Cântările de seară
Cum să găsesc lumină în dom sihastru
Unde doar umbre reci mai stau la pândă?
Jocul își făc prin colțuri de secundă,
Dosind frânturi din străluciri de astru...
Un corb cu aripi de neguri frământat
S-a strecurat sub cer, să mai înșface
Neliniștite păsări ce rătăcesc buimace,
Ori se încurcă-n umbre de-nnoptat.
Curaj am, ca lumina ce taie în alabastru
Puterea nedifuză, în șoaptă îmi schițează
Prin unda rătăcirii de taină mai vibrează
Trăirea-mi ce înalță spre cer senin albastru.
Dar pacea își așterne, ușoara-i molcomire
Și-n domul părăsit sunet viu de vioară
Țâșnește anunțând Cântările de Seară
Și-nsuflețind lăcașul cu tâlc de izbăvire.
poezie de Elena Volcinschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre secunde
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre pace
- poezii despre mântuire
Citate similare
Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre depășire, poezii despre călărie sau poezii despre culori
Jocul pasiunii
Lumina lui crea un joc de umbre
cu un efect ades hipnotizant,
purtându-te prin nori sau hăuri sumbre
în timpul vostru scurt și delirant.
Lumina ta se ascundea în umbră
și reflectai doar străluciri din jur,
acoperind alcătuirea sumbră
a unui suflet, parcă, imatur.
Cu vântul ce adie peste ape,
vin amintiri și-ai vrea să fi uitat
tot ce ți-a scurs izvorul de sub pleoape
când, dintre voi, iubirea a plecat.
Privești spre strălucire, frumusețe,
cu-aceeași sete care te-a atras
în jocul pasiunii îndrăznețe,
vremelnic încheiat prin "Bun rămas!"
Te fascinează jocul de lumină
și uiți, din nou, de umbre și abis,
ți-o amintești și-ai vrea să mai revină
iubirea ce-a plecat în lumi de vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre jocuri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Albastru
Îi șopteam la ureche:
- Ia-mi albastrul de-aici!
Mă cufund în el adâncită-n tristeți
și mă-nec printre frici
ca ulcica ciobită uitată-n fântâna
din vechi tinereți!
*
În mare e-atâta culoare vărsată din ceruri
și-n cer e-atâta culoare din mare!
*
Scântei de lumină îmi curg prin creneluri
ocean de neliniști ivite-n hotare
și-un gheizer subțire se zbate
să urce albastru-n cerneluri.
*
Mă strecor prin lumina cuminte
în rădăcina de verde sălbatic
neprihănită ca pleoapa
unui cireș bătrân, fantomatic,
ce-și curge seva în sus. Și-nainte.
*
Mai rabd în sângele viu o-ncercare
zăvoare de vise obscure voi pune
în cuiburi rotite de frunze
și-n aripi de păsări nebune,
în ochi, și în floare,
în cerul albastru, și-n marea cea mare!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre albastru, poezii despre verde, poezii despre urechi, poezii despre tristețe, poezii despre sânge sau poezii despre ocean
Unde s-a sinucis și infinitul...
Nu-mi mai găsesc poteca spre lumină, alerg și totuși nu înaintez... în locu-n care stau e-atâta vină, că nu m-ajută nicio rugă, niciun crez...
Mi-e sufletul mai gol ca despuierea cometelor de gheață când spre soare, cu strălucirea razelor pe față încep să se topească, deși doare...
Repere nu mai am și pe niciunde nu-i nimeni să-mi răspundă la-ntrebare... lumina, azi, pe unde se ascunde și de ce nu mai văd nicio cărare?
Doar un deșert cu liniștea letală se-ntinde pe pământ ca un torțel și eu calc printre spini în talpa goală și cu singurătatea-s la duel...
Și nici morganele nu-și mai arată fața... e un tărâm pustiu în care geme și asfințitul, dar nici dimineața nu-și mai arată zorii în poeme...
Îngenunchez lângă un trup de piatră din care-un scâncet surd îmi intră-n oase și aerul încins ca într-o vatră a moarte și-a cenușă amiroase...
Un corb dă roată-amușinând sfârșitul, se înnegrește petecul de cer, unde s-a sinucis și infinitul în sunet palid de violoncel...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre negru
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre nisip sau poezii despre galben
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri...
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura
Natura parcă plânge și în noapte
Se vaietă, cu ramuri aplecate-
-ndreptându-se spre pământescul trup...
Triste, se-ascund de noi ramuri pierdute
Și-n colțuri rătăcesc, de mucegai pătate,
Sau pe trotoare goale, sălbatice și ude
Măcar pentru o clipă, popasul își găsesc
E-n suflet încă toamnă, furtună e în inimi
Pe lespezi sângerânde, pătate de lumină
Se pierd speranțe, sentimente, umbre,
Pierind în ceața vremii, spre locul de odihnă
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre plâns, poezii despre odihnă sau poezii despre natură
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre perfecțiune, poezii despre noroc sau poezii despre insecte
Puterea dragostei
Apostolul al cărui nume-l port,
Mi-a fost, în deznădejde, un suport,
Că vorbele-i, din Cer aduse, sunt
Lumină a iubirii pe pământ.
Credința îmi e far spre Dumnezeu,
Dar tot ca Pavel, am gândit mereu,
Că mult mai tare-n lumea asta este
Doar dragostea din lumile celeste,
De unde își primește și izvorul,
Așa cum rânduit-a Creatorul,
Ce-a scris în Cer a lumii epopee,
Și-n dragoste-a scăldat-o pe Femeie.
Mă iartă dar, Apostole, că-n minte
Am reținut, din sfintele-ți cuvinte,
Că-n dragostea Femeii pot și eu
Să fiu, în viața asta, Dumezeu!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre femei, poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre cuvinte, poezii despre Pavel sau poezii despre Dumnezeu
Lăcașul
lumina a înghețat demult
aici, pe acest pământ
soarele s-a frânt și a plâns
eu stau tăcut
mă încurc în nimic
de spus, de zis, ce să mai zic
privesc orașul ce arde sub cenușă
flăcări în mine, clădiri în ruine
pe străzi amputate, doar umbre fumegânde
pe câmpuri doar lanuri de cucută
nimeni nu mai locuiește aici
au plecat să trăiască dincolo
pe alt tărâm, sub lespezi reci
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre gheață, poezii despre foc, poezii despre cenușă sau poezii despre Soare
Anotimpul miraculoaselor combustii după o rătăcire...
Ai revenit, psalmodiind cântări
în nopțile de liniști sub salcâmi...
Cu buzele emfatice de așteptări
ai sărutat pe cer polară fruntea ei
de lut oliv al rătăcirii tale...
Și păru-i cris, vâlvoi, învăluit
de nori de dezmerdări: platonice-aurori,
i-ai răsfirat în văluri de brocart
pe nesfârșite - înspumate ape...
Cu-n tâlc din vis, ea ți-a zâmbit,
să o primești în raza ta de-atunci...
În ea să uiți și-n ea să-nveți să înflorești
un crin sălbatic, sângerând pe seară
cu începutul, diafanul astru,
cum să iubești și s-aromezi în pâine
miezul zilei mai carnal,
să îl dezbraci de gândurile rele,
în oase drepte, rătăcind sihastru
și-n lanul plin de maci albaștri,
de cercul crucii umbra răstignind,
cu brațul flăcării, mileric, să îi smulgi
din egiria razei tale alte raze
în zborul grav de fluturi triști
cu aripile de lumini, înmătăsind
pe pajiștea lazură, plaiu-n alabastru!
Să-ți uiți de cât ai fost iubit,
iubit de zei, de vânt, de îngeri și de flori,
de ne-nceputul de culori balsam
al vrerilor adânci, prin tine rătăcite...
De cercul sângelui făcut scăpat
spre-a evada din nepăsarea clipei,
te lupți s-ajungi la straja altor zori-
înger pastor al turnului căzut
ecou a câte sunt și încă ne-mplinite!
poezie de Gheorghe Apetroae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre sărut
Ultimul zbor
Se-aude un strigăt venind dinspre cer,
sinistru în noapte și-n liniștea ei,
ce pare să-ncheie un dans derniėre-
c-un ultim adio spre vechi odisei.
Se rupe din neguri, coboară, ușor,
apare, ca-n vis, o frântură de stea,
m-apropii și văd cum bătrânul cocor
continuă, încă, din aripi a da.
Pământul e ringul în noul balans
din care se-oprește, privind înspre cer,
spre stele ce par că-l invită la dans,
și uită că-i singur; începe, stingher,
un vechi ritual, o rotire, și-apoi
în vechi amintiri își găsește puteri,
plutește prin ele, devine vioi
și-ncheie în ritmul de vis și plăceri.
Când zorii se-anunță și stelele pier,
iar ziua renaște în zarvă și cânt,
o scurt-adiere înalță spre cer
o pană a celui ce zborul și-a frânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre plăcere, poezii despre devenire, poezii despre dans, poezii despre bătrânețe sau poezii despre aripi
Între pământ și cer
Neliniștea șerpuia printre frunze
Își desfăcea eșarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă cațăr în sus,
Tot mai sus,
Și n-am observat cum amurgul
Își ascuțea stiletul...
