Lasa-mi...

Deschide-ti privirea pentru mine!
Lasa-ma sa imi rup anotimpurile
Deformate in lumina
Ta.
Lasa-ma sa smulg din tine
Culoare si sa mi-o redau
Un cadou de drept;
Inscris pe fruntea mea
Din nastere.
Din frunza cazanda lasa-ma, dar
Sa inspir ultimul
Fir de viata.

Din tine,
Cereasca povara
Lasa-ma sa privesc lumea!
Sforile vietilor noastre: Lasa-le-ncurcate
Piatra rece
Fost-a candva inima batanda!
Iar sub zapada dragul meu,
Zace toamna, letargica toamna.

Pe umeri nostri,
Vara
si-a zgariat pleaopele
In rune si hieroglife... nesfarsirea
Rutina unui infinit.
Iluzia, speranta unui alt
Mereu alt anotimp
A altei vieti
Nu stiai,
Dragul meu?
A inghetat
... odata cu toamna.

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

deschide-ti inima
si lasa-ma sa poposesc
in ea
cand primavara ne
tine in brate
si flori se itesc
intre gene
cand ganduri alearga
nebune intre
tine si mine
precum caii salbatici
deschide-ti inima si
lasa-ma sa ma arunc
in ea.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer

Mai spune-mi pe nume
Mai spune-mi prin gand
Mai lasa-ti o mana
Mai lasa-ti un cant
Mai lasa-ma'n toamna galben sa visez
Mai lasa-ma maine

Adu-ti bucuria

Mai lasa-ma singura
la ferestre visand
Cand ploaia tot cade si vantul nu-i vant
Mai lasa-ma noaptea sa pot sa te-ascult
Cuvintele-s goale

Invata-ma
Sa pot sa mai simt.

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina ta

Lasa-ma sa ma regasesc acolo unde nici eu nu pot
Lasa-ma sa vorbesc mereu cu tine
Si sa iti vad raspunsurile
Confirmarea faptului ca te cunosc, ca esti.
Nici eu nu imi mai stiu timpul
ceasul
Limbile de ceas care trec inainte si inapoi
intr-o vraiste completa
Lasa-ma sa te iau ianpoi
Din tablourile mazgalite cu creta
demult, in casa bunicii.
Si promit ca voi fi: taina ta Secreta

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-ma in pace

In timp ce tu sufoci cearsaful
La gatul celui ce te-a luat,
Eu seara scutur din cap praful,
Ca toata ziua-s ocupat.

Te plangi cam des, si catre mine?
Ori ai uitat? M-ai inselat!
Ce sa discut acum cu tine?
Nici nu-s dispus la ascultat.

Am alte griji, alte raspunderi,
Tu -mi ceri mereu cate ceva,
Te plangi, nu ai, ridici din umeri,
Si vad ca o tot tii asa.

Stiu sigur, tu te vezi mai bine,
Esti unde-ai vrut! Asa-i? Iti place?
Poti spune-orice catre oricine,
Pe mine lasa-ma in pace!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor in amurg

Sunt inserarea zilei ce tocmai a trecut
Si zorii diminetii ce vor rasari,
Eu sunt amurgul tau ce astazi l-ai dorit
Iar maine…surasu-n roua-mi vei zari.

Voi curge-ncet pe frunze zgribulite
Sperand ca-mi voi gasi culcus
In palma ta…pe gura ta, iubite,
Facuta pentru mine dintr-o stea caus.

Si de-oi pica pe bruma de pamant
Ramasa printre firele de iarba,
Aduna dragul meu iubit
Cristalele si da-le din nou forma
Ori lasa-ma, incet spre mare sa ma scurg
In valuri dorul greu sa-mi plang.

De n-ai de gand sa ma opresti
Mai bine lasa-ma sa fiu amurg,
Asa as sti ca ma zaresti
In cer, in apa si pamant.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de ANONIM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile sufletului

Ai intrat in toamna sufletului meu
Rascolind ruginiul trist
al frunzelor uscate...
de viata... de dor...
lacrima gandului tau,
picatura de dragoste
mi-a inmugurit
primavara unui zambet

de-acum,
valul din sufletul tau
imi uda tarmul cu drag
de-acum..
toamna din sufletul meu
isi va plange frunzele
a bucurie
ca o simfonie a sufletelor noastre
rascolind arpegii fierbinti!!

poezie de Tiberiu Varga
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecturi facile

Lasa-ma sa-mi asez ochiul ostenit
Pe aceasta fila colorata
Ca pe un asternut de frunze uscate,
Fosnitoare.
De data asta calatoria a fost lunga,
Tarmurile neprimitoare si reci,
Sunt obosit si
Uite cate rani pe pleoapa am
Si ce adormire lenesa mi se intinde
Pe frunte.
Primeste-ma langa tine, pe marginea
Patului ingust sau macar pe covor
Langa papuci,
Fa-mi un ceai cald, de coaja de mar
Si lasa-ma sa adorm
Cu ochiul sprijinit tandru
De pagina revistei tale de moda.

poezie de Mirela Dragan
Adăugat de Leonard Huciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea sus...

N-am cum sa mi intorc privirea.
Imi tii mintea-n lanturi de zambet,
zambetul tau...
Usor amarui cu dulce mireasma si gust de ramai...
Raman, raman stingherita de zgomotul gandurilor,
ma arde, ma arde dorinta,
vapaie fugara mi alerga prin corp.
Lasa-ma... lasa-ma sa cad,
sunt prea sus, prea sus..
pentru cat pot eu sa simt.
E plin de capcane ce ma tin conectata, plin de senzatii ce-mi imbalsa-ma mintea... iubirea ta fabrica punti si povesti...
Sunt oare eu... o minune, cum spui ca ma vezi?
Ajuta-ma, sunt prea sus.... nu stiu sa simt atat... atat de mult...!

poezie de Gianina Foldvari
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refren

Cântec

Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
cu flori
cu nimic altceva
Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
cu frunza ta!

Eu stau şi-ţi aduc
bănci calde de toamnă
şi te usuc
pe ţeava de armă...

Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
Cu flori
cu din tine ceva
Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
cu arma mea

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar după ce voi muri

Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Şi voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veşnic o flacără, dragul meu,

Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Şi tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă şi flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dupa ce voi muri

Chiar dupa ce voi muri, dragul meu,
Si voi fi-ngropata adanc in pamant, dragul meu,
Deasupra mormantului meu va arde vesnic o flacara, dragul meu,

Ziua, flacara va fi alba, dragul meu,
Noaptea, flacara va fi neagra, dragul meu,
Si tu n-o vei vedea niciodata, dragul meu.
Flacara alba va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara neagra va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara alba si flacara neagra, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodata, dragul meu,
Niciodata, niciodata, dragul meu.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în pleoapă

mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne aşază ochi în pleoapă
şi soare în păpădie?

nu ştiu, nu ştii cum şi cine
ne aşterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie şi extaz.

alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!

să foşnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-aşa mici

să spargem Calea Lactee
cu o piatră într-un lac
şi să-mi sorbi cu suflu-ţi suflu-mi
când privesc în sus şi tac.

ce din toamna arămie,
(mă voi întreba mereu)
ne aşază ochi în pleoapă,
stii tu oare,
dragul meu?

poezie de Daniela Sorina Ciurariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amurgul astei veri...

In adancurile noptii
Lacrimi grele-mi curg,
Ducandu-se in departare
Al nostru verii amurg.

In al verii amurg
Eram asa de sus,
Dar acum toamna mi te-a luat,
Departe mi te-a dus.

Asa cum floarea are nevoie,
De raza cea de Soare,
Tot astfel am si eu nevoie,
De tine ca de mare.

Soarelui ii e dor de tine,
Iar marii de noi doi,
Curand ne vom revedea iubire,
Si vom fi numai noi.

Vara si toamna le-am pacalit cu tine,
Acum sunt singur langa foc,
Dar nu mai esti cu mine.

Poate eu am fost de vina,
De tu deodata te-ai dus,
Toamna mi te-a luat deodata,
Si departe mi te-a dus.

Acum e toamna,
Iar langa mine,
Acum tu nu mai esti,
Si-astept acum sa ne revedem,
Sa imi mai spui povesti.

In noptile de vara/toamna,
Noi ne iubeam cu amor,
Iar acum eu sunt singur,
Si mor de al tau dor.

Si atunci cand ai mei ochi,
Din nou o sa te vada,
Mi se vor lumina,
Precum o zi calda de vara.

poezie de Adrian Cătălin Munteanu (20 decembrie 2009)
Adăugat de Adrian Cătălin Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa vorbim

sa vorbim

sa aruncam
unul spre altul
cuvintele
cuvinte cu aripi
ca niste pasari albe
sa vorbim cu inima
cu privirea
cu gandul
lasa-ma sa ma ascund in
intunericul privirii tale
sa ma pierd in
ascunzisurile glasului tau
strigandu-ma pe nume
iar si iar

sa vorbim...

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia sfârşitului de întuneric

toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe şi-a construit arca.
te miros şi te-ntreb dacă suntem singurii rămaşi
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaşte că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi

toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălţat
până la altarul dorinţelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuinţele nu ar cunoaşte împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculţ printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
mă cheamă inima ta.
să fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
veşmântului nopţilor înstelate.
mă-nfăşor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?

poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorţii
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aş jeli în poala morţii.

Dacă m-ar goni pizmaşa,
Şi m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ţi-aş spăla de dor, cămaşa.

Apoi aş porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aş trudi precum o sclavă.

Te-aş clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Şi ţi-aş săruta mereu
Peticelele în râuri...

Ţi-aş reda privirea verde,
Te-aş restrânge din bucăţi,
Aş ciopli cu şapte dălţi,
Mâna mea să te dezmierde.

Ţi-aş face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forţă de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.

Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te-aş iubi cum ştiu doar eu,
Sub aripile de îngeri.

Şi de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ca o revansa

Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (5 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând şi grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Şi haine de vânt, transparente, din ceaţă
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii şi berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Şi căt nenoroc
Să fim părăsiţi de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că şi viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranţele şi zilele-mi plâng
Şi va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi şi suspine
Cu toate mă aşez în faţa ta prin gând
Să mă adormi când simţi a mea durere.
Să mă adormi cât ţine viaţa
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul şi cu a ta inimă de înger
Să nu simt paşii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul şi îmbrăţişarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca şi plugul
Să nu îmbătrânesc în dor şi aşteptări
Să nu mă treacă Soarele şi Luna
În lumea drepţilor... cu zâmbetul amar.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita

o toamna lunga se arata
prin geamul spart de
vantul furios
tu Doamne azi imi intri in casa
si ma privesti prietenos
nu-s Doamne vrednica
de tine
si vizita se face intre ruine
mi-e sufletul ca un castel surpat
prin care toamna a umblat
smulgand din frunze
ravasind
izbind in usa
tropaind
eu doar pe tine azi te vreau
din prag de toamna Doamne
sa te iau
sa te primesc in inima deschisa
in care toamna a intins
covor de frunze ruginii
stiam ca o sa vii
stiam ca o sa vii.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!