Ploaie
Uriase zambete in cer
Incearca sa sopteasca
Cine a poruncit norilor sa tipe,
Lumii sa planga
Si ingerilor renegati de suflet
Prin colturi sa-si ascunda
Iubirea sub stratul de durere.
Inghetata de ploaie.
Nimic nu tulbura blestemul
Obisnuit sa alipeasca pamantului
Suflete ratacitoare
Aruncand cerul pentru a sfiinti oamenii goi.
Doar un glas chemand spirite
Spre privirea de foc
Cersind fiecare lacrima pe care s-o planga
Pe pamantul spalat de fantani.
Ce penibile sunt
Incercand in mizeria lor sa atinga
Cu spuma propriului esec macar
Farama moarta si desacralizata de cer
Ce se rostogoleste in ele
Spre a-si sapa mormant
De martir intre mii de picioare vii
Incapabile de a-si uita menirea
Si de a zbura spre cerul anume scadat
In culoarea tacerii.
poezie de Cristina Cosnita
Adăugat de Simina Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre zbor
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Viata mea, o singuratate care isi asteapta sfarsitul
Simt mirosul freziilor,
Chiar daca afara e toamna
si nu sunt flori de sezon,
Nici macar culoarea roz
nu se incadreaza-n decor.
Simt o caldura in suflet,
cu toate ca afara e frig.
Ciudata neconcordanta
intre starea de spirit
si anotimp... Hmmm...
Crengile pomilor se apleaca
usor spre pamant,
sufletul meu se ridica in viteza
spre cer.
E doar un amanunt care-mi scapa,
legat de iubire.
Unde-i iubirea?
In frunzele care mangaie pamantul
sau in sufletul meu
care se inalta spre cer?
Aud zgomotul tramvaiului,
acel tramvai in care
ma voi urca,
Aud corul de ingeri...
sfarsitul se-apropie.
Si nu ma uit la cer,
parca nu indraznesc,
Privesc inca la frunzele-n vant,
La parcarea din fata blocului din care,
plina fiind de plopi,
rasuna ecoul iubirii...
inca un gand a murit,
Ma-nalt tot mai mult
spre o divina cantare,
ecoul nu vreau sa-l mai aud...
Imaginea ta e stearsa,
dar te pastrez arzand,
Nu te pot invita-n tramvai,
Te-astept la ultima statie,
Sa ne intrebam cine suntem
Si sa nu mai fugim de noi.
poezie de Daniela Pană (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre tramvaie, poezii despre viteză, poezii despre toamnă, poezii despre roz, poezii despre imagine, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Dau nume iubirii... iubire!
Plutesc fara vre-un sens anume
Astept, astept sa visez
Astept sa-i dau nume.. la ceva anume
la sentiment, la traire
Inchid ochii si-mi imaginez..
Cum se naste din mine si urca spre cer
Sa tipe durere, mister... placere...
Sa tipe lumina.... ce-mi orbeste gandirea
Sa se abtina-n culori de curcubeu efemer
Si-apoi obosit sa se-ntoarca
sub forma de ploaie tacuta, de flori
de ploaie de muguri de pom, de iubire
hotarat moment sa-i dau nume iubiri..... iubire!
poezie de Gianina Foldvari (14 august 2013)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre ochi, poezii despre muguri sau poezii despre imaginație
Zadarnic
O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.
Intoarce-ti ochii-n alta parte
spre altii raza sa-si rasfranga
catand la mine-ar trebui
sa planga.
Tu esti o ramura plapanda
de liliac, de-abia in floare
eu... glas de codru vestejit
ce moare.
O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Cincinat Pavelescu despre iubire, poezii despre păduri, citate de Cincinat Pavelescu despre moarte, citate de Cincinat Pavelescu despre flori sau poezii despre crengi
Ai dispărut în zare
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și tu ai dispărut în ceața ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
și ele mă priveau cu ochii grei
mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi
și nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori și fluturi, mii și mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop
simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puțin și-mi dă în foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc
neștiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
își pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre noroc, poezii despre întuneric, poezii despre tei, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Stele și suflete
Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua și sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ținându-se de mână, suflete și stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi,
este frumos să-l asculți,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorință.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrățișez cu Soarele
și răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viața.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete.
Își dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre plimbare, poezii despre pictură sau poezii despre noapte
E moartă iubirea
E moarta iubirea
Si-n mutul si voi
Al raului negru o duc s-o-nmormante.
Si nimeni sa-i planga,
Si nimeni sa-i cante, -
Ci crunt o petrece un straniu convoi
De umbre de pasari
E Pasarea-Albastra, cu aripile-i frante
Ce umbra si-o scoate
Din mine,
Din voi,
Sa-si taraie mersul in cruntul convoi
Pe urma iubirei ce merg s-o-nmormante
E Pasarea-Albastra
Din mine,
Din voi
Priviti-o-n sinistrul convoi cum se duce
Cu fulgi-i ce-i smulse intaia rascruce,
Cu aripile-i frante de-ntaiul avant,
Si rupte-n mutirea unicului cant
Si frante pe vana jertfirilor cruce
E Pasarea moarta
Din mine,
Din voi,
Ce trece-nmultita
In mii denaluce
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Farago despre moarte, poezii despre negru, citate de Elena Farago despre iubire sau poezii despre cruce
Rugaciune
ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant
poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre iertare, poezii despre fete sau poezii despre femei
Fără ecou
Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopții,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.
Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.
Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?
Nu voi reusi niciodată.
Te vezi în oglinda doar pe tine
Semizeu......
Amăgit de o lume trecatoare
Unde nici macar iubirea
Nu e veșnica
Iar vorbele-s purtate
În ramuri de vant
Fără ecou.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre versuri, poezii despre stele căzătoare, poezii despre râuri, poezii despre poezie sau poezii despre munți
Decat cer de durere
Lacrimi se transforma-n cenusa,
Dureri se preschimba-n pareri,
E astazi un plans de papusa,
Rostirea vesnicei taceri.
Nu e de ajuns o mare-ntreaga
Pentru cata roua se prelinge pe cer,
Se cere mult prea mult: sa se-nteleaga,
Si urme de roua risipesc flori de ger.
Nu se sfarseste niciunde durerea,
Nicicand va transcende-n candva,
De-ar duce-o departe
dar cine sa vrea
Durerea s-o smulga, sa si-o insuseasca, sa plece departe cu ea.
Spini se infig in cuvinte,
Cutite brazdeaza in inimi,
Intunericul coboara-n morminte,
Sa-i planga azi pe multi, nu e nimeni.
E fiara cu chip omenesc,
E fiara cu suflet de inger,
Trufie e-n chip ingeresc,
Din ochi suferinzi curge sange.
Minuni se inalta oriunde,
Nu trebuie decat sa crezi un pic,
Lacrimi ingana ale marii unde
Decat cer de durere, mai bine strop de nimic!
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre prezent, poezii despre inimă, poezii despre ger sau poezii despre cuvinte
Poem filozofic pentru S
III
Peste câte o catedrală ochii îți alunecă, o învăluie toată și apoi se ridică spre cer.
La o bisericuță pictată, în schimb, privirea ți se oprește pe un detaliu,
fie că e peștele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâșiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îți fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câțiva arbori, și se oprește acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării și atunci îl lăsăm așa, prăbușit în amestecul nostru de necredință și credință.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre arte plastice, poezii despre sfinți, poezii despre schimbare, poezii despre pești sau poezii despre filozofie
Moarte
o frunza a cazut, pe inserat..
de dorul ei copacul s-a-ntristat..
si coborandu-si crengile-n pamant,
parea ca sapa frunzei un mormant
vibrand.. o stea se stinge in durere
si cade-ncet din cer, in timp ce piere..
iar lacrima ce-o plange trista Luna
se risipi.. ca mii de stele intr-o bruma.
un scancet de copil rasuna-n noapte..
e cel ce-si cheama mama-n mii de soapte
si-n van imbratiseaza crucea neagra
de pe mormantul celei ce i-e draga..
un urlet lung de caine pribegit
se-aude-n departari, necontenit,
vestind oricui ca moartea nemiloasa
si-a ascutit, ranjind.. funebra-i coasa.
poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre copilărie
Diphylleia grayi
Floare de gheață, topită de ploaie,
Unde ajungi tu, când Cerul se-ndoaie
Sub dor nesfârșit, din prea triste IUBIRI,
Și-nchide privirea, plângând amintiri?!
Trimite-i parfum să-i aducă-aminte
Că omul curat, credincios și cuminte,
Privește spre el și când e fericit
Și nu îl blesteamă când e necăjit.
Scrie-i tu, floare, cu gheața topită
De raza de ploaie ce ți-a fost sortită,
Că lumea dispare, de nu mai e Cer!
Doar asta te rog, doar atâta îți cer!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre tristețe, poezii despre flori de gheață, poezii despre fericire sau poezii despre curățenie
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre stele, poezii despre perfecțiune sau poezii despre insecte
Lacrima credinței
E noapte albastră de vară,
Cu cer senin și stele vii,
Pe raza argintie-a lunii
O perlă limpede coboară,
În care râde-un strop de cer.
E-a lumii lacrimă dintâi,
Ce a-ndrăznit timid să vie
În ochii mei și-a-ntregii lumi,
Credința să o reînvie.
A adăstat o clipă, sub razele de lună,
Pe geana nopții tremurând,
De unde pleacă-un drum spre cer
Și-un drum anevoios spre lume.
A curs apoi, în noaptea ei,
Arând în carnea cerului cărare,
Cum ară în adânc de scoici
Neprețioasele mărgăritare...
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Floarea Cărbune despre timp, poezii despre perle, citate de Floarea Cărbune despre ochi, poezii despre arat sau poezii despre albastru
Timp de har
Un timp de har și de-ndurare,
În care poți lucra cu spor,
Chemat ești în a Lui lucrare,
Pe ogorul sfânt lucrând cu spor.
Chemat ești s-alergi pân' la capăt,
Cu ochii țintă la Isus,
Nu te opri din alergare,
Privirea ține-o tot în sus.
Privește cerul plin de slavă,
Prin duhul să-L vezi pe Cristos,
Aleargă spre premiul chemării,
Spre locul sfânt, glorios.
Aleargă spre cer cu ardoare,
Cununa s-o poți câștiga,
Spre premiul chemării 'nainte,
Isus îți va da cununa.
Amin
poezie de Ica Drăgoi (2 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sfințenie sau poezii despre premii
Între două călătorii spre limite absurde
întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta
așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre prostie, poezii despre odihnă, poezii despre limite, poezii despre gânduri sau poezii despre fotografie
Contrast fără contrast
Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast
Splendoare de apă și aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparație cum să faci..
Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...
Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele
Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?
Răsar, apun și eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine și rău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez, poezii despre lebede, poezii despre bine și rău sau poezii despre astre
Viață de vultur
Un vultur mândru se rotea în cer
Și spre Pământ privea cu detașare
Avea pene maro, un cioc de fier
Și la picioare ascuțite gheare.
Zbura tăcut, acolo în înalt
Departe de ororile de jos
Și foarte rar făcea câte-un salt
Spre-acest tărâm mizer și întunecos.
O cioară neagră croncănea pe cracă
Privind în iarbă cu ochi mici și goi
Și aștepta ca oamenii să treacă
Să poată lua o pâine din noroi.
Un om care mergea spre miazăzi
A zis și el o vorbă, așa, într-o doară:
- Mai bine să fii vultur doar o zi,
Decât o viață-ntreagă să fii cioară.
poezie de Octavian Cocoș (15 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vulturi, poezii despre tăcere sau poezii despre pâine
Drum spre eternitate
Deschide-ti inima spre lume,
Fereastra sfanta spre etern.
Acopera cu ea pamantul,
Cu fruntea sus si chipul demn.
Invinge teama si-ndoiala,
Deschide-ti sufletul spre cer
Celestul foc ti-arate drumul,
Din nicaieri spre efemer.
Si intre-aceste doua tarmuri
Invata sa traiesti frumos,
Dinspre neant inspre abisuri
Cu gand curat si cu folos.
Din viata ta sa soarba altii
Ce insetati sunt de iubire,
Le lasa zestre bucuria
De-a te urma spre fericire.
Invinge greul cu-ndrazneala
Asteapta binele, rabdand.
Nu dispera daca-ntarzie
Veni-va, sigur, in curand.
Curaj de n-ai, sa-ti faci cu-ncetul,
Fara de el nu izbutesti.
Intelepciune si rabdare
Doar cu curaj le dobandesti.
Apoi, iti trebuie credinta,
Smerenie si bunatate.
Fara de ele viata-i goala
In drumul spre eternitate.
(febr.2000)
poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre prăpăstii, poezii despre frumusețe sau poezii despre frică
Credință (I Believe)
Eu cred că după fiecare picătură de ploaie
Crește o floare,
Cred că și-n cea mai întunecată noapte
Veghează o lumânare.
Eu cred că fiecare om care alege-un drum greșit
Va fi-ndrumat spre drumul bun de către cel care-a crezut,
Care doar prin credința sa s-a izbăvit,
Crede, crede mereu în rugăciunea ta și nu ceda.
Cred că și viscolele se pot opri
Daca te vei ruga în gând și-ți vei șopti
Că cineva te-aude în acest labirint,
În fiecare strigăt al nașterii, sfințit,
Prin care alți oameni vin spre noi și ne-amintesc
Că plânsul lor e-atâta de firesc,
Strigătul lor începător, înăbușit,
Sub soarele ce-abia a răsărit.
Dacă atingi o frunză acoperind lumine,
O să descoperi albăstrimi curgând spre tine
Și te vei minuna privind spre cer, în sus,
Sub frunza ta de pleoapa din ochiul tău ascuns,
Dai frunza la o parte, deschizi pleoapa-n neștire
Și te îmbeți de-albastrul ce curge peste tine,
Albastrul plin de verde - ademenite file,
Ascunse sub coperta plăpândă din privire.
De fiecare dată când se naște un suflet,
Tot cerul se desface ca o floare de nufăr
Și-acoperit de frunza ce-o porți ca pe un scut,
Ascunzi tainic albastrul în care ai crezut
Și crezi sub soarele ce-abia a răsărit
cântec interpretat de Elvis Presley, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre viscol sau poezii despre verde