Terapie
Mi-e frica de unu
si-apuc privirea intre degete
pipaind lucrurile incerte,
ajungand undeva in partea stanga
in dreptul ferestrei
de unde vine caldura
ce mi-a inviat in plina iarna
mugurul sperantei.
Ma plec cu urechea nerabdatoare
s-aud glasurile ramase,
acele strigate innabusite in viata
dar ele sunt adieri
ce-mi ravasesc pletele
si gandurile...
ecouri trecute
ce-apasa existenta mumificata
in piramida regretelor.
Ma plec cu fruntea la pamant
si ma transform in piatra
refuzand sa mai ard
iar peste adancul orb
arunc puntea stralicitoare
a uitarii.
poezie de Andrada Lupean
Adăugat de Maria Duican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre păr, poezii despre muguri, poezii despre iarnă, poezii despre frică sau poezii despre degete
Citate similare
Dar, să nu mai vorbesc de ce mă doare. Poate o să fiu nevoită să plec la București. Mi-a scris Victor Iamandi să plec îndată ce-mi telegrafiază. Te voi anunța printr-o carte poștală când plec, dar îmi poți scrie și-n lipsă: n-o să stau mult, iar scrisorile mele îmi sunt respectate.
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vorbire
- citate despre scrisori
- citate de Otilia Cazimir despre scrisori
- citate despre poștă
- citate despre cărți
- citate de Otilia Cazimir despre cărți
- citate despre București
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Puntea
Mi-e dor de-o poezie bună
La care se ajunge greu
Iar oboseala ca arvună
Nu este-n sine,-un minereu;
Invidiez pe cei cu har
Că nu le pune nimeni frână
La tot ce-au scris și scriu. Măcar,
Că judecata se amână.
Dar e ca peste tot o lege
Pe care nu poți s-o ignori
Și cine-o calcă, se alege
Cu cea mai grea dintre rigori
Căci sunt, există. Nu se poate
Să fi murit toți cititorii
de poezie. Cum socoate
nu'ș care critic, apriori.
Și pentru ei îmi plec eu fruntea
Izvorului de armonie
Și poezia este puntea
Ce mi-a lipsit ades și mie.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre superlative
- poezii despre minereu
- poezii despre legi
- poezii despre invidie
- poezii despre frânare
- poezii despre existență
- poezii despre dor
Dor neînțeles
Mi-e atât de dor de tine,
Că-mi vine să plec de-acasă,
Dar mă tem că dorul vine
Cu mine și nu mă lasă
Niciunde... Parcă ard în foc
Și totuși, să-nțeleg nu pot,
Cum tu ești numai într-un loc,
Iar dorul tău e peste tot.
poezie de Marius Robu (25 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc
Printre stropi
plouă în nord
mai ninge la poli
drumurile tac
mi-e frig și nu'i foc
clepsidra s-a spart
ard vreascuri în palme
mă rog la cer și e ger,
nu țip, doar întreb
unde e Doamne un cer
unde sunt și n-am fost
orb sunt și n-am bilet de intrare
viața'i o stare
concert anulat, era frig, cântărețul plecat
mă ninge, mă cert
cafeaua zace pe masă
unde e casa
nimeni acasă
pașii fug ca să plec
plouă, e ceață
ochiul din urmă mă leagă de o poartă
timpul întreabă retoric
eu cu ce mă aleg
apoi ploaia a stat
stropii mă blocau ireal
pe ultima scară
grăbit ca să plec, uitam să rămân
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică, poezii despre ger sau poezii despre cafea
O sa plec
Am auzit ca nu ma vreti,
Vreti altceva, deci o sa plec,
Dar cand veti vorbi doar la pereti,
Stiti ceva, eu doar o sa plec.
Acuma nu-s importante
Clipele, clipele toate.
Degeaba mai dau acu' pe rec.,
Deci, pana la urma o sa plec.
Acum deageaba ma mai chinuiesc.
Am inteles ce vreti, o sa plec.
Chiar daca clipele nu se-mplinesc
Incerc sa ma opresc, o sa plec...
Da...
Tineti minte...
O sa plec...
poezie de Alexandru Corlan (16 noiembrie 2008)
Adăugat de Alexandru Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Undeva in trecut
Am sa plec intr-o zi,
Intr-un loc nestiut,
Intr-un munte secret,
Undeva in trecut.
Am sa plec in trecut,
Am sa plec intr-o zi,
Sa ajung cand te nasti,
Sa te pot intalni.
Stiu si eu ca-i ciudat
Si ca pasii-mi sunt grei,
Catre nunta din veac
A parintilor mei.
Las de veghe aici
Toti nepotii frumosi,
Eu ma intorc in trecut,
Eu ma intorc la stramosi.
Eu ma intorc la ai mei,
Intr-un mars revansard,
Sunt retrasi in paduri
Langa vreascuri ce ard.
Mai vorbesc despre noi
Si mai mor in razboi,
Se mai mira de cei
Care vin inapoi.
Am sa plec intr-o zi,
Am bagajul intreg,
Am cu mine ce simt,
Ce iubesc si inteleg.
Sunt satul de prezent,
Nu mai vreau viitor,
Dar ma-ntorc in trecut
Ca nu vreau nici sa mor.
Pe un deal coroiat
Curge mustul din teasc
Si batranii se sting
Si copii se nasc.
Eu ma-ntorc in trecut,
Din acest viitor
Si pastorii ma iau
Langa turmele lor.
Si din rodnice nunti,
Urca iarba pe munti,
Tutelarule Zeu,
N-ai de ce sa te-ncrunti.
Mai degraba sa pui
Legea ta peste tot,
Ca stramosi la nepoti
Sa se intoarca inot.
Si, cand vremea va fi,
Printr-un strigat urgent,
Pe noi toti sa ne chemi
Sa venim in prezent.
Sa fim toti pregatiti
De momentul solemn,
Cand va bate in munti
Vechea toaca de lemn.
Si un clopot din cer
O sa dangane sfant,
Ca s-a-ntors Dumnezeu,
Printre-ai lui, pe pamant.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre secrete, poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre nuntă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre umor, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre primăvară, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre gheață
Cuvintele
imi arunc gandurile
spre tine
cand noaptea paseste
in incapere
alungand ramasitele
zilei
ma cuibaresc in
gaoacea lunii
si visez
cuvintele imi aluneca
printre degete
se zbat
se sparg
se sfarma
imi arunc gandurile
spre tine
si te chem fara cuvinte.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre visare sau poezii despre noapte
Iubi
Iubi, iubi... ne-a topit pe toti orasul
A fugit chiar si arcasul
Nimeni nu mai vrea nimic
Iubi... Iubiiiiii
Hai la mare sa fugim! Sa-i fentam pe toti poetii
Sa ne facem ca vaslim
Iubi... iubiii
I-a tampit pe toti caldura, sta primarul - casca gura
Fara balta nu-i la fel
Iubi... Iubi... ia cu tine numai slipul.
Hai sa numaram nisipul
Restul totul e topit
Iubi.. iubi..
Judy, neagro! Ca de-aia nu te ia nimeni
Iubi, iubi.. ai ai ai ai ai ai instinct de gospodina
Simt ca vine luna plina.. daca nu plec ma transform
Iubi, iubi, nu cred ca ai vrea sa stii ce se-ntampla cand e noapte
Cand trotuarele e vii
Iubi se mira toti arhitectii ca se prabusesc peretii
Adu' berea ca lesin
Iubi.. taica-tu te vrea mireasa, zice ca sa-ti faca casa
Fug la mare ma salvez!
Iubi.. urato, judy neagro.. ca de-aia nu te ia nimeni
Iubï, ma transform!
cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre nisip, poezii despre instinct, poezii despre gură sau poezii despre bere
* * *
Aștept un semn, astept iarba sa crească
Dar ploua infernal in suflet si mi-e dor
Mi-e dor de mine si de soarele din mine
O energie ce mi-a fost lumina.
Am intalnit iubirea si am sperat
Ca acea frumoasa clipa se va continua
Ploua si ploua abisal
Eu plec... Timpul a păstrat amintirea
Eu plec cu senzatiile si percepțiile mele intr-un alt episod din viata
Frumos imi voi rearanja coafura
Noul Look spune ca sunt libera si-n suflet am uitat sa plâng.
Din suferința aceea va fi un solemn sentiment pus pe hartie
Fie ca-ntreaga omenire sa spuna ce simte si sa se elibereze.
Poeme scurse din albul iubirii,
Ce-n singurătate vor dăinui.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre uitare, poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau poezii despre prăpăstii
Obloane-'n fața morții
Lacrimile rup părți din trup, clipele... rup din suflet!
Pământul își cere partea lui... din trup, Cerul partea sa din... suflet!
Acum chiar și cel mai mare Om, e doar pământ, un ultim păcătos de rând!
Păcatul își face veacul dincolo de porți, se închid biserici!
Se pun lacăte la porți, ferestrele își trag obloanele în fața morții!
Vlăstarele.. născute în miezul nopții nu mai apucă razele de soare!
Afară suflă un vânt... a pustiu, bate nisipul în negurile timpului!
Afară timpu'-i fără timp și fără Noi, dimineața pare doar un vis în ochii de copii!
Bătrânii caută un zâmbet de copil, dar degeaba, sunt toți ascunși de... Omul Negru!
Povești se pierd fără de cuvinte, tăcerea lasă loc cuvintelor de plumb!
Să plec sau să rămân, nici nu știu de-i prea târziu, îmi plec capul în pământ!
Mă doare un... răsărit de Soare, mă ard lacrimile ce-mi curg pe față!
E atât de frig, parcă sunt la pol, se-'ntoarce iarna... lipsă!
Trezește-mă în dimineață și dă-mi o palmă peste față!
Poate că încă mai sunt viu, poate că doar a fost un vis urât!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere sau poezii despre trup și suflet
Daca as pleca
Ma gandesc sa plec,
Insa as vrea sa si raman,
Nu stiu ce parte-mi sa ascult
Si ma intreb...
Dac-as pleca ar fi mai bine
Pentru multi din jurul meu,
Dar stiu ca tu vrei sa raman
Langa tine...
Tu nu vrei sa plec
Mi-ai spus de-atatea ori
Ca daca plec eu vei fi singur
Si-ai sa mori...
De voi pleca, nu-ti fie teama,
Voi fi aievea langa tine,
Clipa de clipa, ceas de ceas,
Nu-ti fie teama...
Nu vei fi niciodata singur,
Caci iti promit: ma voi intoarce
Sa iti sarut obrazul fin
Si-am sa raman...
Dar parca nu-ndraznesc sa plec,
Mi-e parca frica sa te las
Sa stai singur ceas de ceas,
Nu pot sa plec...
Dar vreau sa plec, insa nu pot
Si-mi spun:"Sa nu privesti-napoi"
Si simt ca sufletul mi-e gol,
Nu pot sa plec...
Dac-as pleca, cu ce-as ramane?
C-un suflet gol si fara tine,
Insa cand ochii iti privesc
Simt ca mor...
Am hotarat: nu voi pleca,
Nu vom mai fi niciodata-
Tu singur... eu cu-n suflet gol,
Aici raman...
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre ceas
Sunt orb
Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat să mor?
Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar mă confund cu un decor.
Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine,
Și simt căldura, mă cuprinde
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.
poezie de Anabella Eliza Coțovanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre mâini sau poezii despre alb
Sunt orb
Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat să mor?
Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar mă confund cu un decor...
Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine
Și simt căldura, mă cuprinde...
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, tu, iubitul meu!
Oh, tu iubitul meu
Cat te iubesc de tare...
Ma arde sufletul
Si parca-mi moare
Atunci cand nu esti langa mine
Ca sa te simt, ca sa te am
Sa fiu o parte din tine..
***
Si cat de neputincioasa ma simt
Cand tu esti acolo
Iar eu aici,
Si-as vrea sa dau totul la o parte...
Sa nu existe nimic intre noi,
Nici munti, nici ape, nici strazi
Nici oameni, nici plante, nici case..
Sa fim doar noi, doar tu si eu...
Iar restul sa nu mai conteze..
***
Mi-e foame de tine
Mi-e pofta de privirea ta
Mi-e dor de existenta ta...
Si stau acum, aici in camera mea
Iar tu.. acolo undeva..
De ce nu vii iubirea mea..?
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Petronela Nisan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre plante, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre botanică
Astronomul
La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înțelept om din ținutul nostru."
Atunci mi-am părăsit prietenul și m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.
După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteți orb?"
"De la naștere", mi-a răspuns; iar eu:
"Și ce fel drum al adevărului urmați?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Și și-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toți sorii, toate planetele și toate stelele."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre început, poezii despre stele, poezii despre prietenie, poezii despre planete sau poezii despre naștere
Noi doi
Plec cu pleoapa ta pe umăr
plec sub cortul ei în munți
unde timpul stă la număr
și secundele înfrunți.
Plec să îmi deschid o stână
unde iarba paște oi
zilele o săptămână
fiecare pe noi doi.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre săptămâni, poezii despre secunde, poezii despre numere sau poezii despre munți
Viața
M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viața unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primește?
De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie și catastrofe inventează
Viața cu secera o decimeaza?
De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Și mai reci sau și mai calde,
De iubire și durere,
Bucurie și tristețe,
Dorințe, vise și speranțe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viața le are?
După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viața se află si în mine și în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer și printre stele
Si printre nori, zăpezi și ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munți și intre flori
Și în izvoare și pe mare
In toate vietățile de sub Soare
Dar despre VIAȚA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....
În călătorie, totuși,
când cu siguranță voi pleca
Viața, mai departe
In Lumina, Iubire și Pace o voi cauta
Și cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Și vouă în poezii Vă voi da....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre siguranță sau poezii despre război
Crucificare
Ieri, pe inserat,
mi-ai aspirat
particulele sufletului,
muscandu-mi privirea
pana la sange,
pironidu-mi incheieturile
pe rugina infecta
a existentei tale
si slobozind otetul
refuzului macabru.
poezie de Andrada Lupean
Adăugat de Maria Duican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre particule sau poezii despre crucificare
Când îmi plec
Când îmi plec fruntea pe mână
Fuge gândul meu pribeag
Și mă cred că-ți sunt stăpână
Ție, vecinic mie drag.
Și mai cred, ca altădată,
Că tu mie te închini,
Și cu inima-ntristată
Greu, de dorul meu suspini.
Atunci câte sunt în lună,
Câte-n stele și povești
Trec prin mintea mea nebună
Socotind că mă iubești.
Dar tresar
și de pe mână
Ridicând fruntea încet,
Eu din visu-mi de stăpână
Tristă roabă mă deștept.
poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Veronica Micle despre tristețe, citate de Veronica Micle despre timp, citate de Veronica Micle despre iubire, poezii despre inteligență, poezii despre gânduri, citate de Veronica Micle despre gânduri sau citate de Veronica Micle despre dor