Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Înțelinit de cetini

Din tot ce-am fost, a mai rămas, prieteni,
un ochi uscat și-nțelinit de cetini,
pe buza râpii sale-n prăbușire
cresc sălcii și salcâmi foșnind subțire
și lighioane vin să-și odihnească
umbrele-n care mor și să își crească
puiandrii tineri, tăbăciți de vânt,
de parc-aș fi, am fost și nu mai sînt...
Un ciob de lună neagră carnea-mi mușcă
de parc-aș fi un Baiazid în cușcă
și-un Tamerlan cu oase m-ar hrăni
să nu mai pot, nicând, împărăți
lumina sfântă ce mi s-a furat
la vânătoare cât am fost plecat.
Dar nu sitari și lupi sau pui și iezi
ci-ntunecații tigrii bengalezi
prin jungla vremii eu i-am urmărit
din zori de zi și până-n asfințit,
dar, iată, pușca mea n-a percutat
și am rămas precum un ochi uscat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sonetul ciobului de stea

Am ars de-am mai rămas un ciob de stea,
Dar e de-ajuns să pot să mai aprind
Iubirea-n ochi... Și pot să mai cuprind
Nemărginirea, cu lumina mea.

Și cum fac să nu mă risipesc?
Culege-mă, de vrei, în palma ta,
Voi fi în siguranță și voi sta
Doar cât voi mai putea strălucesc.

Un ciob de stea... lumina lui e har...
Și dac-o vei primi ca pe un dar,
Nu vei cunoaște gustul cel amar
Al unei vieți trăite în zadar.

Păstrează-mă... e ca și cum aș fi
O candelă aprinsă-n zori de zi.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zile se duc

Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai ești,
De ce ai rămas sa ratacesti?

Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar și iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.

Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi încețoșați de brumă.

Zile se duc și vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc și vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.

Azi, iubite, ia și veșnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea și atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.

Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un țărm depărtat, neștiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.

poezie de (2008)
Adăugat de Andreea IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cad lacrimi

Strânge mâna poza-n care
Tu erai om, ci nu stea
Curg din ochi lacrimi șiroaie
C-ai plecat din viața mea.

Plâng și mă gândesc la tine
Neuitând ce s-a sfârșit
Căci ai fost speranța care
Prea devreme mi-a murit.

Curg din ochi lacrimi amare,
Timpu-ngroapă în uitare
Tot ce-a fost și nu mai moare,
Tot ce-a fost și încă doare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Tomnatic semn

Mă paște boala, face lapte gras,
Mă simt răscopt la minte și la trup,
Din tot ce-am fost, o frunză mi-a rămas,
Pe care dinții bolii, albi, mi-o rup.

Sunt bun la gust, la semn ajunge oala,
Copii săraci se vor hrăni de-ajuns
Din pumni, grăunțe dulci va linge boala
Bună de lapte, care m-a împuns;

Căci mai întâi s-a speriat de mine,
Cum am rămas, nu-mi fie de deochi,
Când anotimpul care stă pe vine,
La pândă, se uita la mine-n ochi.

poezie de din Aproape alb (17 octombrie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Macedonski

Rondelul orașului din Indii

Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.

S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie.

Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost orașul mare.

rondel celebru de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.
Viorica Iliescu

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu știu ce obsesii avea
adune bob lângă bob
pună porumbul în saci
miriștii îi dea foc
ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
și o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrănește această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiții
avea o pușcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care își lega fruntea
să nu o mai doară nimic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neșansa...

Într-o zi de 13, "banală"
Pe o vreme cam nasoală
Cu o speranță mare,
Ion a plecat în căutare.

Voia și el o iubițică
Deșteaptă și frumușică
Pe care s-o iubească,
Totul să-i dăruiască.

Și-a apărut, drăguță foc
Nu a mai clipit deloc
Dorea cu ea vorbească
Iremediabil, cucerească.

Dar un băietan
Cu față de golan
În brațe a strâns-o tare
De a rămas fără răsuflare.

Ion fusese cucerit,
Dar a rămas mâhnit.
Acasă a plecat
Foarte supărat.

De numărul 13 se ferește
Crezând că-l urmărește
Multe ghinioane,
Dar și lighioane.

