Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mioara Anastasiu

Remember

Îți mai aduci aminte Marine
Când ne scotea Chioru' la tablă,
Oră de oră, un trimestru întreg,
Ca să nu ne lase corigenți?

Ieșeam din oficiu. De cum intra
În clasă înțepeneau acarienii.
Ne măsura cu ochiul valid,
Abia apoi deschidea catalogul.

Duceam greul clasei, Marine!
Pe noi doi își vărsa focul,
Învățasem toate organele
Ca pe Tatăl nostru...

Parcă te văd și acum în pauză
Cum scriai cu creta pe tablă
În chenar: "Iau fete în gazdă!"
Acu' patruzeci de ani, băiete!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Îți mai aduci aminte?

Îți mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îți mai aduci aminte de prima sărutare
Și cum ne-mbrățișam în noaptea-mbietoare?

Îți mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Și visurile noastre erau precum o vrajă?
Îți mai aduci aminte ce bine ne simțeam
Când tu m-aveai pe mine și eu pe tin' te-aveam?

Îți mai aduci aminte ce mult vorbeam și tare
Când mână-n mână alături ieșeam la o plimbare?
Îți mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?

Îți mai aduci aminte c-aveam doar o dorință
Ca focul să-l aprindem în trup și în ființă?
Îți mai aduci aminte cum inima ofta
Și cum de-atâta poftă cu totul se topea?

Îți mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine ființa ce-o iubeai?
Îți mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Știind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?

Îți mai aduci aminte iubirea ce-am simțit
Și ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îți mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură și sufletul curat?

Îți mai aduci amintene-am promis mereu
ne iubim întruna la bine și la greu?
Îți mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiți vom fi, tristețea va fi-nfrântă?

Îți mai aduci aminte copilul cum țineai
Și cum îl legănam atunci când oboseai?
Îți mai aduci aminte ce viață bună aveam
Și cum în armonie familie eram?

Îți mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Și cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îți mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?

Îți mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
ne-au plecat părinții și-al nostru foc s-a stins?
Îți mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?

Ce s-a ales de viața ce-am dus-o amândoi?
Ce a pățit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Și îmbrățișarea caldă din nopțile cu lună?

Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n brațe, eu simt în sinea mea.
Și de la capăt oare putem ca o luăm
Să stăm alături iarăși, iubirea s-o gustăm?

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți mai aduci aminte?...

Îți mai aduci aminte de norii plumburii?
Îți mai aduci aminte de ploaia ce
ne-nvăluia sărutul
într-un parfum de trandafiri?
Îți mai aduci aminte de nopțile târzii
Când visam la nemuriri?...

Pentru atunci când amintirile își vor cânta refrenul...

poezie de (2015)
Adăugat de VivSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața cea de toate zilele

bucură-te,
înveselește-ți seara festivă
cu amintirile
trecutul a putrezit
sub escorta frunzelor
aleile acestea vor fi dezgropate
la nunta furnicilor de primăvară
sumedenia de rochii din șifonierul bunicii
cântă în surdină
din oră în oră
se anunță revolta din paradis
toți oamenii au fost scoși la tablă
îngerul le-a pus întrebările
cele mai dificile
despre viața cea de toate zilele
și despre amânarea cuvintelor
de dragoste.

poezie de (8 august 2020)
Adăugat de Daniela MarchettiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Ene Meteleu

TRECUT, PREZENT... DAR VIITOR?

De-o viață suntem amici,
Încă de la grădiniță;
Citeam,, ARICI-POGONICI'',
Mai ciupeam câte-o fetiță,
În pauze când ieșeam
Mai spărgeam cu mingea geamuri,
Iar tâmplarul ne-njura
De mamă și alte neamuri.

La școală când am intrat,
Nu știu de-a fost întâmplare,
În aceeași bancă-am stat,
Chiar lângă învățătoare.
nu credeți că eram
Cuminți, ca sfinții-ntr-o frescă,
Mai degrabă eram clowni
De comedie burlescă.

Că așa-i când suntem mici,
Viața noastră-i tot o glumă,
Dar la carte, eram,, brici''
Nu eram noi cei din urmă;
Fără falsă modestie,
N-aveam pe nimeni în față,
Prindeam lecția din clasă,
Că acasă... cine-nvață?!

Și nu vreau ca mă laud,
(Să-l citez pe Eminescu,
și pe care îl aplaud),
Numai eu, și X-ulescu
Rezolvam orice problemă,
Și aproape toți colegii
Copiau,, cu sârg'' în clasă,
Iar noi, îi lăsam, ca blegii.

Dar când te scotea la tablă,
Nu aveai ce să mai faci;
Doar că tabla era rablă,
Iar noi, niște pui de draci,
O săltam puțin de-o parte
Și cădea grămadă jos,
Iar pâna chema tâmplarul,
Noi jucam un,, lapte-gros''.

Însă timpu-a trecut iute,
Și ne-am trezit pionieri;
Nu c-ar fi fost vreo virtute,
Dar așa credeam noi,, ieri''.
Căci viața nu-i programată,
S-o trăiești când dorești tu,
Toți trăim prezentul nostru.
Asta este,, deja vu''!

Astăzi, când democrația
Ne-a luat pe nepusă masă
Și când s-a-ntețit hoția,
Ba chiar și lupta de clasă,
Vrem judecăm trecutul.
El a fost prezentul nostru,
L-am trăit cum ne-a fost dat.
Acum, e prezentul vostru,
Liberal și democrat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Cărtărescu

În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Colegii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru țăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui și le spunea cum se zice la toate porcăriile în franțuzește... Vreo doi răsfoiau reviste porno suedeze în fundul clasei... Numai eu, care trăiam doar în lumea cărților, mă apucam și trânteam pe tablă vreun citat din Camus sau din T. S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmosfera de dezmăț din clasa noastră prăfuită și dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai osteneau se strâmbe sau pufnească disprețuitor. Se obișnuiseră. Acum se uitau prin mine de parcă nici n-aș fi fost, și așa am trecut liceul: un ciudat în uniformă destrămată, care scrie texte de neînțeles pe tablă sau vorbește cu castanii pe marginea gropii de sărituri în lungime.

în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Iată-mă-s monitor pe banca a VII-a. (...)
- Banca a șaptea!... Cum a mers Mogâldea?
- Bine, domnule!
- Ce notă i-ai pus la geografie?
- Prima.
- Ce spui, frate? Ia ieși, Mogâldea, la hartă, să văd și eu minunea asta?
În clasă s-a făcut întuneric... și n-am mai știut nimic. Când m-am deșteptat, eram în genunchi la tablă, urechile îmi ardeau ca focul, Michiduță se strâmba la mine, iar eu aveam sentimentul că mor.

în Versuri și proză, Mogâldea (1971)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietenii falși sunt ca pirații de pe vremuri: ca înșele vigilența echipajului unei corăbii a unei marine regale (franceze, engleze, spaniole etc.), încărcată cu comori, pe care voiau s-o jefuiască, înălțau pe catarg steagul acelei marine, iar când se apropiau destul, ridicau steagul negru, atacau, ucideau echipajul, își însușeau toate bunurile de pe acea corabie, după care o scufundau. Așa fac și prietenii falși: ridică steagul prieteniei până îți câștigă încrederea, apoi te înjunghie pe la spate.

în Prietenia și Dușmănia: aforisme, epigrame, pamflete și satire (2 august 2022)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îți mai aduci aminte...?

Îți mai aduci aminte, doamnă,
Pe lac cum număram la rațe?
Și după nouă luni, în toamnă,
Râzând, mi-ai pus "puiul" în brațe.

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți mai aduci aminte, doamnă?

Mai știi, doamnă senatoare,
Cum strigai în gura mare:
"Ceaușescu președinte!"
Cum? Nu-ți mai aduci aminte?

epigramă de din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Amintirile altor toamne

În amintirea tatălui meu, Iani Anastasiu

Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Și provocare de palavragii.

În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum își golește buzunarul,
Și gestul lui îmi pare imortal.

Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În așternutul răvășit, sinistra
Și lunga toamnă freamătă-ndelung.

Își pune văl de frunze violet
Și, rezervându-și ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Animale marine

Sunt îndrăgostită fără speranță
de animalele marine
culorile corpurilor solzoase
își schimbă capricioase
zecile de nuanțe-n valuri
ROGVAIV-ul devine insuficient
doar de la roșu la violet
prea puțin
glumiți
formele lor sinuoase
seduc indiferente curenții marini
îi străpung hidrodinamic
fără regrete
mecanica fluidelor.
Am nevoie de o pereche de branhii
pot respira
oxigenul pierdut printre sărurile marine
din abisurile reci și-ntunecate
mă ascund în nisip
cu o stea de mare
amuzată de timiditatea mea.

poezie de din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Ramona: Oricum, e romantic. Hai fugim!
Romică (după o pauză de gândire): De fapt, de ce fugim? Avem autobuz, din oră în oră...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de (2001)
Adăugat de A. GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniela Achim Harabagiu

Ți-aduci aminte, vară?

Ți-aduci aminte, vară,
Când ne plimbam la țară
Prin iarba fragedă și udă
A blândei dimineți?

Eram copil pe - atunci,
Rebel, naiv, isteț,
Și ne jucam cu ramuri,
Cu frunze și țărână,
Cum ne țineam cu toți de mână,
Nebuni copii neștiutori de frică!

Iar tu măicuța noastră
Gazdă primitoare,
Ne alintai mereu sub soare
Sub roua dimineții care pică!
Îți mai aduci aminte, oare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treci la tablă

- Tu, de-acolo,
Treci la tablă!
- Nu știu lecția, doamnă dragă.
- Și de ce n-ai învățat?
- Fiindcă am fost la bal mascat.
- Bal mascat îți trebuie ție?
Și c-un doi la geografie,
Și c-un trei în catalog,
Itsy bitsy, treci la loc.

epigramă de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero

oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie

oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oameni

Văd oameni cu figuri din plastic
Pierzându-se-n gesticulații,
Cu tonul acru și bombastic
Bălesc scornind elucubrații!

Văd oameni cu figuri din piatră
Și totuși slabi și instabili,
Mânați de spiritul de șatră
La speculații, ce abili!

Văd oameni cu figuri din tablă
Cu graiul răgușit de-angină...
I-aud șoptind c-ar fi o rablă
Mâncată strașnic de rugină.

Văd oameni cu figuri de-aramă
De bolovani, părând o pietricică
Și pronunțe cum îi cheamă
Îi simt cum li se face frică...

Și-acestea toate fiind spuse,
Eu cine sunt, până la urmă?
Când tot îmi mut din catrafuse,
Pe cine eu urmez din turmă?

poezie de (24 martie 2016)
Adăugat de Livia FrunzăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca și cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceștia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă și sfâșietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă își agită valurile din scârbă de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta?

în Amurgul gândurilor
Adăugat de alexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Mihail Sadoveanu

Tătuca întruna blastămă și suduie când cade câte-o oaie; mă mai bate și pe mine câteodata; dar parcă eu ce-s vinovat? Acu, azi, mi s-a întâmplat alta. Când ieșeam din sat, a trecut unul repede cu căruța și mi-a pălit o oaie. A dat-o jos. Acuma abia umblă și abia suflă. Are se ducă și asta. Era a mămucăi și mi-o lăsase mie... Glasul lui dintrodată scăzuse într-un tremur de lacrimi.

în Un om necăjit
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.50- 42.99 lei.
Ion Agârbiceanu

Examinarea începu după catalogul alfabetic. Câte trei ieșeau înaintea tablei, în fața comisiei. Erau examinați din citit și o sumară analiză gramaticală și sintactică (...). Apoi la tablă li se dădea una din operațiile fundamentale cu numere întregi; câteva arătări pe hartă la geografie, și câteva întrebări din istorie (...).
Răspunse fără greș la toate întrebările, și cu mare ușurință în exprimare. Rezolvă, într-o clipă o problemă de împărțire. Arătă pe hartă Transilvania cu râurile, și la sfârșit adause: iar țara asta care îmbucă Transilvania este România. E ca un covrig în jurul nostru.

în Licean... odinioară (1939)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "File din cartea naturii" de Ion Agârbiceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.
Mioara Anastasiu

Ca un latron

Ca și cum aș fi din lut, lacrimile sunt din tină,
Nu sunt zile -mi convină pe sub cerul descusut
Care brusc se hotărâse arunce în dispreț
Visuri dragi, de mare preț, după ce le colbărise.

Tot pământu-l înconjor, hărțuit ca un latron,
Navigând pe Archeron, juruind că n-am mor,
Fiindcă tot mai sunt datoare sfârșesc ce-am început,
Să câștig ce am pierdut printr-o grea înfierare.

Nu mai sunt nici nopți nici zile, doar cuvinte în potop,
Precum caii în galop zdrobind pietrele ostile,
Văd păduri, nu văd lăstari, cum aleargă înspumați
Cu ambrozii parfumați, către noi, doi solitari.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook