Zile însângerate
Comunismul îngrădise
orice urmă de libertate.
Zorile mileniului trei,
abia mijite,
erau puternic însângerate.
În Timișoara,
precum și în toată țara,
aveau loc crime nefirești
și sângele curgea ca Niagara,
din piepturi larg deschise, tinerești!
Eram la numai două zile,
de la Ignat,
cu porcul tăiat și învelit în paie,
când s-a pornit un strigăt din odaie...
Dictatorul a zburat!
Am aruncat cuțitul și chibritul
și bucuros că i-a venit sfârșitul--
regimului totalitar--
m-am îmbătat dintr-un pahar,
m-am îmbătat cu apă rece și am plâns de bucurie,
că am învins!
Așa spunea gesticulând Dinescu,
spuneau Brucan și Iliescu
și ultimul din listă,
cu voia dumneavoastră, ce păcat!
ajunse întâiul la palat,
dezlănțuind din clipa următoare
o nemiloasă vânătoare,
a fiilor de dictator...
Când l-au adus în studiou
pe fiul mic, pe Nicușor,
ca să-l arate tuturor,
avea priviri de căprior rănit de moarte,
înjunghiat fățarnic pe la spate,
de unul ce se vrea... a fi erou!
L-au beștelit cum le-a venit la gură,
că-i fiul unor cruzi tirani
și l-au scuipat cu-atâta ură,
ei, cei mai puri, mai democrați și mai umani,
din câți s-au zămislit sub soare!
Apoi l-au dus la închisoare,
chiar fără a avea vreo vină
și l-au lăsat în beci să moară,
ca pe o stranie jivină,
cu mintea lor îngustă, de bovină!
Perpetuând la culme nedreptatea,
hoția, lingușeala și desfrâul-
c-așa-i, când se slăbește frâul!
și astăzi ei susțin-
că asta-i... libertatea!
Iar eu îmi amintesc, că atunci,
întors după timp lung la porcul din obor,
am constatat cu mult umor,
c-avea urechile mâncate
și coada pe jumătate!
Din lanțuri scăpase Azor
și hoinărea în libertate...
se bucura de libertate!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bucurie
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre moarte
- poezii despre libertate
- poezii despre dictatură
- poezii despre țări
- poezii despre zile
- poezii despre vânătoare
Citate similare
Mai
întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterității de-o zi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când toamna nu murise
pe tata l-au dus
în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
simțeam că
inima tatei nu încetează să iubească
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- poezii despre șotron
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Figură geometrică
Cum nu avea deloc umor
Colegii săi l-au evitat:
L-au exilat din cercul lor,
Căci îl știau de... cap patrat.
calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre umor sau epigrame despre geometrie
A murit
A murit la ora 10,30; era vară,
Zidul năștea umbre de soldați.
A căzut ca o ploaie de sînge, ușoară
Sub bolta plopilor retezați.
S-a întocmit procesul verbal,
L-au pus pe o targă pe la unșpe'
Zidul năștea umbre de soldați,
De durere stătea să se surpe.
La inventar avea o cămașă
În care fusese împușcat,
Un jurnal intim și o banderolă
Ce-i acoperise capul bandajat.
Un jurnal intim, un bandaj și-o cămașă
A fost averea lui toată din viață,
Le-au pus soldații într-o cutie
Și le-au trimis la părinți cu aviz acasă.
Dar n-au mai ajuns la destinație
Că s-au pierdut pe drum aiurea.
La un colț de drum l-au aruncat
Să-l înghită în sînu-i pădurea.
După vreo cinsprezece ani
S-a spus că nici n-ar fi murit
L-au decorat cu ordinul morții clasa-ntîi
Pe unul ce-atunci ar fi venit
Avea un jurnal, un bandaj și-o cămașă
Sub braț și-un buletin străin
Care nu se potriveau cu chipul
Și nici cu scrisul celui ce nu mai era viu.
S-a prezentat pe scurt: sînt un erou:
Am venit la voi, să-mi puneți epoleți!
L-au crezut și i-au făcut statuie
Și-au scris despre el iluștri, erudiți.
Numai un zid păstra taine deșarte
Avortat în timpul însîngerat
Printr-un soare lichid și de bine
Războiul părea totuși neterminat...
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre viață, poezii despre sculptură, poezii despre război, poezii despre păduri, poezii despre ploaie sau poezii despre ore
Țin minte că liceul l-am început la Slatina, la Radu Greceanu și aveam ca director pe profesorul de geografie Traian Biju, mare personalitate, iar ca profesor de istorie pe Daniel Mirodot. Viața din provincie era patriarhală. Învățam tot timpul, și singurul lucru mai deosebit erau meciurile de fotbal. În anii '20 la început era o sărăcie îngrozitoare! Țin minte că ostașii din Slatina, trei regimente, erau în opinci. Defilau de zece mai tot așa. Prima defilare a fost în 1922. Eram în clasa I de liceu și ne-a încolonat directorul Traian Biju și am defilat și noi în fața miniștrilor de la București. După ce am defilat ne-au dus în coloană și ne-au așezat la picioarele tribunei. Apoi îmi amintesc când a venit la Slatina George Enescu. Elevii de clasele a VII-a și a VIII-a de liceu, mai mari decât noi, după concert l-au luat pe Enescu pe brațe și l-au dus pe străzi, așa în aer. Se întâmpla în 1923.
Șerban Milcoveanu în Memorii. Mici contribuții la istoria politică a României contemporane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre profesori, citate despre liceu, citate despre educație, citate despre început, citate despre șefi, citate despre viață, citate despre sărăcie sau citate despre picioare
La moartea lui Păstorel
Când murit-a Păstorel,
Plâns-a lumea după el.
L-au plâns chiar și adversarii;
Cel mai mult l-au plâns crâșmarii!...
epigramă de George Budoi din Epigrame (18 februarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre plâns, epigrame despre moarte sau epigrame despre Păstorel Teodoreanu
Ceastă seară
Ceastă seară-i seară mare,
O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut și Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ
Mititel înfășăcel,
În scutec de bumbăcel,
Fașă de mătase albă,
Leagăn de mătase dalbă.
Dar în leagăn cine șade?
Fiul sfânt, el adormit
Iar Maica Sfântă Maria
Poale sfinte răsucite
Ea din poale l-a luat,
Sus la plai l-a ridicat,
Când a fost la vârf de plai
Puse jos și odihni
Și din grai așa grăi:
"Uite maică jos la țară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Nici nu-i dalbă de pământ,
Dar nici ninge, dar nici plouă
Dar nici dalbă de pământ
Nici nu vin cum au venit
Vin ca porcii-ngrămădind,
Cu Dumnezeu s-au întâlnit
În sulițe l-au luat,
Sus la plai l-au ridicat
Și-n paloșe l-au tăiat
O, Domnul
Pentru mândra de colindă
De la noi de la vreo doi
O, Domnului
Domn de-al meu
Mai vârtos
De la Hristos
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară, poezii despre alb, poezii despre somn, poezii despre sat, poezii despre religie sau poezii despre odihnă
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre copilărie, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui confrate prolific
Chiar de-i mare-a lor tiraj,
Epigramele din op
Nu l-au prea săltat în top,
Ba, l-au dus iar în picaj.
epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre epigrame sau epigrame despre clasamente
Eșec medical
Ca pacient-scria-n raport-
Când l-au adus de subțiori,
Era pe jumătate mort,
Dar l-au adus de două ori.
