Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Angi Melania Cristea

Zig-zaguri

viața și dragostea vin din mările agitate unde nici delfinii nu-și mai caută perechea
aceștia nu se simt singuri trec prin cercuri concentrice întinse de mâinile prietenilor- oameni
și se retrag ca niște scoici imperiale
sub pietre
ascult tumultul existențelor cum freamătă arcul de triumf al iubirii
apoi văd germenii sădiți în piept
soldați triști ai unui apus crepuscular
vioara are urcușul rupt
dar cântecul ei trece peste zig-zagurile cotidianului

se pare că începutul lumii va crea genii imortale
ce vor traversa propriile nesiguranțe
echipate cu niste clăpari uriași
iar tu artist second hand vei fi bulversat de cifrele ce nu se divid
așa precum la disneyland zîmbetele se multiplică în destine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Angi Melania Cristea

Portret în sepia

Zilele acelea cu incandescențe și nestarea ta,
Lumile, portretul meu în creion...
Toate sunt doar sedimente peste care
Voi suprapune stele eliberate de gravitație.

Din oraș se scurge uleiul zilelor
în sepia
Și așteptarea se multiplică devenind un cataclism violet.
Probabil dragostea se hrănește la ore fixe
Cu artificii și timpi paradoxali;
Numai tu simți zăpezile care cresc sub cartiere, agonia firului de iarbă ce încă pulsează!

Hai să alergăm spre centrul civic,
unde vor defila soldați de paradă!
Să ne înnodăm inimile de Arcul de Triumf
ca niște saltimbanci deveniți eroi peste noapte,
liberi în orașul cu politicieni instabili
și cu seri nesfârșite de poezie.

Toamne și caravane cu melancolii...
Tatăl meu așezat drept în inima orașului
de muncitori...
S-ar putea să îmi recuperez antisentimentalismul
de pe rafturile de la Cărtărești,
unde mișună populații de viitori
oameni fără nicio emoție.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Oase de fosfor

locuiesc în inima șarpelui
care bate cu limbile sâsâind
precum un pendul în pereți
peste mâinile mele trec amforele verii
lipite cu ceară
verile acelea cu cozi de gușter mi se lipesc de palme și beau halucinant
secunde să pot străbate mările
lumii cu oase de fosfor

cai ai câmpiei scuipă peste pragul lumii
aburi de sare
morțile s-au deghizat în gutui
miros a lumini și au gust de
melci striviți de luminatoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Reflux

eu nu văd oameni doar păsări
și zbor de măiastră
văzul meu este asemenea lupului alb/singuratic
văd fericiri ținând oameni în lesă
străzi unde automatismele
/zâmbet-grimasă/ trec pe bandă rulantă
lumea asta nu este decât
o esplanadă un soare striat
în sute de figuri

îți trebuie o înțelepciune de unicorn să cerni nisipul
ca pe niște pietre filosofale
așa voi asurzi cu mine în mine
voi vedea sunete până la dezmorțire
oamenii îmi vor bea aburul viului
fericirea-instant mă va decora

poezie de din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Creuzet

lumea pare cu un numar mai mică
decât trollerul unde îți reașezi prioritățile
poți omite sincerități dimineți blurate
cafele scurte
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poți așeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca niște pietre se rotunjesc porționând singurătăți

cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetați cu prea însetați
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireșe
catetere conabii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

iarbă cu rouă -
lăcuste agitate
sar prin băltoace

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Lampioane

aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme șifi înghițit-o să-mi rămână fidelă
nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă

acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere

anii trecuți ziceam ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oceanul iubirii

Lângă ocean ea st㠖 cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin și-apoi cum pleacă toate
Privind la pescărușii care în zbor plutesc
Privind la doi iubiți cum mâinile-și unesc.
Privind cum iahturi vin grăbite de pe drum
Și singură dorindu-șinu mai fie acum
Pantofii ea și-i scoate, fără ciorapi pășește
Respiră adânc și luna cu ochii o privește.
Dar el este acolo și pe furiș o vede
Cum lucrurile-și strânge și-n noapte-apoi se pierde.
Acesta e bărbatul cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin și-apoi cum pleacă toate
Pe care ea adesea și fără echivoc
L-a tot văzut în vise cum stă în acel loc.
Și lângă el se duce și mâinile își țin
Stând pe nisipul rece și albicios și fin.
"Știam o să vii", "și eu știam de-acasă",
Apoi tăcuți așteaptă ca soarele să iasă.
Niciunul nu e singur și nici nu se mai teme
Căci în această noapte iubirea o să-i cheme.

Când vor să fie singuri, unii se duc pe plajă
Se plimbă, adună pietre sau scoici cuprinși de vrajă
Alții vor alinare, o mână să ofere
Precum aceștia doi, căci asta-nseamnă avere.

Deci dacă noaptea singur pe țărmul nisipos
Te plimbi și cauți chipul acela luminos
Fie ca cineva de mână să te-apuce
Și să te ducă-n pragul iubirii ce seduce.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

777 de amintiri

zilele trec cu șenile peste lacul unde orăcăitul broaștelor pare o incantație suavă
mă apropii de partea carosabilă a inimii tale
cumva asfixiată de gazele de eșapament ale
celor care trec într-o dezordine simplistă
zile și nopți negre/albe din care cresc cercuri de libelule ce se așază tăcut în luminatorul unde bem dragostea ca pe un vin bisericesc

știu stai la intersecția spre via Toledo unde muzicanții strâng instrumentele la miezul nopții și se îndreaptă sec spre
spre noaptea muzeelor
vor să simtă spectacolul vieții boeme să își sprijine arcușul de coasta statuii unei zeițe romane
arta este un zbor spre panorama universului nud

vreau să îmi pictezi tabloul unei vieți de ambuscadă să ne apucăm de privit la microscop roua cireșilor din livadă
ți-aș întinde cele 777 de amintiri cu degetele
mele de pianistă și aș închide claviatura
fără nicio emoție
așa cum dansezi când partenerul este fix cel
care te susține ca un microcip subcutanat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

De Ilinden

Eu simt al limbii dulce sunet
Și-mi place trandafirii roșii
La sărbători precum Ilinden
Să-i port precum purtau strămoșii.

Aceștia au luptat cu turcii
Pentru credința pe rit vechi
Și limba s-o păstreze slavă
Tradițiile lor străvechi.

Macedoneni din lumea toată
Cu Soarele în piept și-n suflet
Își poartă steagul printre semeni
De Ilinden, ziua cea sfântă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Traseul

viața la parametrii normali
are un lung traseu
nu zguduie mentalul colectiv
doar se pliază pe ventriculul stâng

iubiri filiforme trec prin tine
ca printr-un cap de pajură
mecanismul lor subtil are un resort
înfipt în sol
cine manevrează sentimentele
aura lor diformă?

focuri înalte îmi joacă pe sternul
din care albul se scurge grunjos
mă aplec în piața publică să culeg
penele paiațelor
din care voi făuri guri de canal calde

aburii dragostei tale îmi alunecă pe pielea
translucidă
și ca un caligula deghizat în melc
îmi văd viețile rănite pe asfalt

așez pe rana adâncimilor fier-beton
apoi picioarele cu care ai călcat norii de vată
lumea mea anormală miroase a timp jupuit
a somn întins firesc peste creierul meu
care îți răsucește arcul de triumf

viața asta ca toate viețile se developează ușor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Antiartă

sângele meu slav construiește ziduri de antisentimente
tu parchezi în spatele teatrului național
apoi iei la pas centrul și îți pare că vezi
umbrele demitizate ale poeților craioveni
cum fumează din țigări electronice
și încearcă să aibă o viață birocratică
asediați de rutine și de metaiubiri

am mâinile lipite de omoplații tăi pulsez ca la imperius însă descopăr în tine
mediocritatea clipei saliva amară cu care
îți întoarce ceasul
tu deverbalizezi partea mea yoyo și din toată
aritmia ții strâns în palme
fashionismul meu iconic
antisentimentele prin care te-am așezat în
livrescul zilei

se face politică și demonii urbei beau la taverne
falii de existență plutesc crepuscular
iar și iar românismul se propagă în eter
iar eu simt cum dematerializarea politicului și a cuvantului
sapă gropi funerare

tu vei fi întotdeauna copacul cu rădăcini
înfipte în beton
acel lemn ud din care fabrici ore în timp ce dezavuezi arealul
călare pe retina unui timp-voiajor
te voi citi prinsă în capcana orașului înnobilat de funcționari publici și de artiști veleitari
cu sângele meu slav manifest antiprozaism

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

păsări negre zboară
în cercuri nesfârșite
peste inima câmpiei
lampioane se aprind
peste umerii tăi

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Papaya

soarele care se uită pe geam
este atât de amar
miile lui de raze aprind sahare
și parcă se agață de păianjenii cinefili
uitați de vreo penelopă în sălile pline

râzi de stop-cadrul care pare a surprinde
exploziile zilelor nimic din banalitatea de a trece strada nu ți se pare un ritual și totuși
oameni trăiesc doar pentru a te ridica de pe banca în culori șterse a vieții cu acalmiile lor în derivă

a venit vara aceea albă cu espadrile în picioare
când timpul urlă deșucheat
prin tavernele unde bei cu paiul papaya rece
vara în care avioanele trec silențios peste suflete-paparude
simt că îți este teamă să îmi strângi mâna
de parcă stăm între cele două corei și nufi
încă sarea clipelor-saltimbanc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Tempo

trec prin aii ca un flamingo roz zilnic beau vin nobil
iar lumina difuză ce descrește când tu nu ești mă determină să nu scriu gram de poezie
pentru că așa cum iubim la kilogram versurile stufoase ne dau târcoale numai când suntem stupizi și iubim nebunii nopții
eu nu pot decât să stau în răsadurile din fața casei și să îmi amintesc arborii somptuoși
din tinerețea cu efluvii șamanice
parcă vrăjeam clipe sacerdotale sau roteam axul lumii cu vigoarea iubirii umaniste

pe atunci dragostea bătea timid în geamuri cum bat picurii ploii în pieptul ierbii
nu simțeam arșița sufletului care era catalizator
toate îmi păreau reci decuplate și abia răsuflam cu genunchii la gură
eram o particulă invizibilă un strigăt anapoda
spre tine în formă de S
tot atunci am învățat să joc în turneu și să recunosc înfrângeri galactice când de exemplu
îți poți pierde sufletul la cacialma
ca un parior împătimit

drogul acela se infuzează greu dar într-o lume de x-meni prefer să fac xerocopii fiecărui
minut din buzunarele largi cât un porsche cayenne
fără să salut iubirea care trece pe roșu decoltată cu umilul ei stradivarius la piept