Ion, rău a tâmpit
De când a fost rănit.
Acum este cam tembel
Dragilor, nu fiți ca el!

poezie de (13 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.

Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.

Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.

În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.

Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.

Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.

poezie clasică de din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte-nțeleg n-am înțeles

Câte-nțeleg, n-am înțeles,
dar aș lua toate câte las.
Din ce-am cules și n-a rămas,
din ce-a rămas și n-am cules.

Azi din frântura unui ceas
eternități ști țes.
Și din ce ieri credeam eres
lumi noi mi-aș scrie pe atlas.

Câte-am stricat, câte n-am dres
le- face-acum iconostas
și-aș bea cu sete tot mai des

Din flori ce mor la orice pas
din ce-a rămas și n-am cules,
din ce-am cules și n-a rămas.

poezie celebră de
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Vise pe tarabă

A rămas cuvântul searbăd, iarba a pălit cuminte,
Ca o dulce amintire ce se pierde inocent.
Mă dor brațele și versul de aducerile-aminte
Și mă doare talpa goală care mușcă din prezent.

Tace floarea cea de miere și cum ninge a-ntrebare,
Când atinge caldarâmul, ce-o așteaptă tremurând!
Îi prind galbenul pe umeri, ca simt cum biata floare
Își așteaptă agonia și să o ascund în gând.

Parcă nici n-au fost poeții laolaltă, prinși în horă,
Versul parcă nu se-aude de atâtea depărtări.
Bate gongu-n buza vremii, anunțând din oră-n oră,
s-au rătăcit poeme, pe-anonimele cărări.

Îmi strâng valurile mării într-o salbă de cuvinte-
Au rămas mult prea puține pentru ce aș vrea spun.
Țin clepsidra-n partea stângă, voi îmi tot umblați prin minte
Și pe fiecare-n suflet, tot încerc vă adun.

Vara își arată colții, ca un rinocer la pândă-
Parc- vrea un pic de iarnă, mă-mbrace în răcori.
Mi-am dus visele în piață, ''doar Eliza le vândă''
Că e arșiță în ele și n-au loc la sărbători.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Despărțirea de o vârstă

Totul ar fi trebuit fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Ar fi trebuit fii un cerc subțire,
dar n-ai fost, n-ai fost așa.
Ar fi trebuit fiu un romb subțire,
dar n-am fost, n-am fost așa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteți cu totul și cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
și îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost așa.
Totul ar fi trebuit fie linii,
dar n-a fost, n-a fost așa.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Iubire din iubire (Și tot ce-am vrut a fost...)

Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în brațe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfințit.

Și tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit și am căzut oftând.

Și tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubești... simți și să-ți dorești,
Să urci în dragoste munții și coline,
Să fii ce-am vrut și să mă împlinești.

Uitând de dăruire și splendoare,
Tu ai uitat mă iubești... încet...
Ai ignorat și inima ce moare,
Și ruga lăcrimându-mi în verset.

Nu tot ce simți te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simți!
Privește-n tine înspre regăsire,
Iubește prin fapte alinți...

Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământești,
Și-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce ești!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

Eu

pereți întunecați
în patru colțuri, mă împart
cu palme ating ce nu pot vedea
caut în ei sunete trecute
cobor, căci au fost dărâmați
de privirile mele
caut orizonturi în praful rămas
degeaba mă zbat
a fost încăperea mea, numai a mea
în mine sunt pereții mei
și vreau mă ating, pe mine
mâinile se întind în van
prin zbatere zadarnică, căutând
păiajenul din colț uitat
uscat de vremea trecută
îmi amintesc ce nu sunt astăzi
țesătura lui este peste ochii mei
o plasă veche, îmbătrânită
de pleoape strivită
lovesc pereții mei
dar ei nu mai există
a rămas doar întunericul din mine
ce palidă lumină întinde
spre tunelul luminii albe

poezie de (1997)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul cu ochi

În suflet îmi cresc frunze și flori
Acestea sunt daruri cerești
Chemarea nu este de ieri
Dar, poți, dacă înca mai speri!!

În suflet îmi cresc ochi și amintiri
Ce au fost cândva lângă mine
Sufletele ce astăzi îmi arată
Calea spre veșnicie.

Împodobește coroana că spinii
Au uscat și crescut alte flori
Și mâine e unirea cu vii
Iar morții deschid ochii și ei.

poezie de (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu știu c-au fost puține

Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține
Acele vorbe-alese... și-aș vrea și-acum -ți spun...
Că visu-mi este-același... același vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi ești trezire!
Nu pot fără de ochii-ți, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre și-un țărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăți de vieți,
Un rug născut spre-a arde... și-o singură vestală.
Au fost prin noi... și frunze... și toamne și nămeți,
Ne-au mai rămas memorii... și-o ultimă petală...
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

* * *

Am -nchid mincinosul Facebook
Pentru că am rămas tot singur cuc
Toți prietenii mei din virtual
Nu fac cât unul singur, dar real!

Când primeam flori de plastic, mai știți? Ne supăram;
Primim azi doar poze și ne entuziasmăm,
Cu toții, suntem doar o tristă gașcă de postaci,
Cu mii de prieteni, dar de prietenie săraci!

În virtual mă simt de parc-aș fi paralizat
Pot scriu, vorbesc... atât! Da-n rest stau nemișcat;
Și n-aș vrea să-mi pierd viața mea reală
C-o jalnică iubire virtuală!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

de o vreme încoace
exist tot mai puțin
parc-aș fi o barca care se îndepărtează tot mai mult de țărm
au fost vremuri frumoase
acum caut un bec care să ardă continuu
până dincolo de asfințit
și o inimă care să bată și dincolo de moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angelica Ioanovici

Îndoiala

Probabil nici n-a fost iubire
Și nici iertare nu a fost,
O vorbă cât o amăgire,
S-a repetat fără vreun rost.

Pesemne nu a fost duioasă
Și practic nici n-a corespuns,
Iar noaptea – aceea sperioasă
Înc-a rămas fără răspuns.

Probabil n-am avut curaj
Să stăvilim un biet reflux,
Iar dorul – simplu ancoraj
A devenit slogan de lux.

Speranța n-a fost îndeajuns,
Iar motivarea prea subțire,
În lacrimi mute s-a ascuns,
Probabil, nu a fost iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa ai și rămas

O umbră albă din izvoare
Se nalță lin, tremurător...
Și-un gând îmi vine-ncet în zbor –
Un gând cu lacrimi de iertare.

Și zile mor în ori târzii,
Și zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut așa pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!

Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toți vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanțe magice de stea.

Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Și-un gând, răsună-n infinit:
Că frate ești cu Eminescu.

Privesc la cer în seri târzii
Și parc-aș vrea măreț strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Și oare când o revii!?

Și visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Așa ai și rămas – Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfârșitul și-apoi

N-a mai rămas acum nimic de spus,
ca doi străini la geamuri de vagoane,
în trenuri care merg în sens opus,
ne-ndepărtăm de reci, pustii peroane.

Te duci, mă duc, un sens ne e egal
și-un ceas de fier ne ticăie în șine –
Un fluviu de tăcere... Noi, pe mal,
ne sprijinim de poduri în ruine.

N-a fost nici început, s-a și sfârșit,
a fost un fel de vis fără pereche,
un salt spre cer rămas încremenit,
a fost de la-nceput o rană veche.

Ce rost ar mai avea te acuz,
rămâi cuprinsă-n mila mea cea mare,
dintr-al iubirii-ngrozitor refuz,
în smârcul vieții biată muritoare.

Străină, mai străină ca oricând,
cum n-a fost vreo străină niciodată,
te-am înghețat de vie într-un gând,
te dezgheț când fi-vei mai curată.

Să te renasc după potopul sfânt,
de crima ta cea dublă achitată,
când oameni noi vom fi pe-acest pământ
și-o fi să ne-ntâlnim ca altădată.

Prin cine știe câte zări de-acum
vom bântui în trenul de povară
și ni se va părea, așa, prin fum,
pe celălalt zărindu-l într-o gară.

Și, tremurând, pe umăr -l bătem,
Iar tu sau eu deodată se-ntoarcă:
"A, tu erai?!", "Dar tu?!", "Iată, suntem!",
"E-o nouă viață.", "Mai frumoasă, parcă".

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook