viața fără rost,
căci sufletul mi-e viu și n-are vină.
Inelul tău, al meu, acum l-am scos,
dar nu te uit, nu pot și nu am cum,
căci tot ce am trăit, a fost frumos
pân-ai plecat pe cel din urmă drum.
Eu am un mâine, am un viitor,
o cale de urmat, necunoscută,
pe care-o voi călca, dar fără dor,
și-n suflet cu iubirea-mi renăscută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre vestimentație sau poezii despre tinerețe
Deschide-mi ușa
E timpul când colinda dulce își cântă lerul
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său...
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.
E seara sfântă de colinde, dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra, colindul am venit să-ți cânt.
Colinda strămoșească, la fel ca lacrima, azi curge,
Căci astă seară plâng, amar îmi este sufletul...
Azi bucuria mi-e departe, tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac, Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău, mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor, cuprinde-mă, că-mi este dor...
Nu vreau să plâng în astă seară, e seara lui Isus
Dar cum să fac? Tu ești departe, doar gândurile, nu ajung.
Doar amintirile-s la tine, alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi, la piept să mă cuprinzi.
Deschide-mi ușa, să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun, îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai știu demult, ce este aceea sărbătoare...
Nu știu nimic fără de tine, cât imi doresc a fericirii cale.
Fii tu steluța mea albastră, pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi, să știu că nu visez.
Când magii vor porni, cu daruri, în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet, spre cer o să privesc.
Tu știi cât îmi doresc să fiu acasă, de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare, departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte, de mine tu să-ți amintești
Și poate te transformi în moșul, ce poartă daruri azi la toți.
Dar mie daruri nu-mi aduce, fii darul meu, de poți
Tu inima să-mi porți iubire, să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea, că s-a născut Hristos,
Eu plâng... și cânt colinda tristă, căci știu că mă aștepți.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun sau poezii despre seară
Cu dedicație
O salbă de nestemate gânduri mă fac,
Ca timpul să-l derulez, etapă cu etapă
Și să-nțeleg măcar acum ce faptă minunată,
Ne-a adus pe noi doi, laolaltă
Și-ntr-o tainică uniune să fim acum,
Pe al vieții de nepătruns drum.
Domnul meu, când inelul de logodnă tu mi l-ai dat,
Credință am jurat, că pe viață, tu vei fi al meu bărbat.
Am știut că noi doi vom fi mereu și la bine și la greu
Cu iubire, înțelegere și toleranță, dar și cu speranță,
Amândoi ne-am construit o famile, o casă, o viață.
Prietene, umăr la umăr cu tine merg,
De mână tu mă ții și strângi mereu,
Să-mi amintești că tu ești sprijinul meu,
Iar când sufletul meu a fost rănit
Și câteodat poate chiar îngenuchiat,
Tu m-ai sustinut, alinat și încurajat
Și rănile adânci s-au vindecat, cicatrizat.
Domnul meu, cu elocință, eu îți doresc
Ca harul iubirii, ce n sufletul
Șlefuit de timp și pe culmi tot înălțat, porți,
Să-ți aureoleze calea ce-o ai de urmat,
Să-ți lumineze chipul de ani brăzdat
Și tot invingător să fii cât pe pământ vei trăi!
Domnul meu, îmi scald privirea în ochii tăi
Și simt că mă înalț ca zmeul la cer, atât de mult
Când tu, îmi oferi cu un gest tandru și mărut,
O floare, un dar, un zâmbet cald sau un sărut.
Domnul meu, știu, suntem simpli oameni,
Cu nimic mai presus decât ai noștri semeni
Dar știu că împreună am semănat și am cules,
În sălașul întregii noastre sfinte vieți
Și lauri, vise împlinite și poate și regrete,
Dar respectul și recunoștința cu noi le purtăm,
Pentru toți cei care sunt oameni cu noi.
Domnul meu, îți aduc mulțam că lângă mine te am,
Că în urma ta lași copii, nepoți, tineri vlăstari,
Să-ți ducă numele pe mai departe pentru mulți, mulți ani.
C-ai reușit să mă sprijini tot mereu în demersul meu,
M-ai iubit și respectat, al nostru jurământ noi l-am păstrat
Și-n comuniune noi am știut a fi și a trăi
Să demonstrăm împreună cum se poate trăi frumos,
Dând cu-nțelepciune la o parte tot ce n-ar fi de folos.
poezie de Georgeta Ganea (22 iulie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare
Iubirea Ta o cânt -- Isus
Îți cânt Doamne o Isus
Și viața și Ființa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credința
Eu te laud te slăvesc
Și ți-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Și-o să umblu pe picioare
Și iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Pașii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci ești Domn eu sunt al Tău
Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viața de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc
Mersul Tău Isus îl cânt
Și lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieții Sfânt Cuvânt
Ne e soare și lumină
Îți cânt Doamne a Ta-ndurare
Și smerenia ți-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt
Și-ți mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toți de lume goi
Azi blândețea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Și al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ți dăm slavă toți mereu
Îți cânt Doamne stăruința
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar ființa
Cei de azi s-avem credința
Prin Tine un duh curat
Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne țină
Toți să fim fără de vină
Unde totul e al Tău
Glorie Isuse Ție
Vreau de-a pururi să îți cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veșnicie
Și în cer și pe pământ
02-11-2021 m.