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

vară cu cireși -
graurii trec în stoluri
peste deal haihui

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

pescăruș în zbor -
în scoici freamătul mării
și perle albe

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Simt miros de iarbă
în sandalele umede.
Secundele se așază ca un polen
pe mantaua tinereții.
Va ploua; dragostea va înflori din cer.

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ulei pe asfalt

locuiam într-o secundă cu roți pătate de sânge
și îți auzeam aripile cum foșneau tânăr
nu erai decât tumultul pietrei filoxera din vii
arborii cangrenați
de la fereastra prezentului roteam galaxii
posedați de mega-timpi
simpli cetățeni ai urbei care/ precum o pată hidoasă de ulei pe asfalt/
se întindea dincolo de vocile noastre alto

ți-e sete și încă pictezi pereții ivoire?
te-ai rănit când ai tras ultima tușă din portretul
comandat
de vecina mea anxioasă cu preocupări artistice?
toamna asta nu ne vom unii umbrele pe trotuar
nu ni se vor scurge ploi pe pantofi
vom bea câte un pahar de ice lemon cât mai departe de centrul vechi
poate voi ajunge la kizomba să dansez la plesneală
iar tu să îmi ții ritmul ca în noaptea aceea când
ai vărsat și eu în mod stupid
ți-am tras o palmă:,,- Știam că ai venit în oraș pentru ea!"
nici măcar nu mi-ai deschis portiera întrebai dacă el mă mai sună
și de ce nu mi-am făcut abonament pe un an
la spectacolele tale de la filarmonică
unde te-a invitat candidatul la funcția de viceprimar

voi desființa pagina de socializare cu tembelii ei permanenți
pentru ca să pot citi reviste calde la Aman
și să pot ține de mână dragostea care va veni
când voi traversa nepricepută prin zone nemarcate
iar vreun șofer va înjura felul meu grațios de a trece
așa cum făceam atunci când te mișcai la stânga și la dreapta mea
în incercarea disperată de a mă opri să plec la vreun festival unde toți papițoii scriu
și doar orașul ne va privi cu ochi inguști cum ne tachinăm
pierduți în grupuri ad-hoc proliteratura

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Painted hearts

Circulă prin oraș zvonul că vor veni
atleți... femei stranii, atei...
Se va împărți ca odinioară pâinea pe grame și molecule, tu te vei extazia când va crește carnea mieilor de sacrificiu,
vei înghiți aerul care clipocește și te vei trezi
mai a dracului decât rutina...

Ușile metroului îți asigură poezie vie cu mormane de suflete așezate în echilibru și gleznele femeilor proptite de fiecare respirație.
Sunt în cădere liberă printre explozii de crime, resturi de meteoriți și târguri de carte;
mai putea agăța faguri la geam, o batistă deznodată și întreg ritualul de infrumusețare al mamei?
Încă nu a început campania de îndrăgostire,
poate nici setea de a viețui incomod,
dar întunericul arde vitralii și devoalează painted hearts.

Îmi este teamă că se vor întoarce după călcâiul
calcinat al lui Ahile
Și vor bea din lava orașului, precum funcționarii din ministere, secunde.
M-ai închis cu o singură mână în aula Poetului -Templier și ai ipostaziat emoțiile,
ca pe niște grații,
atunci când în oraș era pană de curent.
Așa vin toate iubirile: un scurtcircuit și o ladă cu bere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Iernile roșii

în iarna asta prin cartierul meu
păsări negre beau din sângele calului întins în zăpadă
și se rotesc peste liniștea ce respiră din cimitir
este un cartier de snobi de oameni fixați în stereotipii
unde ferestrele se deschid rar ca și inimile
răsuflarea calului părăsit în nămeți îmi urcă precum o neliniște în iriși

dau moartea pe repeat îi ascult bit-ul cotidian
și nu pot să închid ochii înțelepți ai animalului
decât după ce mângâi spinarea împovărată de clipe iarba care îi crește dezinvolt între coaste și lumina desăvârșită a aripilor

vara caii slăbănogi pasc printre buruieni și construcții la roșu
câțiva câini își umezesc limba în bălțile de după ploi
numai iernile vin în cartier cu arbori ce defilează din patriotism
în locul armatelor de îngeri
iar ninsorile se revarsă peste pragul lui Dumnezeu până în cartierul cu oameni blazați
și simulează un război al cerului
în care oameni și animale sângerează
viețideimprumut
fără întrebări despre condiția umană

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook