Ce-i frumusețea?
Nor în vânt uitat pe cer.
Cad flori de cireș
haiku de Mihai Macuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
17 februarie - Ziua Actelor de Bunătate ale lui Gârda
- Fii bun! Un leu, mai mult nu cer!
- Ce faci cu el? Vrei ca să-l bei?
- Mi-a dat cămașa un boier
Și tre' s-o curăț de ulei...
epigramă de Mihai Macuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de cireș
Floare albă de cireș
Floarea primăveri calde
Prin mirosul tău trimiți
Zâmbete și bună stare.
Printre frunze verzi căzute
Ciripit de turturele,
Își fac cuibul câte zece
Și-alte zece dorm la soare.
Când o boare de vânt bate
Se desprinde câte-o floare
Ce se duce-n depărtare
Mesager prin lumea mare.
Fluturi roz și mov duc mierea
De pe flori aduc polenul
Pregătind cu multă grabă
Cireșica să apară.
Luna mai e luna voastră
Flori de primăvară albă.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireș aș fi
Sufletul meu e vinovat
Că n-a iubit cât a uitat
Și-a mers mai mult decât a stat
Și ce-a găsit n-a căutat.
Sufletul meu de n-ar mai fi
Când anotimpul mi-ar veni
Cu trupul tot aș înflori
Cireș aș fi de n-aș iubi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind la un cireș
Ieri m-am oprit pe stradă dinadins
Ca să privesc tăcut, pe îndelete,
La un cireș însingurat și nins
Cu flori micuțe, albe și cochete.
Și cum stătea, firav și gârbovit,
Cu ramurile spre pământ lăsate,
De nicăieri, în blândul asfințit,
Un vânt începe cătinel a bate.
Și-atunci o floare s-a desprins de sus -
Vai, ce păcat, era încântătoare! -
M-am tulburat și m-a durut nespus
S-o văd acum căzută la picioare.
Așa sunt și-unii oameni, mai grăbiți,
În viețile acestea efemere,
Indiferent că-s triști sau fericiți,
În floarea vârstei câte unul piere.
poezie de Octavian Cocoș (2 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel cu lacrimă de vânt
Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardați cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri și umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătușați,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnați.
De ce nu te-am găsit pe când flori de cireș inimresmau
Ani inocenți de început și prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aș fi venit prin lan de maci să-ți dărui stele numai ție!
Te-aștept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ștergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiții oarbe de-absențe lungi, încărunțite
Și dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.
Te voi chema cu glas de crin, din necuprins și zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în șoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ți pasă, fiindc-aș vrea să știi
Că pescărușii melancolici ți-au scris pe cer: -Te-aștept să vii!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am pus iubirea
În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea:
Zăpezi și flori plăpânde din livadă,
Dar florile-ncepură a cădea
Și în april nu mai găsești zăpadă.
În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus:
Privire, voce, inimi, sărutare.
Dar tu-mi surâzi și când eu vin, te-ai dus;
Dulceața de-a iubi, înșelătoare.
Cum suflă pe sub ușă vânt de gheață,
Lugubra-i spaimă, moartea și-o gemu;
Mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viață
Morminte, flori care-au căzut, și tu.
poezie celebră de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cireș
Flori de cireș mă ispitesc c-un vis de primăvară
și mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocență
Cu dor de viață, inima-mi e în efloreșcență.
Din petalele cireșilor fur raze de lumină,
simțirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veșmânt de sărbătoare.
Când tu mă iubești sunt un cireș în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
și-mi subjugă inima cu adorate primăveri.
Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ți risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am știut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.
poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai
să te dau cu spray paralizant
frumusețea să-ți înghețe
câteva sute de ani
să nu mai mori urâtă
zâmbetul să fie paralizat
iubirea e vânt sălbatic
care se strecoară printre șoapte
pe sub geamuri smulge flori
capul ivit din pernă
ascultă scâncetul chitarei
spray-ul e vânt de noapte
în care se zbate dorul
și ochiul liber lăcrimează
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de roșu mac
în holda aurie-
luna lui cuptor.
*
Verdele de mai-
zumzetul albinelor
pe flori de cireș.
*
Sub lună scântei-
albă imensitate
încremenită
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cireș iernatic
îmi place când ninge
zăpada se-așterne
pe drumul cu flori de cireș
mai ții minte...?
prin fața mea trece cuminte o doamnă
privirea ascunsă
doar pasul sculptat într-o urmă sau două
se-așterne zăpada, din ochii mei plouă
cu fulgi topiți de iubire
sărată e marea
doar țărmul îngheață
alunec privind la valul în viață
se-nalță furios
iubește și tace
îmi place când ninge
și omul se face în mâinile calde un bulgăr
învață să meargă împins de la spate
să crească... să crească
o stană de piatră rămâne
și chipul cioplit să zâmbească
stăpâne cu mâinile aspre
mai stoarce și apa din cruce, mi-e sete
mai lasă și vântul să-mi bată prin plete
o dată și pace
îmi place când ninge
zăpada se-așterne
pe drumul cu flori de cireș
mai ții minte...?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
în urma mea
se pierdea urma
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor și
mi-au ucis părinții
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
.
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
.
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor și
mi-au ucis părinții
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea are frumusețea ei
îmi place să stau în patul ce miroase a noi
unde îmi alin tristețea în zile fără rost
când primăvara nu înseamnă nimic,
când plimbarea în grădina fără capăt nu-și mai are menirea
flori de cireș parfumate îmi distrag privirea goală,
în loc să schițez un zâmbet ochii-mi lovesc pământul
iarba verde țipă la mine și vrea să alunge griul,
apoi vorbesc cu cerul,
caut soarele ce pare ascuns de o veșnicie,
ciripitul păsărilor, o compoziție chinuitoare mă ostenește acum
dar tristețea are frumusețea ei
eu o perecep subtil, în tăcere
și caut acolo unde nu mai este nimic, o vindecare...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ce bine ar fi..."
Ce bine ar fi
Să uiți tot
Tot ce-i nedrept și muritor,
Să fi alt om, alt suflet, alt pom roditor.
Ce bine ar fi
Să nu mai fie...
Visuri spulberate de vânt,
Aruncate direct în mormânt.
Ce bine ar fi
Să existe...
O lume mai fericită, mai bună,
Fără minciună.
Ce bine ar fi
Să existe...
Tot ce-i drept și nemuritor,
De asta... Mi-e dor... Mi-e tare dor...
poezie de Toma Ion Mihai (3 decembrie 2016)
Adăugat de Toma Ion Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul florilor de cireș
Cât de frumoase
sunt florile de cireș?
Sunt albe,
pure,
parfumate,
îți încântă
privirea,
te amețesc
cu mirosul lor,
iar vântul
suflă ușor
și ninge
cu flori
pe capul tău,
ce te face
să uiți
cine ești,
ajungând
să-ți dorești
să trăiești
într-un zbor,
râzând,
oftând,
cu gustul
de cireșe amare
în gând.
poezie de Eugenia Calancea (17 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerne
Cerne cu flori de cireș în livadă
ninge cu arome savante din ceruri
bate un vânt de poeme ratate
se-învârt morișcă florile de tei
miresme domolesc vieți agitate
menta plutește în aer
învolbură iubirea fără cruțare
țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii
lumini se-înăbușă cu uimire felină
luna scâncește vopsită
respirăm, fremătăm bucurie
parc-am fi pe estradă
sorbim incerți din pahare
în forme ciudate de scară
parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama
acele pinului sfâșie mugurii
șiroim -
să ne-ascundem iubito sub ram de măslin!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu ar fi pe lume
De nu ar fi pe lume animale
Nu am înțelege ce-i iubirea...
Prin ochii lor plăpânzi și calzi
Descoperim ce-i fericirea.
De nu ar fi flori în văzduh
Nu am înțelege ce este puritatea...
Ne-am pierde ca o pulbere în vânt,
În frumusețea lor stă însuși Duhul Sfânt.
De nu ar fi pe lume ape,
Să murmure în prag de seară,
Ne-am pierde toți în neant
Și am uita dorul de țară.
De nu ar fi pe lume munți,
Cu creasta lor stâncoasă și semeață,
Vulcani ce lecția ne-nvață,
Am uita a prețui chiar propria viață.
De nu ar fi pe boltă soare,
Pământul tot ar îngheța,
Dar Universul e coordonat de un mare Arhiereu
Și-n tot ce strălucește pe pământ se simte Dumnezeu.
Căci totul e creat cu-a lui putere,
În mâna lui Preasfântă ține mângâiere,
Ne-a dăruit a lumii frumusețe, dar și puțin suspin,
Să stăpânim pământul, în veci, Amin!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graba
De ce tot pierdem esențialul,
Ați uitat că toți murim?
Din frumos noi luăm banalul
Tot mai des ce-i fals iubim.
Vrem să ridicăm imperii,
Ignorăm ce-i important,
Tu ești destinat robirii
Al muncii veșnicul amant.
De ce toți iubim viteza
Pe traseu mereu fiind?
Tu copile, ai picat teza
La ce-i important greșind.
Oare cât timp a trecut
Pe frunte tu n-ai mai pupat
Frumosul tău cel absolut
De-al tău copil ai cam uitat?
poezie de Răzvan Percec (29 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai uitat
Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?
Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ți dau, să stai ascunsă pe fața-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?
Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?
Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ți păstrez mister!?
Ai uitat să mă-ntrebi de câte ori te caut
În zbucium epileptic, cerșindu-ți zâmbet, gură,
În spasmul crizei pierderii de-o unică aventură...
Renăscut pur la glasu-ți catifelat de flaut!?
Ai uitat să mă-ntrebi de unde vii candidă
Să-mpodobești pământ și ape, ghețuri, dune;
Căci toate ți se-nchin, topite-n rugăciune,
La frumusețea ce-ai, de-o clipă... Efemeridă!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă la Templu -
câteva flori de cireș
cad în cenușă
haiku de Cristina Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku și tanka (2012)
Adăugat de Cristina Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!