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre smerenie, poezii despre sfințenie sau poezii despre plimbare
O veste tristă!
O veste tristă! Tată, ai plecat...
Aud în mine clopotul bătând,
Și satu-ntreg... și noi ne-am întristat
Tu ne-ai lăsat pustii și lăcrimând.
Azi, tatăl meu, zis Apetroaie Anton,
Pierdut de noi în anul '90
Își duce-aici al nemuririi somn,
Încătușat de vremurile reci.
Ghirlanda plânge... Lacrimi de cristal
Se scurg din suflet, tată, iar și iar.
Octombrie... o toamnă ne-ai lăsat
În suflet... zi de 9, gând amar.
Iisus în suferință-i răstignit...
Mă plec și îngenunchi. Ne-ai părăsit,
Cuvintele de-acum sunt în zadar
Fotografia ta imi e amnar.
Mormântul, tată bun, ți-e îngrijit,
Vin iar singurătatea să-ți alung,
Mi-e fratele și el de-acum cernit
Cu el alături, tată, stau și plâng.
Suntem aici, noi cei doi fii ai tăi,
Crinii de pe mormânt să îi udăm.
Lăstari din tine frânți, oriunde-am fii
Prin tine "a trăi" noi învățăm.
Ți-am pus adesea candele, dar vezi?!
Lumina ți-au furat-o alți străini...
Tu strigi cu glas de clopot și aștepți
Alte mătănii și alte lumini.
În sărbători, la tine să venim
Ne-aștepți... Ne chemi - o pasăre în zbor,
Noi am rămas a tale rădăcini,
Și fără tine nu ne e ușor.
Odihnă tată, ție,-n cerul sfânt!
De-ați scrie încercarea mi-e-n zadar.
Nu știu să-ți scriu... Adesea stau și plâng
Și-ți rog eternă pace, la altar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor
Cronică la volumul "De la grădi' la școa'" de Nică Janet
Îmi pare rău, prieten bun
Că nu-s cu tine, dar îți scriu,
Și dup-aceea chiar te sun,
Prin telefon măcar să-ți fiu
Alături, dar să termin iute
Cu melodrama, că îmi vine
Să plâng cu lacrimi zeci și sute,
Iar starea asta nu-ți convine,
C-ai reușit să faci o carte,
Stârnind, desigur, interesul
Și meriți, Nică, să ai parte
De tot ce-nseamnă, azi, succesul!
Cu epigrama, jocuri mii
Ai născocit la grădiniță,
Dar scris-ai tu și parodii,
Că astea-s, sincer, în tendință.
Ai dat o lecție normală,
Dar mulți stârniți de bănuieli,
Te-au acuzat că nu ai școală
Și-au căutau, de zor, greșeli.
Cum toate trec pe lumea asta
Îi ierți, că ești un om dotat,
O altă carte scrii și, basta,
Că-n poante nu ești cumpătat.
Făcând abuz de-o glumă tare,
Mă bucur mult, și-o spun oricui,
Că mă scăpară de lansare
Și mă chemară la Vaslui!
De-aș fi venit, eram pământ,
Stresată, sigur, neatentă,
Că-l cred în stare, pe cuvânt,
Să mă declare: Corigentă!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre umor, poezii despre telefon, poezii despre succes, poezii despre stres, poezii despre sinceritate sau lecții de engleză
Nu mă lăsa să plâng!
Dă-mi ochii tăi iubite, căci astăzi vreau să plâng
Așa cum n-am mai plâns de multă vreme...
Acoperă-mi tristețea cu frunzele din crâng
Ce ne-au fost pat în nopțile supreme
Dă-mi astăzi o putere, s-adun râuri ce curg
Și să le pun în palma ta cea fină
Să-ți fiu nemărginirea aceluiași amurg
Privindu-mă zâmbind, să-mi fii lumină...
De răni nu-mi este teamă mai mult decât mi-a fost
De necrezut îmi pare azi durerea
Zile și nopți, nebune, vor trece fără rost
Spre miazănoapte alungând tăcerea
S-a stins ușor sărutul, dar noaptea n-a-nghițit
Puterea lui... e-n frunzele din crâng...
Dă-mi ochii tăi iubite, cu-albastrul infinit
Iubește-mă, nu mă lăsa să plâng!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre râuri
* * *
Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvășit de vânt...
Șoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...
Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ține incompletă.
Lasă-mi, dacă-mi lași ce vrei,
Și în toate mă ascunde,
Aș pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!
Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc și calc aiurea,
Fără tine..., nu știu cum...!!
Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!
Sarah Sarah blu
Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Șoapta Ta de rugăciune,
O să-ți fiu ultim cuvânt!
Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ține vie permanentă!
Am să-ți las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!
Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, știi Tu cum!
Unde poți să-ți vinzi durerea?
Când doar Eu îți sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre idei