Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Os

1
Eu dintotdeauna am încercat să aflu
ce este sufletul
și unde se ascunde,
și ce formă are;
și-astfel, săptămâna trecută,
când am găsit pe faleză
acel oscior din urechea
unei balene-pilot care, probabil, a murit
acum câteva sute de ani, m-am gândit
că poate m-am apropiat
de un secret și că aș putea scoate un înțeles
din acel oscior.

2
Ciocănașul este partea cea mai durabilă-n timp
din noi toți, oameni sau balene;
de forma unei linguri,
cu un căuș roz,
odată, demult, aflat în capul unei înotătoare pline de viață,
s-a alăturat celor două surori
din casa auzului;
avea doar cinci centimetri lungime
și m-am gândit: sufletul
ar putea fi ceva asemănător,
la fel de dur, la fel de necesar –

3
și, totuși, insignifiant.
Lângă mine, marea cenușie
deschidea și închidea ușile valurilor,
eliberând iarăși și iarăși
acel vuiet al talazurilor care ridiculizează timpul;
am privit prin întunericul fosforescent al apei,
dar n-am văzut nimic;
însă, așa cum știm cu toții, nisipul auriu
este acolo la fund,
deși ochii noștri nu l-au văzut niciodată,
nici mâinile noastre nu l-au atins.

4
Nisipul pe care l-am fi strecurat
printre degetele mâinii – fapte,
certitudini;
iar ce este sufletul, de asemenea
cred că nu voi ști niciodată.
Oricum, mă joc la hotarele cunoașterii,
știind cu adevărat că
partea noastră este să nu știm,
ci doar să privim și să atingem, și să iubim;
acesta este drumul pe care am mers,
calmă și împăcată,
prin lumina pal-trandafirie-a dimineții.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.

Citate similare

De foarte multe ori acel "cum să fac" este doar jumătate din rezolvarea unei probleme dacă nu știi motivul pentru care vrei rezolvarea. "Cum?" Apelează doar la partea rațională și după cum bine știm cu toții, noi nu suntem numai ființe guvernate de rațiune. Bazându-ne doar pe ea, omitem o mare parte din potențialul uriaș care zace în noi. Căutând și simțind emoția potrivită prin prisma căreia putem ne rezolvăm problema, aproape că nu ne mai trebuie acel "cum". Emoția bate la orice oră din zi rațiunea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă moartea nu-i sfârșitul

Dacă moartea nu-i sfârșitul, vrea știu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am cățărat pe coama acoperișului,
apoi, am făcut un pas în spate
și-am aprins un chibrit, -mi luminez viața;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuși.

Mi-am văzut viața căzând și m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată știința mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat – sau nu există,
Dar știu un lucru:
Viața trece prin noi cum trece lama
bambusului în creștere prin prizonierul prăbușit în poian㠖
ne intră prin sânge, prin capul care țipă de durere.
Viața este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morți.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viața trece prin noi precum raza
verde-a cărbunelui încins – o strălucire aurie,
opusul părerii de a fi.

Nu tu ești cel care-și face drum prin viaț㠖
viața este baioneta care-ți taie visul
exact pe cusătura acestuia
și care te părăsește excitat în mijlocul curentului,
în vreme ce tu încă mai râzi în gura mare,
și asta până când unda apei s-a dus,
lăsându-te acolo, mâl crăpat în soare,
dar nici măcar acolo, vei fi absent
chiar și din bătaia inimii unui pește care moare.

Sus în pat, îți simt pulsul cum bate ca un ceas,
iar degetele nostre-împreunate se-închid,
de parcă-am tâșni deasupra polilor, printr-un aer rece, translucid.
Iar asta se-întâmplă cu adevărat,
deși știu că în zori mâna ta va fi doar os uscat.

Dormeam când tu mi-ai spus la revedere
și nu contează cât de mult, apoi, n-am mai putut dormi.
Viața-și urmează cursul, cum ni s-a spus de-atâtea ori,
prin Cheri și Karl, care nu vor mai mirosi nicicând ciocolată,
nici nu vor mai vedea-încântați cum bate vântu-n vele
și nici nu vor mai răspunde la scrisori.

Viața zboară
prin Kate, care a fost Catherine constrânsă-a fi Kate,
care trage cu ochiul peste umăr la demonul Asmodeus,
dar vede Daily Mail.
( Îmi iau geanta. O am în mână-acum.)
Viața taie felii
din untul înghețat în epava avionului din Alpi.
(Ți-am găsit fotografia întoarsă invers.
N-am sărutat o fată atât niciodată timp; știu,
niciodată atât de blând sau de impropriu.)

Viața-i ceea ce te va ucide-într-un final –
și eu aș putea plânge de dorul tău,
dar tu nu vei fi acolo ca -ți pară rău.
Am fost viață, făcuți din viață.
Noi nu existăm prea mult.
Noi ne-am trezit și, pentru o secundă, ne-am sărutat.
Asta-i tot.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dacă moartea nu-i sfârșitul

Dacă moartea nu-i sfârșitul, vrea știu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am cățărat pe coama acoperișului,
apoi, am făcut un pas în spate
și-am aprins un chibrit, -mi luminez viața;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuși.

Mi-am văzut viața căzând și m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată știința mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat – sau nu există,
Dar știu un lucru:
Viața trece prin noi cum trece lama
bambusului în creștere prin prizonierul prăbușit în poian㠖
ne intră prin sânge, prin capul care țipă de durere.
Viața este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morți.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viața trece prin noi precum raza
verde-a cărbunelui încins – o strălucire aurie,
opusul părerii de a fi.

Nu tu ești cel care-și face drum prin viaț㠖
viața este baioneta care-ți taie visul
exact pe cusătura acestuia
și care te părăsește excitat în mijlocul curentului,
în vreme ce tu încă mai râzi în gura mare,
și asta până când unda apei s-a dus,
lăsându-te acolo, mâl crăpat în soare,
dar nici măcar acolo, vei fi absent
chiar și din bătaia inimii unui pește care moare.

Sus în pat, îți simt pulsul cum bate ca un ceas,
iar degetele nostre-împreunate se-închid,
de parcă-am tâșni deasupra polilor, printr-un aer rece, translucid.
Iar asta se-întâmplă cu adevărat,
deși știu că în zori mâna ta va fi doar os uscat.

Dormeam când tu mi-ai spus la revedere
și nu contează cât de mult, apoi, n-am mai putut dormi.
Viața-și urmează cursul, cum ni s-a spus de-atâtea ori,
prin Cheri și Karl, care nu vor mai mirosi nicicând ciocolată,
nici nu vor mai vedea-încântați cum bate vântu-n vele
și nici nu vor mai răspunde la scrisori.

Viața zboară
prin Kate, care a fost Catherine constrânsă-a fi Kate,
care trage cu ochiul peste umăr la demonul Asmodeus,
dar vede Daily Mail.
( Îmi iau geanta. O am în mână-acum.)
Viața taie felii
din untul înghețat în epava avionului din Alpi.
(Ți-am găsit fotografia întoarsă invers.
N-am sărutat o fată atât niciodată timp; știu,
niciodată atât de blând sau de impropriu.)

Viața-i ceea ce te va ucide-într-un final –
și eu aș putea plânge de dorul tău,
dar tu nu vei fi acolo ca -ți pară rău.
Am fost viață, făcuți din viață.
Noi nu existăm prea mult.
Noi ne-am trezit și, pentru o secundă, ne-am sărutat.
Asta-i tot.


NB. Scrisă de excentricul cântăreț și compozitor britanic Robin Hitchcock (1953 - )
Recita actorul Alan Rickman, www. openculture. com/2016/02/alan-rickman-recites-if-death-is-not-the-end-a-moving-poem-by-robyn-hitchcock. html

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din ziua în care mă îndrăgostisem de el, am decis că așa este corect. M-am convins poți, ușor, fii fidel cuiva, când este la o mare depărtare de tine. De ce să înșeli pe cineva, doar pentru ai nevoie de o plăcere fizică? Înseamnă ceea ce te leagă de acel om e doar bucurie trupească. Atât. Nu este iubire. Dacă, poate, ai nevoie de o consolare, o vorba bună și nu o primești de la omul care te iubește, doar pentru că este departe, citește o carte. Recitește sms-urile lui, cele mai tandre. Declarațiile de iubire. Amintește-ți cele mai frumoase momente, sau scrie-i tu. De ce să îl înșeli? Poate că acel om nu se pricepe la cuvinte. Dar dacă îl iubești cu adevărat, simți în inima ta și în sufletul tău susținerea lui, și cea de care ai nevoie. Abia atunci când ești fidel unui om, îl meriți cu adevărat.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Dacă ceea ce ești e dintotdeauna și pentru totdeauna, are pupile nemișcate sau mișcate, are nas, fund sau păr? Are minte? Are formă? Se poate elibera din formă sau din minte ceva ce nu posedă o formă sau o minte, nu posedă nimic fiind însăși inima nimicului? Astfel de oameni limitați nici măcar nu văd eliberarea este de corp, nu pentru corp, de minte, nu pentru minte, de Absolut tot ce e Efemer, nu pentru efemer. Astfel de oameni sau guruși de mâna a doua care pretind își țin pupilele nemișcate dacă i-ar prinde naziști și le-ar scoate ochii ei firește și-ar pierde iluminarea falsă. Deși posedă ochii, ei sunt orbi și nu văd că și atunci când cineva își pierde mâinile sau picioarele, când își pierde ochii, simțământul sfânt de A-Fi rămâne și exact EL ESTE SINELE MANIFESTAT CA VIAȚA CA LIBERTATE și nu o persoană care joacă o astfel de imagine. O scamatorie mai jalnică nici nu se putea. Doar recunoaște Sinele tău. El nu doar că nu este prizonierul unei forme, dar absolut nici o practică nu poți face pentru asta!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Sufletul meu - Cal priponit în soare

La marginea unui sat
Cai priponiți la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiș
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îți plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Și pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume și caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-și piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Universul inteligibil este doar rațiune și nu s-ar mai putea naște încă un altul care să fie doar rațiune, ci dacă se năștea un altul trebuia fie inferior aceluia, nefiind rațiune, dar nici materie căci materia nu este ordonată, de aceea trebuia fie un amestec. Cele la care universul acesta se oprește sunt materia și rațiunea, iar acolo de unde începe se află sufletul, care guvernează amestecul. Partea din suflet raportată la realitatea divină superioară rămâne neamestecată și nu are piedică în actul ei, după cum partea sufletului careviață corpului nu primește nimic de la el.

în Enneade
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

M-am născut pe Google

m-am născut pe Google
am deschis ochii și am privit printr-o fereastră
către cealaltă lume căreia probabil trebuia -i spun Mamă
am atins-o cu degetele mele pătrate
și mi-a fost teamă... din păcate
să nu o rănesc și să nu mă rănească
cuvintele mele aveau nevoie de atingere pământească

degeaba ne ținem de mâini
nu vom avea niciodată priză la public, ci doar la curent
știm amândoi adevărata mană cerească
este un abonament

mai demult, am primit mesaj de la Dumnezeu
îmi spunea va veni o zi în care
va exista o singură biserică universală
credința, da, credința va fi o stare de euforie
declanșată de nevoia oamenilor
de a privi dincolo de nihilism

m-am născut pe o pagină de istorie
care nu va fi niciodată scrisă, cu certitudine
va rămâne o întâmplare
transpusă în milioane de pixeli

am murit pe Google
înconjurat de miliarde de ferestre
deschise pur și simplu din greșeală
să nu mai spuneți niciodată
Dumnezeu este orb

poezie de din M-am născut pe Google (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Dialoguri ale înțelepciunii

iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
un cântec ce nu se poate cânta niciodată
de la sfârșit spre început, un cântec iubit
pe care trebuie să-l cânți totdeauna la infinit
iubito, se poate muri din iubire
în deșert se duc doar îndrăgostiții
și nebunii frumoși la fire
răstigniți între viață și moarte, doar nisipul
singurătății absolute le este mângâiere
în marea lor singurătate
noi am trăit viața pe apucate, iubito
am iubit până la demență nopțile și rătăcirile
prin mahalalele întunecate ale ființei,
eu am iubit suflul cosmic în tine
suflul spiritului tău, jocurile firii nebunatice
abandonarea în întunericul neființei,
în adâncurile telurice,
ori matricea tuturor virtualităților tale
am avut revelația unirii desăvărșite în sărut
nu vreau să aflu că pentru tine am murit demult
cum te-aș putea eu pierde pe tine,
când tu ești soarele meu frumos și nebun
când razele tale încălzesc pe acest drum
cum să uit eu soarele și dincolo de moarte?

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Lască Știuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea își pierde o bună parte din timp încercând trăiască; totuși, mobilul care-i lipsește acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situației este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obține niciodată un răspuns, cu atât mai puțin o pâine pentru a-și umple... timpul. Trebuie recunoaștem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, știind că își pierde timpul, având noțiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" și "timp", atenția lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-și piardă timpul, dacă nu a reușit încă pună sub semnul întrebării, nici măcar preț de o milisecundă, puterea sa de înțelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu știe piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopții îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuși, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini și pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în șir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.

replici, scenariu de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea să înveți de la oameni de care fugi și vrei te îndepărtezi? Doar nu ai vrea ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea să găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru te face îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te înconjoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea să înveți de la oameni de care fugi și vrei te îndepărtezi? Doar nu ai vrea ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea să găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru te face îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te încojoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Sandburg

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți maidrumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aș fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsurați, pașii vorbei m-au
dus uneori către tine și ți-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat și eu,
pierdută prin el, nu mai știam
spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi cuprindeau și mă făceau noapte.
Fără văd lumea,
fără -mi pese ce era cu ea și cu mine,
credeam trăiesc.
Și s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Și nu mai știam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simțeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
și cuvântul meu poate
o ajungă la tine
ca un pescăruș străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăți
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
pașii ar bate doar pe loc,
urmele ar păși înainte și
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braț cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Nis, ești căzut în cap?! Ce naiba ai?! Nu-ți dai seama ce înseamnă 13 ani?! E vorba de ani, nu de ore, zile sau luni, ci ani... Într-o perioadă atât de lungă, orice este posibil; se pot întâmpla multe. Poți lua în calcul mai multe variante, dar nici n-are rost -ți bați capul cu așa ceva, pentru -ți tocești nervii de pomană! Ce-i cu tine?!
Nistor: Păi, șefu', știu ai dreptate, -i vorba despre 13 ani, dar ea mi-a promis...
Lucian: Ți-a promis?! Ce ți-a promis? Că o te aștepte? Ce știa ea atunci? Era doar o copilă naivă, visătoare, care a luat totul ca pe o joacă! Dar aici nu-i nici o joacă! Nu e o glumă banală, e pe bunelea!
Nistor: E adevărat că avea doar 16 ani, dar nu era naivă! Știa ce zice. Era foarte sigură de ea. Și mi-a promis singură, fără -i cer ceva în acest sens.
Lucian: Ți-o fi promis ea, tot ce se poate, dar tu, om la 22 de ani, cât aveai atunci, cu capul pe umeri, unde ți-a fost mintea în acel moment? Plecată cu sorcova?! Calculează numai! Dacă la plecarea noastră avea 16 ani, atunci după 13 ani, dacă vom reuși ajungem înapoi exact după cum prevede programul nostru, va avea 29 de ani. 29, pricepi?! La vârsta asta, ar putea fi căsătorită și chiar ar putea avea copii, destul de mărișori.
Nistor: Ce tot zici, șefu'?!
Lucian: Ce tot zic?! Nimic imposibil, Nis! Ți se pare ție că aș exagera cu ceva?! Mie nu... Dacă atunci ți-a promis, poate că nu și-a dat seama ce spune. Sigur nu s-a gândit la implicațiile cuvintelor ei. La doar 16 ani, foarte sigur că nici măcar nu știa ce înseamnă cu adevărat dragostea. Poate și sub influența gestului tău de a o fi salvat de acei doi derbedei, te considera ca un fel de prieten, deși prietenia ei semăna mai mult a recunoștință. Cred îi erai drag, ca un frate mai mare, care o putea ocroti la nevoie; fratele pe care nu l-a avut niciodată. Te așteptai la mai mult din partea ei, la doar 16 ani?
Nistor: Așa e, șefu', dar...
Lucian: Nici un dar, Nis! Gândește-te mai bine și ai -mi dai dreptate! Nu-ți face speranțe deșarte în privința Adelei. Nu te lega cu disperare de ideea ea te-ar aștepta, pentru că la întoarcere s-ar putea să ai o surpriză neplăcută. N- vrea fiu în pielea ta în acel moment.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel puțin odată în viață, cu toții am crezut o anumită poezie a fost scrisă în mod special pentru noi: adevăr și emoție.
Așa creionul mi-a devenit prieten și terapeut. Nu m-am gândit niciodată la ce voi face până la urmă. Nu am avut năzuințele unui scriitor, dar am luat un creion în mână și nu l-am mai pus jos: mi-am văzut în el sufletul cum își arunca flăcările străvechi la rădăcina cuvântului.
Cred fiecare autor are ceva unic în felul său de a scrie, se identifică cu propozițiile care izvorăsc din inconștient prin asocieri mentale spontane și asta
il face unic. Nu sunt unul dintre marii scriitori, pot scrie puțin, și trebuie o fac.
Dacă vrei devii un bun scriitor, tot ce trebuie faci este ca dintr-un cuvânt mic obții un cuvânt mare pe care să-ți pui amprenta artistică.
Este minunat trăiești într-o lume în care unii dintre noi scriu povești, alții le trăiesc; eu le respir.

