Patriarhul Daniel şi-a pus chipul pe clopotul Catedralei Mântuirii Neamului (pamflet)

Doamne, câtă vanitate!
"Preasfinţie", sanctitate,
Dumnezeu a poruncit
Să nu-ţi faci vrun chip cioplit.

Crist, ca să ne mântuiască,
Aceptă să-L răstignească,
Fu pe cruce pironit,
Nu pe-un clopot chip cioplit.

Eu zic să îţi faci statuie,
Pe cupolă să ţi-o puie,
O statuie uriaşă,
Ca şi tine de trufaşă,

Să vedem de la distanţă
Infinita-ţi aroganţă,
Să-i arăţi posterităţii
Că eşti culmea vanităţii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (24 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor

Chip cioplit? Eu – niciodată!
Pot să jur în mod cinstit
Că am fost în lumea toată
Renumit ca necioplit.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea

Vanitate, Vanitate,
Tu-mpingi omul la păcate!
Tu bagi omul în bucluc,
Şi deştept, şi hăbăuc.

Vanitate, Vanitate,
Tu eşti o realitate:
Sora bună a Prostiei
Şi opusul Modestiei.

Vanitate, Vanitate,
Tu te bagi, te bagi în toate;
Ca şi lumea eşti de veche,
Iar în rele n-ai pereche.

Vanitate, Vanitate,
Tu eşti o absurditate;
Nu ai formă, nu ai corp,
Nu-ţi găsim un anticorp.

Vanitate, Vanitate,
Tu faci fi'nţele-ngâmfate;
Dacă-aş şti cum să te-apuc,
Te-aş băga la balamuc.

poezie de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul epigramistului: 2. Să nu-ţi faci chip cioplit

Cum nici maestrul Cincinat
"Statui" nu prea a ridicat,
Urmaşii săi în poantă fină
Le sapă de la rădăcină.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectarea preceptelor bisericeşti

În cartea sfântă-i consfinţit:
"Să nu-ţi faci ţie chip cioplit!"
Deci nu huliţi când întâlniţi
Enoriaşi mai neciopliţi.

epigramă de Gheorghe Păun-Ulmu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă

leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
şi filozofez de doi bani

dumnezeul poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalităţi
şi un creier jumătate inimă - jumătate normal

poruncă

"să nu-ţi faci chip cioplit după fiara din tine"

poezie de Alina Florica Stasiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea

E un fel de nebunie
Generată de trufie,
O ambiţie deşartă
Ce te-mpinge-ades la ceartă.
E-o neghioabă semeţie,
Insolenţă, făloşie,
E orgoliu,-nfumurare,
E orbire, îngâmfare,
Fudulie, aroganţă,
Ce-o arăţi cu nonşalanţă,
Uneori obrăznicie,
Deseori zădărnicie,
Este o deşertăciune,
Lipsă de înţelepciune.
Vanitate, vanitate,
Tu-mpingi omul la păcate!

poligramă de George Budoi din Poligrame (8 aprilie 2013)
Adăugat de Georg Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip cioplit e chipul oricui.

citat din Romul Ladea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marie Bateston

Ai remarcat mâna sculptată Cu indexul îndreptat către cer.
Aceea este direcţia, nici o îndoială.
Dar cum ar putea cineva să o urmeze?
Este bine, într-adevăr, să te abţii de la crimă şi adulter,
Să ierţi aproapelui, să faci bine celorlalţi, să slujeşti Domnului
Fără să-ţi faci chip cioplit.
Dar, până la urmă, toate acestea sunt doar mijloace exterioare
Prin care, de fapt, îţi faci ţie un serviciu.
Esenţa interioară este libertatea,
Este lumina, puritatea –
Eu, de altfel, nu mai pot face nimic,
Dar tu caută şi găseşte esenţialul sau ratează-l, conform viziunii tale.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip cioplit îşi fac neciopliţii.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea

Nesătulă Vanitate,
Tu-mpingi omul la păcate!
Vanitate nesătulă,
Tu eşti demnă doar de hulă.

Nesătulă Vanitate,
Tu eşti o calamitate;
Vanitate nesătulă
Eşti neghioabă şi credulă.

Nesătulă Vanitate,
De te-aş prinde, ce te-aş bate!...
Vanitate nesătulă
Eşti şi proastă, şi fudulă.

poezie de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i cere sculptorului să nu facă un chip cioplit.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am făcut din îndoială chip cioplit.

aforism de Valeriu Butulescu din Toamnă în Rai
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crede că Dumnezeu are o minte şi mai ales una atotştiutoare înseamnă a-L schilodi, a-L reduce la un gând limitat. Iată de ce nu-l poţi găsi/recunoaşte pe Dumnezeu, crezi că e un gând şi îl cauţi în gândire: "Mă, care dintre voi sunteţi Dumnezeu, ia ieşi la interval? Că mintea mea mai măreaţă decât tine vrea să te controleze niţel!" Nu realizezi că orice gând, imagine, experienţă care o ai despre "Dumnezeu" e doar CHIP CIOPLIT! Iată de ce nu-L recunoşti pe Dumnezeu, pentru că Îl cauţi chiar cu mintea care te desparte de EL! Scufundă-te în Tăcere şi renunţă la gând, caută-l astfel pe Dumnezeu cu inima! Doar lasă mintea să se dizolve în tăcere, în vidul preaplin de viaţă veşnică al inimii, al Prezenţei şi atunci vei recunoaşte că tu eşti Dumnezeu, doar Dumnezeu este Real, iar mintea a lipit peste tine eticheta separatistă şi neputincioasă de om. Culmea e că doar îţi imaginezi, delirezi, halucinezi că eşti om. Tu nu eşti nici o clipă o atare orătanie! Tu nu ai fost născut vreodată, doar visezi asta. Visezi că tu, totul din întreg te-ai limitat la un corp efemer!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip cioplit

Prezentul se fotografiază cu mască
Alături de copiii de grupa zero
Asigurându-i că viaţa adevărată
Este cea virtuală
"În vecii vecilor, Amin...."
... Acolo unde nu este durere,
Nici întristare..."
Ecrane manipulatoare scriu
Cu mâini cumpărate
Rapoarte umflate
Despre tulpini
Care apar
Peste noapte
Din mască în mască
Ura a infectat oamenii
Împărţind omenirea
Între asimptomatici,
Imunizaţi, vinovaţi,
Şi cei care şi-ar dori
A trăi într-o lume
Virtuală, vaccinată,
Dincolo de ziduri
Bântuie viruşi înrăiţi
Cărora omul
Le-a făcut chip cioplit.

Daniela Vîlceanu

poezie de Vîlceanu Daniela (20 martie 2021)
Adăugat de Vîlceanu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui primar care şi-a făcut statuie în timpul vieţii

Îngâmfat cum vezi arare,
Hahaleră, un mojic,
Şi-a făcut statuie mare,
Chiar de el e de nimic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 decembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cuvinte mi-am cioplit vatra

Ce-i lumina, Doamne? Eu nu ştiu.
Păsări, simboluri, răscruci, trecători
Scriu ca altădată, pe coapsele unei fete ca ploile
Aşezând la răscruce busuioc şi sângele tău.
Sunt oare somnul sau veghea?
Ce simte piatra vorbind?
La tine strig, pentru tine colind
Din cuvinte mi-am cioplit vatra.
Zgomot şi atât
Apa curge. Inima ta şi inima pietrei - un izvor
Ajunge o cruce sau cuvântul
În care răstigniţi stăm amândoi,
Pentru a doua dreaptă judecată.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Doamne, am furat
Câteva clipe de veşnicie,
Nişte firimituri de iubiri rămase
De la ospeţele ghiftuiţilor
Şi tăinuite giuvaiere din limba română,
Dar le-am dat înzecit înapoi,
Doamne, iartă-mă!

Nu mi-am iubit aproapele,
Cum să-l iubesc, când el mă lovise,
Secătura, peste obraz?
Cum să i-l întind şi pe celălalt
Să mă umilească simetric?
Şi nu m-am căit,
Şi nu i-am întors lovitura,
Iertător, ignorându-l,
Aproape că l-am iubit,
Doamne, iartă-mă!

Am ucis, cu sânge rece am ucis,
Ideal după ideal,
Speranţă după speranţă,
Cadavrele pluteau în juru-mi
Iar eu, criminalul în serie,
Cu mâinile în mănuşi de plastic,
Să nu mă molipsesc
De virusul devastator al împlinirii,
Număram doar banii de chenzină,
Astfel am ucis şi pe drept
Am fost condamnat la viaţă,
Doamne, iartă-mă!

Am preacurvit,
Mai degrabă cu gândul, decât cu fapta,
Cu câtă condamnabilă
Destrăbălare ideatică
Îmi iroseam nopţile
Cu superstarurile la modă
Nesătulele, deabia se îndurau
Să părăsească dormeza PAL al XIV-lea
Dimineaţa, când ne soma ceasul,
Doar aşa scăpam de pretenţia lor
Pentru pensii alimentare în valută,
Am plătit şi pentru asta
Cu şi mai multă singurătate
Decât atunci când divele ca andivele
Se lăfăiau în dulcile-mi onirisme,
Doamne, iartă-mă!

Şi chip cioplit mi-am făcut,
Nu din şefi ageamii, agramaţi, agresivi,
Sau din colegi delatori,
Chip cioplit din propria înfăţişare,
Că mereu, bărbierându-mă
Mă tăiam cu lama
Oricum chip neşlefuit,
Recunoaşte, Luminate, că nu erai
În apele tale când m-ai turnat,
Scuze pentru nuanţa peiorativă,
Fusese, probabil, lut
Provenit din demolări
Sau argilă refuzată la export,
Dar oricât aş fi întârziat
În faţa oglinzii, dincolo de luciu,
Îţi jur, îţi zăream aura,
Doamne, iartă-mă!

Mea culpa, tânăr şi imbecil,
Sufocat de sloganele timpului Antichrist,
M-am lăsat ademenit de Marx,
–Din profil chiar că îţi semăna –
Ştiu că mă priveai cu o imensă milă
Cum îndrugam despre materialitate
Şi determinism. Sufletu'... Truisme...
Mă îndoiam de tine,
Trebuia, rogu-te nu te enerva,
De mânecă să mă tragi
Ca să-mi corectez eroarea tragică,
Câte mătănii să fac a îndurare?
Câte poeme-rugăciuni de Eminescu
Să-ţi recit a penitenţă?
Recunosc, ţi-am luat numele în deşert
Numai eu ştiu spaima
Cu care te invocam ca să mă ai în pază
În periplurile mele africane,
Doamne, iartă-mă!

Am furat, nu mi-am iubit aproapele,
Am ucis, am preacurvit,
Şi chip cioplit mi-am făcut,
Şi numele în deşert ţi-am luat,
Doamne, iartă-mă!

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu l-ar înţelege pe om şi atunci când ar crede într-un un chip cioplit. Dar atunci de ce şi l-a ales pe şeful său, atât de hidos, atât de caricatural?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul Decalog

Să nu slujeşti decât un singur Dumnezeu – d-apoi,
Cât m-ar costa dacă-aş sluji la doi?

Să nu-ţi faci şi să nu slujeşti un chip cioplit,
În schimb să te-închini la banul rotund şi aurit;

Nicicând să juri, nici să înjuri pe cei din jurul tău,
Blestemele nu pot face duşmanilor vreun rău;

Tu ţine duminica, ziua a şaptea, de Sabat,
Şi-ţi vei face prieteni la crâşmele din sat;

Respectă-l pe tatăl tău, respectă-ţi mama,
S-ar putea să-ai benefecii de la ei, ia seama;

Să nu ucizi; dar nici să nu fii nătăfleaţă,
Să te zbaţi să îl ţii pe altu-n viaţă;

Nu comite-adulter – ţi-o spun, îţi strig,
Din asta n-o să ai nici un câştig;

Să nu fii martor mincinos, dar lasă minciuna
Să zboare-n libertate întotdeauna;

Să nu râvneşti bunul altuia – azi cei în robă
Toate formele de competiţie aprobă;

Să nu furi; zău, n-are nici-un chichirez,
Când, bagă la cap, mai uşor este să trişezi.

poezie de Arthur Hugh Clough, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul chipului cioplit

Mă caută, iubite, de vrei să mă găseşti,
Dar nu pe altă lume-n lumea asta,
De dai de mine nu o să regreţi
De hotărât vei fi să-ţi fiu aleasa.
Voi rătăci atunci cu drag, iubite,
Lăsând doar glasul să mi se audă,
Să nu te sperii şi să te alung
Cu chipul meu de lut sau de nălucă.
Aş vrea, iubite, să mai ştii
Căci te-am iubit 'nainte de-a m-alege,
Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit
În mare grabă pentru-a nu te pierde.
Mă aşteptai tăcut la prima întâlnire,
Doreai să vin, credeam că n-am să pot,
Căci chipul meu neterminat şi hâd, iubite,
Zăcea în atelier pe-un calapod.
M-am pregătit atunci în mare grabă,
Iţindu-mă eu nu m-am arătat,
Căci sufletului îi era ruşine
Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat.
M-am ruşinat atunci la chip, iubite,
Şi am lăsat doar sufletul să te-ntâlnească,
Ştiam, dar multumit-am fost c-ai să-ţi doreşti
Doar de departe să îţi fiu miresă.
Nu-s vinovată, eşti nevinovat,
Căci vălul depărtării ne-a ţinut departe
Nici pân-acum, iubite, tu încă n-ai aflat,
Ani nu mai sunt, ci clipe reci şi seci
Spre-a ne vedea sau pentru-a ne desparte.
Pe veci, iubite, eu nu am să te las,
Voi reveni din când în când la tine,
N-am să m-arăt, dar vlăguită-n glas
Am să te-ndemn să vii cu drag spre mine.
Drumul nu-i scurt, e lung şi-anevoios
Şi cumpeni multe-aşteptă să le-ntâmpini,
Te liniştesc, iubite, nu-i un chip frumos,
E ieftin şi e la-ndemână de vrei să îl răscumperi.
De dragul tău, iubite, eu nu o să m-arăt,
Cuminte te voi mângâia în juru-ţi
Să mă strecor uşor în viaţa ta
N-am să doresc aievea doar în gându-ţi.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!