epigramă de Sorin Olariu din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sorin Olariu despre moarte, epigrame despre medicină, citate de Sorin Olariu despre medicină sau epigrame despre eșec
Amintiri
pe lângă amintiri
de la ultimul porc mi-a rămas
o bucată de carne
stă în congelator
e piciorul drept din spate
la explozia solară de vara trecută
a avut loc o pană de curent
două zile a ținut
rând pe rând
găinile rațele și prunele s-au dezmorțit
și le-am aruncat
însă piciorul porcului
fiind mai mare
a rămas înghețat
când se anunță vreo explozie solară
îl pun în geanta frigorifică
și îl iau cu mine în delegație
cel mai greu este când îl aduc acasă
nu știu de ce
de la un drum la altul
abia mai încape în sertar
atunci mai tai câte-o felie
nu mult
doar cât să nu uit
cum îl strigam pe nume
și el alerga pe deal înspre mine
grohăind fericit
cum a fugărit-o pe mama prin curte
când m-a bătut
iar eu drept răsplată
i-am dăruit merele cele mai bune
pe-acelea pentru plăcinte
dar mai ales
cum l-am ținut de piciorul din spate
când l-au tăiat
iar el nu s-a zbătut nicio clipă
până ce nu i-am dat drumul
văzându-ne unul pe altul
plângând
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porci, poezii despre răsplată, poezii despre rațe, poezii despre picioare, poezii despre mere, poezii despre mamă sau poezii despre găini
Nu sunt ce par a fi
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...
Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu mințile
Și datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...
La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre vânt, poezii despre vin, poezii despre umor, poezii despre superlative sau poezii despre râuri
Pruncul minunat
Vremea e în fapt de seară
Totul este liniștit,
Doar păstorii cu mioare
Stau și totu-i neclintit.
Jos, în staul, lângă vite
Maria e frământată,
Iosif cu blânde cuvinte
Așteaptă să nască odată.
Singuri sunt, vin de departe
Și abia s-au așezat.
Au cătat la multe case
Pentru noapte un loc de stat.
L-au găsit cu greutate
Fiindcă toți i-au refuzat
Dar, afară nu se poate
Să rămână de-nnoptat.
Maria este trudită
A făcut un drum prea greu
Iar vremea e împlinită
Pentru Copilașul său.
Liniștea și pacea adâncă
E-ntreruptă... Vin din cer
Îngeri care slavă-I cântă
Pruncului plin de mister.
S-a născut Cel așteptat
Fiul Tatălui Ceresc,
Pământul s-a luminat
Toate despre El vorbesc.
Îngerii, roată au făcut
Și-n onoarea Lui cântau
Întreg Cerul a văzut
Osanale se auzeau.
Păstorii când au aflat
Grăbiți au venit să-L vadă
Pe Pruncul cel minunat
Căci, nu le venea să creadă
Că atâta de aproape
S-a născut un Prinț Ceresc
Într-un loc umil, în noapte.
Acum să-L vadă doresc.
Ei tare s-au minunat
De Pruncul cel luminos
Mielușei în dar I-au dat
Celui Sfânt, Isus Hristos.
Pretutindeni au vestit
De minunea cea văzută
Despre Prunc toti au vorbit
Și de îngerii ce-I cântă.
Magii de la răsărit
Conduși de o stea veneau
Și cu toți când L-au văzut
În fașa Lui se-nchinau.
Daruri multe I-au adus
Pruncului din cer venit,
Lui Irod nu i-au mai spus
Despre Prunc, că L-au găsit.
Pe altă cale s-au întors
Pe Irod l-au păcălit,
Să nu-i spună de Hristos
Locul, unde L-au găsit.
Peste tot e bucurie
Scriptura s-a împlinit
Din a Lui Împărăție
Pruncul cel Sfânt a venit.
Cântă Cerul și Pământul
Pentru Pruncul minunat
Iar vestea zboară ca gândul
Și de ea, toți au aflat.
Amin
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (13 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre bebeluși, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre oi, poezii despre naștere, poezii despre lumină sau poezii despre Iisus Hristos
Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moșneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos și răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea și care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul și împărăteasa, și pe lângă dânșii l-au ținut până la sfârșitul vieții lui. Acum, aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut și nunta și cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit și nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Și numai cât a gândit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și crescătorii săi, baba și moșneagul, îmbrăcați iarăși în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Și s-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia trei zile și trei nopți, și mai ține și astăzi, dacă nu cumva s-a sfârșit.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre porci, citate despre sfârșit, citate despre nuntă, citate despre cadouri, citate despre zile, citate despre religie sau citate despre prezent
Însuflețit de o mare bucurie, omul s-a întors la palatul regelui și i-a dat frumoasei prințese mărul de aur, ea nemaiavând niciun motiv pentru a nu se căsători cu el. Cei doi au tăiat mărul în două și l-au mâncat împreună, iar prințesa a început să-l iubească din toată inima și au trăit amândoi fericiți până la adânci bătrâneți.
finalul de la Șarpele alb de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre palate, citate despre mâncare, citate despre monarhie, citate despre mere, citate despre iubire, citate despre inimă sau citate despre frumusețe
"Patimile lui Isus"...
Toți Îl lovesc cu sete și cu ură,
Dar El privește suspinând spre gloată,
Trecând tăcut prin cea mai grea tortură,
Ca să salveze omenirea toată.
Pe fruntea albă ține o coroană,
Iar trupul Lui e răstignit pe-o cruce,
Și spinii răutății ii fac rană,
Purtându-L înspre ultima răscruce.
Și lacrima Îl arde tot mai tare,
Iar lanțurile grele Îl apasă,
Dar El se roagă pentru-aceia care,
L-au aruncat spre moartea nemiloasă.
Apoi se uită disperat spre Cerul,
În care se aprinde o văpaie,
Ce-'ntunecă în grabă tot eterul,
Și se pornește o cumplită ploaie.
Iar cei ce-au râs în urmă cu o clipă,
Se zbat acum în spaima neputinței.
Și speriați se clatină si țipă,
Dar se sfârșesc în hăul neființei.
E ziua neagră, neagră ca si noaptea,
Doar crucea răstignirii se mai vede,
Când Domnul își ia Fiul din cetatea,
În care nimeni în minuni nu crede.
Dar trupul lui însângerat rămâne,
Și îngropat va fi cu strășnicie,
Păzit fiind de oștile păgâne,
Ca nu cumva din moarte să învie.
.....
Trei zile trec și-un înger se arată
Acelora ce L-au iubit fierbinte,
Spunându-le: - Să nu mai plângeți: Iată!
Hristos a Înviat și-i viu ca înainte...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce
Pricina
Mie mi s-a omorât timpul,
Onorată instanță.
Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura și fruntea.
Dar nici așa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-mașină, zile-bou
O mulțime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otrăvuri -
Tristețe, necazuri -
Parcă așa le zicea.
Lovitura de grație i-a fost dată în cap
Cu o bucată de destin
De esență tare.
Iertați-mi expresia,
Dar asta n-a fost viață!
De atunci, iată, am pierdut și jumătate din moarte
Așteptându-mi rândul la coadă,
Ca să v-aduc la cunoștință pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre voluntariat sau poezii despre pace
La postarea unui prieten virtual care descrie cu nostalgie amintirile copilăriei, mai exact în urmă cu 30 de ani. A. M: Să vezi acum 2.000.000 de ani când eram în Sine ca Sine, ce amintiri fără gând, fără cuvânt, din libertate ca Libertate eram! Din păcate, atât de rari sunt cei care își mai "amintesc" acum de El încât îi numeri pe degete. În rest, toți vorbesc despre Preaiubitul ca și cum l-ar cunoaște, dar câți ați vrea cu Adevărat să-l Fiți?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre amintiri, citate despre vorbire, citate despre prietenie, citate despre libertate, citate despre gânduri, citate despre degete, citate despre cuvinte sau citate despre cunoaștere