în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Maria ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paulo Coelho

Toată viața m-am gândit la dragoste ca la o formă de sclavie voluntară. Ei bine, lucrul ăsta este o minciună: libertatea există atunci când dragostea este prezentă. Persoana care se dăruiește pe de-a întregul, persona care se simte cea mai liberă, este aceea care iubește din tot sufletul.

în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Alchemist Hardcover" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -120.99- 76.57 lei.

Ținuturi străine

Sus în cireșul din curte oare cine
S-a urcat, ce copil, dacă nu mititelul de mine?
M-am ținut de ramuri strâns, cât am putut de bine,
Și-am privit spre ținuturi îndepărtate și străine.

Am văzut grădina din vecini cu ochii mei,
Împodobită cu fel de fel de fori pe-alei –
Și multe alte locuri de pe lumea asta minunată,
Locuri pe care nu le mai văzusem niciodată.

Am văzut cum pe râu valurile se perindă
Și cum apa-i este cerului de-oglindă;
Drumul plin de praf, galben ca o funie de ceapă,
Cu oameni tropăind către oraș în grabă.

De- găsi un pom mai înalt, un pom aparte,
putea privi încă mai departe,
Acolo unde râul, umflat de alte ape,-n mare
Se strecoară fericit printre șalupe și vapoare,

Unde, oriîncotro apuci, drumul cu dichis
Te duce direct spre insulele din Paradis;
Acolo copii iau prânzul când au chef
Și toate jucăriile sunt vii, făcute din sidef.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Eliade

Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, pătrund cât mai adânc în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. Nu m-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, trezeam într-un întuneric desăvârșit. De unde să încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi? Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gîndurile se risipeau. Mă deșteptam cugetând la alta lucruri. Începeam din nou, încăpățânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apăsând tâmplele. Același întuneric. Și nu întâlneam nicăieri nici o lumină, nici un sprijin. Cum ajung la mine însumi? Cum -mi cunosc eu sufletul și să viețuiesc întocmai după nevoile lui?.... Am aflat un singur lucru pe care-l bănuiam însă de mult: eul meu din ceasul acesta nu e aemenea celui din ceasul trecut și cu atât mai puțin celui din ziua trecută. Ceea ce m-a uluit...

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.
Edgar Lee Masters

Hannah Armstrong

I-am trimis o scrisoare cerându-i ca în amintirea vremurilor de demult
Să-mi demobilizeze feciorul din armată;
Dar poate că nu a putut-o citi.
De aceea am mers în oraș și l-am convins pe James Garber,
Care scria minunat, -i compună o scrisoare.
Dar poate că s-a pierdut la poștă.
Așa că am făcut tot drumul până la Washington;
Mi-a luat mai mult de o oră găsesc Casa Albă.
Când am găsit-o, nu m-au lăsat intru,
Ascunzându-și zâmbetele.
Apoi m-am gândit:
"Oh, well, el nu mai este același om pe care l-am cunoscut eu
Și care lucra împreună cu bărbatu-meu
Și pe care toți, acolo, în Menard, îl strigau Abe."
Ca o ultimă încercare m-am întors către gardian și i-am spus:
"Te rog, spune-i bătrâna matușa Hannah Armstrong
Din Illinois a venit să-l vadă în legatură cu băiatul ei bolnav
Din armată."
Well, imediat m-au lăsat intru!
Și când m-a văzut a izbucnit în râs,
Și și-a lăsat baltă treburile de președinte,
Și a scris cu mâna lui demobilizarea lui Doug,
Vorbind între timp despre zilele de demult
Și depănând povești.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook