Doctoriței Oprea Gabriela, de la Spitalul Universitar de Urgență București, Clinica de Gastroenterologie (pamflet)
Deși e mică de statură,
În ea-i o uriașă ură;
Cu nasul e mereu pe sus,
Iar omenia a apus.
Te-aștepți, la ea, la omenie,
Dar parte ai de mojicie.
De s-ar muri de vanitate,
Ea ar muri în chinuri, frate.
Orice ai face, ne'ncetat
Ea te socoate vinovat,
De toate relele ce sunt
În Cer și-oriunde pe Pământ:
Desigur că a ta e vina
De uraganul zis Catrina,
Că e cutremur de pământ,
Că unii oameni n-au cuvânt,
Că sunt eclipsele de lună,
Că multă lume e nebună.
Eu n-am văzut nicicând sub soare
O scorpie așa de mare!
pamflet de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (5 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uragane
- poezii despre universitate
- poezii despre timp
- poezii despre nas
- poezii despre moarte
- poezii despre medici
- poezii despre eclipsă
Citate similare
Soarele și Pământul
Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Privește înspre Pământ
Și uimit de câte sunt,
Stă și spune cu mirare:
-Frumoasă înfățișare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Și că-s tare prețios.
Din căldură și lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheț apele toate,
Atunci când sunt înghețate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut și eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
Văd că lumea-i împărțită,
Au culoarea diferită,
Unii negri, alții galbeni,
Unii albi, dar toți sunt oameni.
Iar pentru ei, locul Sfânt
Este planeta Pământ!
poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre galben
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre planete
- poezii despre negru
- poezii despre gheață
- poezii despre dezgheț
Umbra celor nevăzuți
Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!
Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?
Oare cum s-ar potrivi,
Așa și, așa și,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, așa și pe Pământ!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre comete, poezii despre energie, poezii despre cuvinte sau poezii despre corp
Unicul gând al vieții mele este el. Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua să exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, așa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea ființă.
Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de Faur Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și citate despre viață, citate de Emily Bronte despre viață, citate despre stânci, citate despre plăcere, citate despre iubire, citate de Emily Bronte despre iubire, citate despre gânduri, citate despre existență, citate de Emily Bronte despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Limita durerii
.. Dar a apus încet și blând
Și nu voi ști nicicând
Ce ploaie mi te-a smuls din gând...
Se stinse-un cer curat
Și n-oi afla vreodat',
Ce vânt mi te-a furat
Și mi te-a luat
Iar eu, o frunză sunt,
Presus mai de cuvânt
Și ferecată-n gând,
Visând,
Dar până când?
Până atunci când nu mai am putere,
Puterea de a cere,
Dreptul la înviere,
În falnică tăcere,
Un drept al propriului nicicând,
Cât nu pot a-nvăța ceea ce sunt,
Căci simplă în micimea mea,
Caut să-mi aflu limita,
Puterii
Și limita durerii
Și ura și iubirea,
Tristețea, fericirea,
Dar fum sunt toate câte sunt
Iar eu, țărână din pământ
Și duh e totul ce respiră
Și duh e ceea ce mă miră
Și țip în neputința mea
De a-mi cuprinde limita, durerii
Și limita puterii
Și-a tot ceea ce simt si sunt,
A umbrei mele pe pământ
Și trec și trec fugind
De umbrele ce mă cuprind,
De limita durerii
A urii și puterii
Și-mi pierd și urma pe pământ,
Căci întrebare e ceea ce sunt
Și n-am răspuns,
Sunt doar răpus,
De limita durerii,
A urii și puterii.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre ploaie, poezii despre limite, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre fum sau poezii despre frunze
Unuia: Dacă s-ar muri de prostie, tu ai muri primul!
aforism de George Budoi din Dicționarul prostiei (17 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre prostie sau aforisme despre moarte
Când stau
Când stai așa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stai așa privind la cer
Și mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ți cânt
Nicicând n-o să se poată.
Când stau așa și Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ți s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
Ca-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.
Când stau la cruce și privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci așa de trist și sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre visare sau poezii despre religie
Ce e omul pe pământ
Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, și nici sfârșit.
Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Și când vin zorile moare?
Omul, cine e el?
O ființă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.
Dar face cum vrea el,
Și bine, și rău!
Căci așa a fost și va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu
poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre noapte sau poezii despre bine și rău
Cea mai veche meserie
De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orișicine știe.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aș putea să le enumăr toate, toate câte sânt.
Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Și prin multe mai micuțe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie și ce-a fost în viață: inginer, actor, soprană,
Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreț, compozitor;
Dar, niciunde-n țări străine și niciunde-n a mea țară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre sculptură, poezii despre scriitori, poezii despre profesori, poezii despre poezie sau poezii despre pictură
Sunt cea mai norocoasă
Sunt cea mai norocoasă femeie!
Timpul si anotimpul, mereu ne-au testat
Cine a câștigat?... Neașteptat, TU
Ai cedat... deși mereu m-ai căutat.
.
Nimic, nicicând n-am așteptat.... Aj fost
Iubire in iubire si gata.
Dacă -a existat, și azi rezistă
Si -atinge infinitul, persistă...
.
Multumesc mereu Celui de Sus
Că mi-a trimis un "om" pe pământ
Si nu un hot sentimental, de vise,
Sau, pentru femei " apocalipsa"
.
Ori... ce e si mai rău, astazi pe lume,
Un terororist, de suflete bune.
Ce noroc e să ai noroc in lume!
Să ai ce ti-ai dorit, să- ți fie bine!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre femei, poezii despre suflet, poezii despre prezent sau poezii despre infinit
Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zile, poezii despre ochi sau poezii despre miezul nopții
Lacrimi din Lună
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord
vremea se complică eu mă frământ
des îmi ascult suspinele din cord.
pun multă pasiune pe cuvânt
lucrând la fișierele din word
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
virușii în lume sunt purtați de vânt
moartea-i pretutindeni bate un record
pământul oftează după un alint
zeii sunt amețiți cu whisky la bord.
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre recorduri, poezii despre inimă sau poezii despre Polul Nord
Vinul bisericesc
De mii de ani (nu-s născociri)
Se face vin la mănăstiri,
Desigur, pentru liturghii,
Dar vin și pentru veselii.
Și papii, patriarhii, iată,
Sunt oameni care se desfată:
Din cele omenești ‒ chiar vin,
Nimic lor nu le e străin.
Vezi Patriarhul Daniel
Ce roșu e în obrăjel,
Chiar nasul uneori i-e roș
("Nu-i fac" acuma un reproș):
Desigur, este "vinovat"
Vrun Cabernet, Merlot curat.
Luați aminte viața toată:
Și-un vin mănăstiresc îmbată.
pamflet de George Budoi din Elogii vinului și viei (5 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre roșu, poezii despre curățenie, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, citate de Rainer Maria Rilke despre moarte, poezii despre frică, citate de Rainer Maria Rilke despre frică, citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte, poezii despre Soare sau citate de Rainer Maria Rilke despre Soare
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vanitatea
Vanitate, Vanitate,
Tu-mpingi omul la păcate!
Tu bagi omul în bucluc,
Și deștept, și hăbăuc.
Vanitate, Vanitate,
Tu ești o realitate:
Sora bună a Prostiei
Și opusul Modestiei.
Vanitate, Vanitate,
Tu te bagi, te bagi în toate;
Ca și lumea ești de veche,
Iar în rele n-ai pereche.
Vanitate, Vanitate,
Tu ești o absurditate;
Nu ai formă, nu ai corp,
Nu-ți găsim un anticorp.
Vanitate, Vanitate,
Tu faci fi'nțele-ngâmfate;
Dacă-aș ști cum să te-apuc,
Te-aș băga la balamuc.
poezie de George Budoi din Vanitatea și Modestia în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre prostie, poezii despre modestie, poezii despre inteligență sau poezii despre absurd
Mama
Sunt tot aici.. nu am plecat..
M-am transformat
In alti atomi...
Si altă formă am luat
M-am risipit... in cer si in văzduh..
In verdele covor de iarbă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici...
Dar nu iti fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea...
Sunt mama ta
Nu am plecat nicicând
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Mereu... cât vei trăi sub soare.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Sunt lucruri cu care unii se laudă, dar cu care eu aș muri de rușine.
aforism de George Budoi din Aforisme (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe aforisme despre rușine sau aforisme despre laudă
Recunoaște-te vinovat, iar toate încurcăturile se vor limpezi imediat. E mereu ușor să te recunoști vinovat în fața lui Dumnezeu, în fața celei mai bune părți din tine. Iar pe oameni lasă-i să creadă că ești vinovat în fața lor. Dar eu, de caut, de bună seamă sunt vinovat față de ei.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate de Lev Tolstoi despre vinovăție, citate despre religie, citate de Lev Tolstoi despre religie, citate despre Dumnezeu sau citate de Lev Tolstoi despre Dumnezeu
Acest dat
inexprimabilă mereu
în prepararea anevoioasă
o panică ne scoate din uitare
să ne amintim proiecția Lui când
o dată numai
misterios
s-a adunat subit
să fim atât cât să nu scăpăm de El
a zis
să fie
o geografie cu noi cu tot
pierduți în toate formele de relief
(nedezgustați de propria îndestulare)
și profeți să nu ne fie urât
a zis
să fie
permanențe
și treptele să le urcăm fără să fim văzuți
iar la ultima să nu ne fie frică
a zis
(și L-am ascultat și n-am tulburat pe nimeni)
să avem
pământ bun cât să miroase aerul a pământ reavăn
și frunza să fie verde și multă câtă
să ne apere de ploi
a zis
să avem Cerul Lui
și să mai fie de la El un plus
în ordinea neamului Fiecare să fie parte din
Patria binecuvântată
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre patrie, poezii despre panică, poezii despre geografie sau poezii despre apărare
Te-ai ascuns privirii mele
Te-ai ascuns privirii mele,
m-ai lăsat singur pe lume.
Am în suflet chinuri grele,
m-aș plânge dar n-am cui spune.
De-acuma sunt muribund.
Inima mi-ai sfâșiat.
La tine nu pot s-ajung,
că la cer te-ai înălțat.
Străine-s toate-n jurul meu.
Un chin e viața pe pământ.
Mă voi ruga la Dumnezeu
să te urmez cât mai curând.
Sus, în ceruri, împreună,
o veșnicie vom trăi.
Vom fi stele lângă lună
și nopțile vom străluci.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre plâns sau poezii despre Dumnezeu