Lilieci

cât de adânc
şi plin de mister
e timpul scăldării

în bulboană
cărări se închid

pe lungul drum al sângelui
înfloresc stalactite

iar clipa îmi pare a fi
cu mult mai adâncă
decât noaptea răbdării
ce naşte în peşteri
lilieci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În absenţa culorii

despre ce o să fie
voi scrie cândva
pe giulgiul gri
captiv şi el
în frunza subţire
să fie-n oglindă
galop de potcoavă pierdută
în mirajul acelei lumini
cu mult mai adâncă
decât lumina lumânării
călăuză
pe lungul drum

cred c-am să pun cândva
pe pânză
poemul cailor sălbatici
sacrificaţi
de noaptea minţii noastre
ireversibil

în absenţa culorii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când sufletul doarme
pădurile cântă
în noaptea scăldării

când tac pădurile
sufletul intonează
un altfel de recviem
şi toate se întâmplă la fel

în neagra lume adâncă
unde nimic nu e

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu mai am timp
să gândesc şi să simt
cât de adâncă este
noaptea polară

catren de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitări

cu mult prea adâncă
noaptea celor rămaşi
la porţile soarelui

singuri şi trişti

tineri
neverosimili ca şi clipa
în care se zbat fluturi

dintre ierburi
curcubeul se hrăneşte pe sine

iar calea lactee
este unicul simbol
al hainei de doliu
purtată de prigonite uitări

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

uneori, viaţa îmi pare
o tragică farsă
încerc să accept o logică
ridată de taine
fotosinteza ierbii
floarea de colţ şi durerea
pietrei ce-o naşte
de ce zboară frunzele
perpetuând anotimpuri
simte căldură fulgul de nea
nu ţi se pare mister
lacrima, plânsul?
ce umbră poartă canoea
cioplită din inima
unui mesteacăn
şi mâna cioplitorului
de ce-o aruncă în marea
adâncă, întunecată?
sfidând logica
întreb
ce simte lemnul
sărutat de apă
şi piatra
şi iarba
şi fulgul de nea?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

cât de adânc
şi cât de ascuns
mi se pare
sensul acestei lumi
ce construieşte tuneluri
sub mare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaima pădurii
şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

după un timp
nu va mai fi timp
pentru noi
tu vei pleca
pe lungul drum
al îngerilor
eu voi rămâne lângă far
să îl aştept pe dumnezeu

după alt timp
când chiar şi timpul va muri
eu tot aici voi fi
să-ţi fiu şi să îmi fii
aceeaşi umbră din oglindă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi se pare bizar
acest dans al sângelui

tu dormi cu faţa spre cer
eu încă mă caut

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speologie – poem diamant

În
peşteri întunecoase
stalactite şi stalagmite
se unesc în coloane
printre care zboară numeroşi lilieci
şi unde poţi găsi
pietre şi minerale
semipreţioase şi
preţioase.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcând

ţărâna se strânge
în pumn
pumnul aruncă cenuşa
cu mult mai sus
decât ţinutul răbdării

zăpada cade monoton
peste inimi ce-şi numără
pulsul în stradă
tăcând
se aude tăcerea
pumnului strâns

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă bate un gând
mai alb decât noaptea
ce muşcă adânc
din carnea copacilor
bate peste mine un gând
indecent ca şi vântul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de departe e
ce mi-ai promis?

mi-e foame, mamă!

tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul şi de-a latul
să vezi câţi sunt ca noi şi rabdă

mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc

e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând

să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simţi în gură
şi nu uita să cânţi

Copile!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e toamnă de noi
iubesc şi urăsc acest
anotimp aproape incert
nici nu mai ştiu câtă umbră
de frunză am strâns
ca să-mi fie culcuş
în camera asta oarbă
mi-e frig şi mi-e toamnă
de noaptea scăldării
în gheţuri ce dorm
şi adorm toate ferestrele verii
în ruginiul uitării
mi-e teamă şi dor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu am ce merit
atât cât îmi dă
cerescul astral
nu stiu cât pot da
la fel de mult
acestei planete

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crisalida

cât de adâncă
şi plină de molii
e noaptea
când eu îmbrăţişez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
şi muşcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp îngheţat
eu mă leg de acelaşi copac
şi visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschişi
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burniţa

între noi, depărtări
cu mult mai adânci
decât setea pietrelor

spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaimele lumii

şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă
între noi, burniţa

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit

noapte de martie
cu nimic altfel
decât multele nopţi
ale vieţii
numai că
ajungerea pe ponton
este cu mult mai adâncă

mă scald în zăpadă
ca într-o albie
a fericirii tăcute
din care misterul răzbate
ţinându-se de rădăcini

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul miroase a viu

să nu ucizi
lumina lunii
nimic să nu omori
în drumul tău
oricât de grei
ţi-ar fi paşii
pe negrele zăpezi
în care umbrele
se-aşează
priveşte cerul
încearcă să vezi
cu mult mai adânc
de clipa fulgerată
în colţi de nisip
să nu ucizi nicicând
minunea de-a fi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

există un timp
al scăldării
în dunărea neagră

fluviu susurând sălbatic

apă spălată de ploi
în care mă-ntorc
aşa cum se întoarce
sinele-n el

rămâne doar o enigmă

spre care rost mă îndrept

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!