Și eu atârnam între pământ și cer.
poezie de Zeno Ghițulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut sau poezii despre frunze
Umbre
nu călcați pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ți șade la picioare
cât ești viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanțul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am știut
caii și stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - șarlatană
tăinuie poeți și hoți
și-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toți
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliți
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriți
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui și-a nimănuia
dar creștinii-i cerșim umbra
în amin și aleluia
poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre picioare, poezii despre flori sau poezii despre dor
Moartea ne-a mai furat un poet: Nicu Gavrilovici... Drum lin spre stele!
Moartea intră prin pereți și sugrumă dimineți cu blestemul nepereche
Rătăcit printre dorinți, de pe frunțile de sfinți, în scriptura cea mai veche,
Unde scrie că murim mai ușor decât gândim, de la prima-nfățișare.
Și atunci mă-ntreb de ce mai învăț un 'a, b, c'', dacă viața-i moarte-n floare?
Azi mă doare-un răsărit, care nu s-a mai ivit și a adormit cuminte
În poeme de-nnoptat, pe un așternut curat din silabe și cuvinte.
Bate-un clopot, plânge-n cer, ca un ultim prizonier muza pe un vers sihastru,
Stele cad, ca un nomad caut drumul înspre iad, căci e raiul prea albastru...
Moartea umblă printre noi în strai galben de șiboi, mirosind a primăvară,
Intră-n orișice ungher, cu lacrima la rever și nu poți s-o dai afară...
Își bea ceaiul cu nesaț sau cafeaua pân' la zaț, te privește indecentă,
Și zâmbește insolent, alegându-și alt client... beție evanescentă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre superlative sau poezii despre somn
În pacea mută
În pacea mută, solitară,
Cum stau cu somnul de mă-nșel,
Azi pare-o urnă funerară
Mansarda vechiului hotel...
În bezna nopții fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenușa visurilor mele
Își doarme somnul ei de veci...
Nimic alături nu tresare
Și nu s-aude nici un zvon,
Abia din când în când, arare,
S-abate-un vaier monoton.
Pesemne undeva departe
Se roagă vreun nenorocit,
Și rugăciunea lui se-mparte
Peste orașul adormit...
Ori, vrând ca să mă pedepsească,
Vreun vânt aducător de vești,
A smuls o doină românească
De prin tranșeele nemțești...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Ecoul gândurilor vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară rar se-ntâmplă și în zori
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre apă, poezii despre vorbire sau poezii despre virginitate
Printre acorduri versatile
muzica e o lume ce mă-ndeamnă la vis
când vidul se umple cu pure vibrații
cerul serenităților cântecul l-a deschis
în dragostea de viață îmi dă motivații.
în rapsodii albastre norii se dispersează
extazul mă înalță pe aripi de sunet
curcubeu de revelații pe suflet se așează
și-n marea pasiunii se stinge un vuiet.
prin muzica angelică descopăr veșnicia
Celine Dion deschide o lume de basm
fericiri nocturne găsesc temeinicia
în străluciri de raze scăpate de marasm.
acorduri versatile își manifestă dărnicia
coltul meu de rai e un tărâm de fantasm.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre rai
Kitsch-uri
Pietre-ngândurate peste val de seară
Își aprind din inimi șoapte înghețate,
Le desparte vina și-uită să mai ceară
Un tribut sălbatic la porți de cetate.
Dar iată și timpul se proptește-n ceață,
Nimeni nu-nțelege larma din privire
Când ruga se-nalță dintr-un cuib de viață
Lung urcușul scării, rea nepotrivire.
Dezmierdat e gândul, mă pierd în cuvinte,
Cioclii de iluzii se ascund prin umbre,
Fumuriu e versul, dar merg înainte
Înotând prin mine ori pe vise sumbre.
Singură cu cerul îmi aștern răbdarea,
Nicio răzbunare nu-i atât de dulce,
Efemer e jocul, se uită trădarea,
Până și călăii vor vrea să se culce.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot sau poezii despre trădare
* * *
Doar timpul e albastru și uneori gri
secunda așteaptă cum noaptea
prescura s-a stins din iubire si jarul si codrul tematic
albine își vind rodul
am mers prea departe
e noaptea uitării în liniștea toamnei in umbre
de mână se țin doi copaci
un vers către tine, un vers către mine aleargă prin lanuri
cocosi Porumbacu din raza lui pica Oceanul de sticla adorm pe o mare mareele
Ning cuvintele, ard în lumina risipită si noi suntem păsări ancorate in timp.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre păduri