Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cântecul căderii

S-a mai dus un an, lăsând pretutindeni în urmă
mireasma bogatelor lui reziduuri: vițe de vie, frunze,
fructe neculese, toate descompunându-se umede-n
penumbra livezilor, reflux al dematerializării
din insula acestei veri, iar asta se întâmplă ACUM,
când acum nu mai este nicăieri,

poate doar sub tălpi, putrezind
în acel întunecat castel subteran

al misterelor inobservabile --- rădăcini și semințe-închise,
și hoinărelile apei. Asta

încerc să-mi amintesc când mâna timpului
mă apasă dureros – de exemplu, când toamna

se stinge-n ultimele-i pâlpâiri, doritoare, ca și noi,
să mai rămână --- cum toate trăiesc, trecând

de la un vis scânteietor la altul, pururi
pe aceste pășuni ale momentului.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.

Citate similare

Băsescu la Vatican

A plecat peste hotare,
Ca ceară îndurare
De la Papă.
---

S-a dus Băsescu Traian,
Să pupe la Vatican
Mâna care -l ferească
De mânia românească.
---

Când Papa primea inelul,
În întâlnire secretă,
Băse-nchina Deveselul
Cu scutul anti-rachetă.
---

Pe Papă-l roagă să-i dea harul,
Ca -l scape de coșmarul,
Care se numește flota
Și-i scade-n sondaje cota.

pamflet de (19 martie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

E toamnă iar

Cu toamna cum, eu iți spun:
am plecat...
și tu chiar nu credea-i
poate fi adevărat.

E zi de toamnă cu soare
ce strălucește cu fast dureros,
cu frunze ruginii covor
ce ne amintesc de noi duios.

Cu mâinile ridicate la cer,
vei înălța rugăciunea ta,
o vei cânta din nou pe o ''ea'',
și urma pașilor ei din zori...
ce niciodată nu-i vei mai vedea.

Acum ai rămas același
tânăr trist și înlăcrimat,
cu ochi iluminați
privind luceafărul ce schimbă
garda, cu strigătele tainice
ale nopții,
cu sentimentele durerii și nepăsării,
cu barca ta în acel ocean îndepărtat.

Și știu, că va veni și acea zi...
când, cu tristețe îți vei repeta,
e Toamna iar, dar fără ea!

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ea

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea își calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau și curăț lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale și în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit fiu
cuprins de o tandră alergare,
prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
și toate stelele explodate
și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș
și mă asfaltez
și mă îmbrac în ninsoare și gheață,
mai ales în gheață,
maii ales în gheață, mai ales în gheață,
ca ea, scumpa și divina de ea
trecând să alunece
și să cadă și să-și rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul sărute o gleznă
dacă ea nu șchioapătă?!

poezie celebră de
Adăugat de MaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Bun-rămas

Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ți voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.

Iubita mea, tu nu mai știi
nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu știu viața să-și asume?

Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai țină.

Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?

Tu spune-mi cum și în ce fel
Iubirea este pururi vie
Căci dorul e copil rebel
Ce face-ades câte-o prostie?

Nu vreau știu de bun-rămas
Când toate porțile-s deschise
Iubirea ta nu pot s-o las
Unde dorințele-s ucise!

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Greșeli, schimbări și ajutor

Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.

Și aud că vrei să-mi ceri
încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut fie-așa,
N-am vrut uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.

Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toate aceste prostioare

Mă vei lăsa vreodată fiu iarăși eu?
Mă vei lăsa cândva liber, de capul meu?
Lanțurile care ne leagă
Sunt în jurul nostru încă,
Scăpare nu-i – dar am știut asta mereu,
Deși, mai rămân totuși toate-acele lucruri mici
Care -încântă sau ard ca șfichiul unui bici:

Urmele de ruj lăsate pe-o țigară,
Un bilet de avion spre locuri unde-i mereu vară...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Clinchetul unui pian în apartamentul vecin,
Acele cuvinte poticnite, care se voiau de-alin,
Un leagăn pictat cu flori pe nisipul auriu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;

Ai venit, ai văzut, m-ai învins;
În clipa când m-ai învins
Am bănuit că trebuie să mă fi atins
Vântul lui Martie, iar inima-mi dansa precum un balerin;
Sună-un telefon, dar dacă va răspunde cineva nu știm.
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Primele narcise, telegramele lungi și exaltate,
Lumina lumânării pe fețe de masă alb-imaculate...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Parcul în amurg când clopotele sună,
"Ile de France" și noi cu pescărușii dimpreună,
Frumusețea proaspătă-a Primăverii...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Ce straniu te regăsesc după-atât amar de vreme!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine,
Ele te readuc parcă lângă mine;
Oftatul trenurilor la miezul nopții în gări goale, becuri în balans,
Eșarfe de mătase-aruncate-alături de invitațiile la dans;
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Parfumul de gardenii al fețelor de pernă, subtil,
Fragi sălbatici doar șapte franci la chil
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Surâsul clorotic al Gretei Garbo, parfumul trandafirilor,
Fluieratul chelnerilor la ora-închiderii – or
Cântecul lui Bill Crosby răsunând în ceas târziu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Ce straniu te regăsesc după-atât amar de vreme!
Aceste lucruri îmi sunt dragi și, ei, bine,
Ele întotdeuna te readuc la mine;
Mireasma frunzelor toamna, geamătul navelor în radă,
Doi îndrăgostiți mergând ca-într-un vis pe stradă...
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

cântec interpretat de Frank Sinatra, muzica de Jack Strachey, versuri de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carmen Pasat

Romanță

S-a poticnit o frunză-n zbor...
Ce-i pasă pomului de ea,
Când toate crengile îl dor
Și îl așteaptă iarna grea?

Cenușa norilor grăbiți
Pe câmp, pe deal și peste noi
Apasă umeri gârboviți
De boli, durere și nevoi.

Mai stau un strop, să mă hodin
Cu gândul dus spre nicăieri
Vai, toamna asta-i doar suspin,
Melancolia fostei veri.

Aș vrea tac, și-aș vrea -ți spun,
Că drumu-i lung, pășesc domol
Pe-aici miroase a parfum
De must, gutui și si bemol.

Tu vrei să mă ajuți un pic...
Și eu, de vrei, te-oi sprijini.
Ce poți să-mi ceri, când n-am nimic?
Doar te-oi iubi și te-oi iubi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii nu își planifică ziua următoare, săptămâna, luna sau anul ce urmează din cauză că se simt încorsetați, însă nimeni nu spune că trebuie respecți aceste planuri ci doar să îți iei energie din ele. Să ai o direcție înspre care mergi ca atunci când faci o acțiune cât de mică fie subunitară unei filosofii pe care o ai și unei direcții de viață. Dacă te lași trăit de viață și asta se întâmplă cu cei mai mulți dintre noi, o ajungi la o vârstă la care te uiți în urmă și spui: "aș fi vrut scriu o carte", "aș fi vrut dau mai mult la locul de muncă", "aș fi vrut am mai mulți bani", spre exemplu. Acești oameni trăiesc viața din inerție. Viața li se întâmplă. Ceea ce încerc să spun este că: Acum este momentul prin care tu ataci viața și să-ți propui obiective. Să te duci către o direcție pe care o vrei tu, nu care apare în urma a ceea ce ți se întâmplă ție

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare departe

Mi-e dor de tine ca fricii de vină, ca mingii de joc,
ca morții de vii mi-e dor de tine;

ia mai vino la o carafă, înstrăinatule,
ia mai vino ne sculptăm vișiniu copilăriile,
știi că doar noi și ecoul ne ascultăm la fel de bine,
că zâmbetele noastre sunt stafii împrumutate,
știi doar că inimile noastre au aceeași ureche muzicală;

vezi tu - de când ai plecat,
am pierdut acel moment rar în care vorbeam cu mine,
dar cu un mine mai bun;

cad frunze, Ialine, cad frunze cum cad frunzele uscate toamna,
trebuie știi acel sentiment umbros și rece,
sentimentul ăla care te face vorbești cu toată lumea de unul singur,
ăla care te înspăimântă și te duce cu gândul la pământ;

mi-e dor, și râs, și fugă, și plâns,
umbrele se arcuiesc la fel, la fel sunt toate cele lăsate-n urmă,
dar nu în aceeași ordine;

și nu mai înțeleg nimic din toamna asta care înoată portocaliu,
din vântul vânăt care răstoarnă toamna nu mai înțeleg nimic,

dar unghia asta de soare, curbând cerul,
unghia asta albă ca două palme impreunate,
unghia asta, doar asta,
o-nțeleg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alice Munro

Asta se întâmplă ( extras din FUGAR )

Asta se întâmplă. Îl pui deoparte pentru un timp – și din când în când
te uiți prin dulap căutând altceva și-ți amintești, te gândești și-ți spui, curând.
Apoi devine ceva despre care știi că-i acolo, în dulap, și alte lucruri
se îngrămădesc în fața și deasupra lui, iar tu nu te mai gândești deloc la el.

Acel lucru a fost comoara ta cea mai scumpă. Nu te mai gândești la el.
O pierdere pe care cândva n-o credeai posibilă, iar acum a devenit ceva
despre care abia-ți mai amintești.

Asta se întâmplă.

Puțini oameni, foarte puțini, au o comoară, iar dacă tu o ai, ține-o lângă tine.
Nu trebuie te lași luat de val – comoara-ți va fi luată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Moons of Jupiter" de Alice Munro este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.00- 27.99 lei.
Mihai Leonte

Alb

Presărați alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeți alb imaculat
Trimiteți albul curat
Priviți alb neîncetat.
---
Puneți alb
În tot ce aveți,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In amurgul astei veri...

In adancurile noptii
Lacrimi grele-mi curg,
Ducandu-se in departare
Al nostru verii amurg.

In al verii amurg
Eram asa de sus,
Dar acum toamna mi te-a luat,
Departe mi te-a dus.

Asa cum floarea are nevoie,
De raza cea de Soare,
Tot astfel am si eu nevoie,
De tine ca de mare.

Soarelui ii e dor de tine,
Iar marii de noi doi,
Curand ne vom revedea iubire,
Si vom fi numai noi.

Vara si toamna le-am pacalit cu tine,
Acum sunt singur langa foc,
Dar nu mai esti cu mine.

Poate eu am fost de vina,
De tu deodata te-ai dus,
Toamna mi te-a luat deodata,
Si departe mi te-a dus.

Acum e toamna,
Iar langa mine,
Acum tu nu mai esti,
Si-astept acum sa ne revedem,
Sa imi mai spui povesti.

In noptile de vara/toamna,
Noi ne iubeam cu amor,
Iar acum eu sunt singur,
Si mor de al tau dor.

Si atunci cand ai mei ochi,
Din nou o sa te vada,
Mi se vor lumina,
Precum o zi calda de vara.

poezie de (20 decembrie 2009)
Adăugat de Adrian Cătălin MunteanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Poate-i vis, poate nu

Nu se vede nimic în urmă,
poate doar gândul meu
care mai caută și mai scurmă
în ce nu e, și eu
veghez fereastra și lumina
împrăștiată
ce-ncearcă să-mi ascundă suma
de altădată.

Îmi pare că nu s-a petrecut
din ce îmi amintesc
și-mi pare că nici nu a trecut
și poate doar citesc,
și poate totul e-o poveste
ce-a poposit în gând,
când mai visam și eu vreo,, cheste"
pe rând din când in când.

Poate-s nebun sau poate totul
se-ntâmplă-atunci când dorm...
O aștept până când Domnul
va trezi din om...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de fragilă

Într-o lume ce pare a fi defectă,
Trebuie zâmbesc că nici eu nu sunt perfectă,
Încerc cu liniște viața să-mi trăiesc
Și toate ușor să mi le potrivesc.
Încerc să mă bucur de orice nimic,
Îmi așez amintiri toate într-un plic,
Iar când descopăr ceva în fiecare clipă,
Zâmbesc și le strâng să nu fac risipă.
Când e senin, stau seara și privesc stelele,
Iar vântul suflă lin și-mi ridică pletele,
Apoi în pat când eu dormeam,
Gândul duce când noi visam.
Uneori viața e ca o poveste
Și tot viața ne dă de veste,
acum ești ș-apoi te duci
Pentru că nu știi niciodată cât o mai duci.

poezie de (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toate vor fi-n regulă

Cum aș putea să nu fiu fericit când contemplu
cum se limpezește cerul dincolo de fereastră, departe,
iar mareea la reflux se reflectă pe tavan?
Va exista mereu cineva care moare, va exista moarte,

dar nu-i nevoie discutăm despre asta acum.
Poeziile zboară din noi fără-a fi convinse sau îndemnate
și sursa lor este inima care stă pururi de veghe.
Soarele răsare-n pofida oricăror orizonturi întunecate,

iar orașele de departe sunt frumoase și strălucitoare.
Lenevesc în desfrâul razelor de soare fermecător,
Urmărind cum vin zorii, cum plutesc norii-n brize ușoare.
Toate vor fi-n regulă, la locul lor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Te plânge toamna

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii își pierd poboaba,
Frunzele-s uscate, seci.

Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă, suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna, doar iubind.

Eu și acum o străbat,
Cu pași grei, cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.

E numai tristețe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât le las să de ducă.

Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunțat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt, iubesc pentru amândoi.

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul, înapoi nu îl pot da,
Să te întorc, dacă te-am rugat pleci.

poezie de
Adăugat de Andreea VăduvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Isaac Asimov

Până acum, în istorie de câte ori am avut un Ev Întunecat, a fost temporar și local. Și în alte părți ale lumii, oamenilor le-a mers bine. Și până la urmă am fost ajutați ieșim din Evul Întunecat. Noi, acum, ne confruntăm cu un posibil Ev Întunecat care fie global și permanent. Asta este ceva diferit. Dar odată ce vom realiza mai multe lumi, vom putea face ce dorim, atât timp cât o facem odată într-o singură lume.

citat clasic din
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The End of Eternity Paperback" de Isaac Asimov este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 45.99 lei.
Cesare Pavese

Sfârșitul fanteziei

Trupul nu va mai începe nimic. Atingându-i globurile ochilor,
poți simți că până și o movilă de pământ este mai vie,
că nici pământul, chiar în zori, nu-i atât de tăcut.
Iar un cadavru nu este decât rămășița unor prea multe treziri.

Noi avem doar acestă putere: de-a începe
fiecare zi a vieții – înaintea pământului,
sub cerul tăcut – în așteptarea unei treziri.
Rămâi uimit văzând în zori atâta trudă;
prin trezirea în trezire se face o muncă.
Dar noi trăim doar pentru a ne înfiora
de ceea ce trebuie facem și pentru a trezi încă o dată țărâna.
Asta se întâmplă din când în când.
Apoi totul se liniștește, împreună cu noi.

Dacă la atingerea acelui chip mâna n-ar tremura –
dacă mâna vie s-ar simți plină de viață atingând acea mân㠖
dacă-i adevărat că răceala aceea e doar răceala
pământului, înghețat în zori,
poate ar exista o trezire, iar lucrurile amorțite-n tăcerea
zorilor de zi vor vorbi din nou. Dar mâna mea
tremură, iar din toate lucrurile care există se aseamănă c-o mână
care nu se mișcă.

Alte dăți, trezirea în zorii zilei
era o durere seacă, o lacrimă de lumină,
o eliberare. Cuvântul, meschin,
al pământului a fost vesel doar pentru un scurt moment; apoi
a muri însemna reîntoarcere acolo. Acum, trupul în așteptare
e ceea ce-a rămas după prea multe treziri; nu va reveni pe pământ.
Ele nici măcar nu pomenesc despre asta, buzele încremenite.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Meseria de a trai" de Cesare Pavese este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.90- 35.99 lei.

Cum poate primarul stea la masă cu familia lui când știe că toți tinerii din sat, din comună sunt duși în lumea întreagă? Nu ai un tânăr care -ți facă o sobă, o poartă, un scaun românesc. Nu-l găsești. Acesta este un duh de nestatornicie, exact ceea ce era în viața barbarilor de altadată care au venit peste noi și s-au așezat în Câmpia Panonică. Toate neamurile și-au găsit adăpost la noi, cum au fost hunii, se gândesc acum să capteze, ia când Ardealul, când Basarabia, când Dobrogea. Și politica europeană este de-a valma, dusă după interesele câtorva. A mai venit și moda asta a unicului guvern european, ceea ce duce cu gândul că s-a apropiat sfârșitul lumii.

citat din
Adăugat de Dan NicorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Și trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colț de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aș vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook