Irosirea votului
De când partidul de porcine
Avea șef nou, îi mergea bine.
Cel vechi, dintr-un motiv anume,
Plecase de nebun prin lume,
Deci, cu acest șef nou de rasă,
Le-a dat altor partide clasă,
În lupta grea electorală.
Partidul porcilor, cu fală
A-nflăcărat ograda mare
Cu un program de guvernare,
Ce prevedea schimbări majore
În viața tuturor, pe ore;
Urma să aibă de mâncare
Oricare necuvântătoare,
Cu mult mai mult decât ea poate
Că spor va fi de-acum în toate.
Și-a fost partidu-nvingătorul
La vot, cum a dorit poporul.
Mulțimea necuvântătoare
Avea de-acum speranță mare,
Că-n Parlament, majoritarii,
Deci porcii, copleșeau măgarii.
Doar că întors de la plimbare
Acel fost șef, gelos se pare
Pe porcul ce purta drapelul,
L-a tot mușcat să-i facă felul.
Cum lupta de la vârf n-aduce
Decât ruptură, s-a pus cruce
Majorității de porcine
Dar și programului, vezi bine.
Astfel văzură toți cum votul
L-au irosit porcii cu totul.
MORALA e-ntr-o-nvățătură
De noi știută, din Scriptură:
Nu dați la porci mărgăritare,
Că vi le calcă în picioare!
fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre porci
- poezii despre votare
- poezii despre partide
- poezii despre șefi
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre plimbare
- poezii despre picioare
Citate similare
PORCUL ȘI ONOAREA MILITARĂ
Când porcul ce-a fost militar,
(La o popotă ospătar),
Ca rezervist, intrând și el
În neopritul carusel
Al celor care fac în sat
Politică neîncetat,
A reușit să încropească,
După metoda omenească,
Partidul lui, din porci cu bani
Și din năpârci și șobolani,
Numindu-l, că avea și școală,
O "uniune națională".
Deci, grohăind c-are,-n final,
Doar "interes national",
S-a cocoțat atât de sus
Încât, votat, a și fost pus
Ministru de interne, care
Avea cam totul la picioare:
Curcani viteji să îl păzească
Și o amantă-a lui... porcească,
La care ajungea de fel
Cu păzitorii după el.
De "interes national"
Uitase porcul-general
(Fusese, între timp, 'nălțat
La acest grad nemeritat).
Odată însă s-a-ntâmplat
Ca un curcan motorizat,
Fiindu-i antemergător
Când la purcea mergea cu zor,
Pe-un drum în lucru, desfundat
Să dea în gropi și... a crăpat.
Cum câinii procurori, presați
De patrupezii revoltați
Că a murit în mod perplex
Curcanul, s-aibă porcul sex,
I-au întocmit dosar penal.
Și-a plecat porcul în final,
Să stea ascuns, să uite toți
Că-i cel mai josnic dintre hoți.
Dar cum puterea-l atrăgea,
La troc de lux, vrând iar să stea,
În prag de-alegeri a ieșit
Printre votanți, c-un grohăit,
Spunând că-onoarea militară
Îl scoate-n față pentru țară,
Și el la toți le va spori
Tainu-n fiecare zi.
Cum l-asculta, un papagal
Strigă MORALA în final:
- Un porc poate avea onoare,
Atunci când va putea să zboare!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre onoare, poezii despre armată, poezii despre școală, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre sex sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Unui fost șef
Șef fiind, trăia ca-n rai
Dar avea un singur bai:
Nu știa cum că șefia
Nu ține cât veșnicia.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre șefi, epigrame despre religie sau epigrame despre rai
Scopul scuză mijloacele
Când, rătăcit, într-o ogradă,
Un șarpe a putut să vadă
Că ierarhia-i foarte clară
La cei care conduc o țară,
Adică, dacă pleci de jos
Și știi, "să faci la șefi frumos",
Ajungi, așa cum ți-ai propus
Pe-o treaptă, undeva, mai sus.
Văzuse el că e un cal,
În curte, șeful principal
Care, ca șef, i-avea pe toți
Din curtea lui, slujbași netoți.
Dar șarpele voia, se pare
Să treacă peste-această stare
De târâtor care tot pupă
Un fund 'nainte și chiar după;
De-aceea el cu... demnitate
Mușcă pe primul șef prin spate
Și-nlăturându-l, i-a luat locul...
Apoi și-a încercat norocul
Și-a reușit, mușcându-l iar
Pe noul șef, nu în zadar,
Că a avut veninul pus
Efectul de-al sălta mai sus.
Astfel ajunse și la cal,
Pe care l-a mușcat, normal
Și a ajuns conducător
Doar cu-n venin nimicitor
MORALA:
Astfel, în vîrf, s-ajungă, poate
Și cel ce mușcă pe la spate!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre noroc, poezii despre frumusețe sau poezii despre cai
Fabula negocierilor
Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviți de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toți căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moțiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianță cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Președinte-a vrut
Și el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Să încropească alt guvern.
Dar boul și bețiv și tern,
Din start ajunse de ocară,
Negociind cu-o javră chioară,
Să-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însă alt perfid,
Măgarul un conducător
De la partidul trădător,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând că javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnătorul
Să stea-n guvern și nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici șerpii rezistenți, nebuni,
N-au vrut vreun post să li se dea
Că-al lor partid deja avea
Prestigiul șifonat vădit,
De șeful lor, hoț dovedit,
Al banilor ce au fost dați
De sat, pentru handicapați.
Pisoiul șef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare pișicher,
Se cam văzuse premier
Peste-un guvern de armăsari
În alianță cu măgari,
Având afinități mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
Și refuza-ncăpățânat
Să intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou bețiv și prost...
Astfel că boul fără rost
S-a străduit guvern a face
Ca, susținut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Să fie, în final, votat,
Cum își dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALĂ:
Cu-n alt guvern, nicio scofală
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măgari, poezii despre boi, poezii despre trădare, poezii despre pisici, poezii despre parlament, poezii despre guvern sau poezii despre catâri
VIȚELUL ȘI DIOGENE
Fiul vacii,-abia ieșit,
Ca vițel, dintr-un liceu,
Declarat nereușit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Și-a zis el, că și-nvățat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse niște boi,
Că, ajunși parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Și-a dorit, normal și el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis
La scrutinul următor.
Cu statutul lui cel nou
În mărețul parlament
Din vițel ajuns, deci, bou,
Furând, însă foarte-atent,
Ca și ceilalți, a putut
Să-și procure, chiar urgent,
Tot ce-n minte a avut:
Bani și vilă, evident.
Și atunci, din al său post,
El mugi, cu lung ecou:
"Diogene-a fost un prost
Că n-a vrut să fie bou"!
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vaci, poezii despre prostie, poezii despre prezent sau poezii despre palate
Șefuțul
La firma noastră totul merge bine
Și fiecare dintre angajați
Se poartă cu ceilalți ca între frați;
Chiar șeful, când greșesc, se mai abține.
Dar e, bătrânul, la pensionare
Și azi îl vom primi pe altul, nou;
Ne-mbărbătăm că nu va fi un bou
Nervos și cu obrazul gros și tare.
La masa-ntinsă, cu bucate multe,
Cu mici și bere nu c-ar fi legal-
Patronul nostru, c-un aer regal,
A vrut ca toată lumea să-l asculte:
-Fiind eu mulțumit de munca voastră,
Că știu că nu-i ușor ce faceți voi,
Vi l-am ales, și-acum e printre noi,
Pe noul șef. De-acum e-al dumneavoastră!
Și a plecat, iar noul șef, simpatic,
Abia trecut de douăzeci de ani,
Deja avea, la masă, doi-trei fani:
Era și tânăr și cam nebunatic.
Ne-am liniștit, văzând cum se împarte
Și cu mesenii toți de vorbă stă,
Cu vorbe-alese, fără "bă" și "fă",
Am zis că-i bun și-o ști și-un pic de carte.
A doua zi, la firmă, toate bune,
Iar noul șef e fără de cusur,
Dar e prea tânăr, netrecut prin ciur
Și-i șef, așa că are și lacune.
Și, uite-așa i-au căutat defecte,
Dar n-au găsit niciunul până când,
Picior peste picior la masă stând,
Colega lor citea de prin proiecte.
Privindu-i fetei formele perfecte,
Toți salivau, dar au înmărmurit
Căci șeful nicio clipă n-a privit,
Și toți i-au aruncat priviri suspecte.
E imposibil! Asta nu se poate!
Să nu-l atragă Ana? E bolnav!
Dar, poate-i impotent sau chiar, mai grav:
O fi din ăia ce-s împinși din spate!
La ce s-or fi gândit ei, nu știu bine,
Dar n-a trecut mai mult decât un an
Și Ana a pus botul la ciolan:
Un șef ca soț? Cin' s-ar putea abține?
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre soț, poezii despre perfecțiune, poezii despre pensie sau poezii despre nerușinare
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre copilărie
- citate despre încăpățânare
- citate despre viitor
- citate despre viață
- citate despre tinerețe
- citate despre timp
- citate despre mamă
- citate despre căsătorie
Dor de Circe, vrăjitoarea
Când Circe s-a înfuriat,
Ea bunătatea își "ucise"
Și-atunci, aheii lui Ulise,
Pe toți în porci i-a transformat
Iar mai apoi, s-a-nduplecat,
Iertării calea îi deschise
Doar la urmași le mai prezise,
Destin porcesc, ce s-a păstrat...
Astfel, vedem ca-n altă eră,
Cum porcii printre noi prosperă
Și perspectiva este tristă,
În stabilirea altor "norme",
Căci Circe-acum nu mai există,
În oameni, porcii să-i transforme.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre iertare, poezii despre furie, poezii despre existență, poezii despre dor, poezii despre bunătate sau poezii despre Ulise
Catârul candidat
Catârul, după ce furase,
Prin acte false, șase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un președinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunțe candidat
La funcția aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, șef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Și reuși-n primă instanță,
Încât catârul, cu prestanță
Strigase fericit, spre toți,
Că numai caii-s niște hoți,
Că ei, ce guvernează-acum,
Îi stau prosperității-n drum,
Că în politică-i normal
Să fii, nu cal, ci-ntâi... moral.
Iar armăsarul deci, degrabă,
E bine să devină gloabă,
Să nu mai fie imoral,
Să-și dea demisia-n final.
Perfid, catârul ordinar,
Uitând că e un găinar,
Le-a incitat pe animale
Cu #rezist să se răscoale,
Să iasă-n piață și să zbiere
Că lui, întregul sat îi cere
Să fie iarăși președinte
Cu tot confortu-i dinainte.
Dar planul lui perfid a fost
Întors de câinii-aflați pe post
De magistrați cinstiți și drepți
Ce-n fața lui nu au stat drepți.
Și judecând din nou dosarul,
Au constatat că armăsarul
Era politic condamnat.
De-aceea ei l-au achitat.
Iar la alegeri s-a văzut
Că pe catârul încrezut,
Nemaidorindu-l nicio babă,
Ajunse el, nu calul, gloabă!
MORALA, deci, e fără rost,
Când un catâr e hoț și prost!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre sat sau poezii despre președinte
FABULĂ LGBT-istă
Se răspândise în ogradă
Ideea foarte... retrogradă,
Precum că-n lume, e normal,
Să se unească, în final,
Masculul cu mascul de soi
Și să formeze amândoi
Familia de ei dorită.
Urmând ideea inedită,
S-a vrut, tot pe acest temei
Și o unire-ntre femei,
Cum, de exemplu, s-ar putea
O oaie, oaie să își ia
Pentru vecie drept consoartă.
Înspăimântați de-această soartă,
Deștepții cai, fiind în mare
Răspundere la guvernare,
Au vrut un referendum clar
Pentru acest curent bizar.
Cum șef în sat era catârul
Ce lor nu le făcea hatârul
De-a le-aproba vreo lege bună,
Li s-a opus ca o furtună.
Avea motivul lui, normal,
Catârul nefiind nici cal
Și nici măgar și n-are cum
Urmași ca ei să aibă-acum
Căci Dumnezeu l-a pedepsit
Să fie sterp. Deci el, lovit,
De-această soartă-a susținut
Ideea spusă la-nceput.
Și-având decizia în sat,
Toți anormalii-au jubilat
MORALA:
Așa pot ticăloșii țării
Să își dea neamul lor pierzării!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre spaimă, poezii despre soție, poezii despre responsabilitate sau poezii despre religie
Efectele geloziei
Vulpoiul, cu o viață grea, mizeră,
Fiind un biet șofer de gunoieră,
Ce viața-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soțioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subțire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marți, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe șef,
Să-i dea soției sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar șeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Și a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Și-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea șef la Protocol!
Se descurca-n diverse situații,
Vulpoiul era dus în delegații,
C-a avansat și dânsul, va să zică,
Și-acuma conducea mașină mică.
Cu cât lucra vulpița mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur și pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Și-uitând de politețe și sfială,
S-a dus la șef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Și astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.
Morala 1
Când ești sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ți face viața de rahat.
Morala 2
De muncă uneori îți piere cheful,
Când soața ta pe mână e cu șeful.
Morala 3
Degeaba soțu-i pe volan cu mâna,
Când doar soția poate trage frâna!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre gelozie, poezii despre frânare, poezii despre căsătorie sau poezii despre început
8 mai 1921
A luminat partidul ca un soare
Urcat pe cer de clasa muncitoare
Când a luat fiintă-atunci, în București
Într-o odaie cu pereți modești
Și când sub steagul său învăpăiat
Porneau cei mulți la luptă, ne-înfricat
Odaia mică, poate, la fereastră
Avea petunii sau mușcate-n glastră
Ș-avea o singură podoabă mare:
Drapelul roșu-al clasei muncitoare,
Drapelul sfânt al clasei muncitoare
Iar veacul gol, întunecat și trist,
L-a luminat Partidul Comunist
Și-n mii de oameni s-a făcut lumină:
Ei țara și-o visau ca pe-o grădină.
Mai marii țării au și dat alarma
Și-și încărcară, crunți, cu gloanțe arma
Dar era prea târziu! Pornea de-acum
Istoria pe comunistul drum
Pe cel mai drept, mai clar, mai falnic drum.
poezie de Alexandru Andrițoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre drapel, poezii despre comunism, poezii despre întuneric, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Porcul și scriitorii
Porcu-ales dintr-o eroare
Mai demult, șef titular
Peste-albine scriitoare,
Dovedindu-se măgar,
Postul și l-a folosit
Să aducă-n stup pe-oricine
I-aducea lui un venit
Mascat, sigur, de albine.
Așa au ajuns aici
Cârtița cam... securistă,
Dar și șoareci și furnici.
Și cu-această-armată tristă,
Motivată de tembel
Cu premii sau decorații,
Și-a atins josnicul țel,
Să câștige-ale lor grații.
Astfel, când a apărut
Concurentul pe-acest post
Un cal harnic care-a vrut
Stupului să-i facă-un rost
Și să afle lumea-acum
Că albinele-n final
În creație fac drum
Ca în orice stup normal,
Porcul a și dat semnalul
Și cu slugi de el năimite
La alegeri, animalul
Obținu voturi plătite.
Dar, deodată, supărate,
Multe-albine autoare
Au zburat din stup frustrate,
Nedorind ca porcul mare
Să le-ofere soarta tristă
De a profita din nou,
Cu o gașcă securistă
De mandatu-acesta nou.
Astfel, stupul părăsit
Rămas fără creatori,
Porcului i-a dat cu flit!
MORALA:
Un porc poate, uneori,
Să-i piardă pe scriitori!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre scriitori sau poezii despre supărare
PSD și Marcel Ciolacu, liderul lui, l-au pus pe tractoristul Alexandru Stănescu șef la ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei), singura lui calitate fiind aceea că e fratele secretarului general al PSD (pamflet)
Ciolacu-a spus, drept argument,
Că n-a prins loc în Parlament.
Deci trebuia ca Ahriman
Să-i facă un loc la ciolan.
Vai! Se putea mai rău să fie:
Să-l pună șef la Chirurgie.
pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete și satire (14 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tractoare, poezii despre social-democrație, poezii despre energie, poezii despre chirurgie, poezii despre calități sau poezii despre calitate
FABULA VOTĂRII
Se tot plângea o curcă mică,
Desigur, intelectuală,
Ce-aleșilor le purta pică,
Fiind ei rasă... anormală,
Că nu sunt la-nălțimea care
Era de ea vizată-ades,
Când se urca pe gardul mare
S-atragă-al curții interes,
Spunându-le, mândră, la toți
Că n-a participat la vot
Și nici nu va vota ea hoți.
Că toți sunt doar niște plăvani
Ce la buget pun câte-un bot,
Să fure de acolo bani
Justificați și de-al ei vot.
De-aceea, curca, niciodată,
Fiind o intelectuală,
În veci nu s-ar dori băgată
Cu boii în aceeași oală!
S-au bucurat, atunci plăvanii
Că nu votează cei cu carte,
Și că, aleși, vor toca banii,
Din viața asta, pân-la moarte.
Astfel, că-n an electoral,
De oi au fost aleși, să fie
Conducători în mod normal,
Tot boii în gospodărie.
Deci, curca, stând ca proasta-n drum,
A înghițit, ce spunem noi:
Când nu te duci la vot, de-acum
Te vor conduce numai boi!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre mândrie, poezii despre moarte, poezii despre dorințe, poezii despre cărți sau poezii despre buget
Din nou, noi
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți...
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, citate de Nichita Stănescu despre zăpadă, citate de Nichita Stănescu despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre pâine, poezii despre mâncare sau citate de Nichita Stănescu despre mâncare
Fabula javrei scriitoare
Se spune că-ntr-o curte mare,
Cu multe necuvântătoare
Ce-aveau și scriitori de rasă,
Acestora le-a cam dat plasă
O javră, maidanez șiret,
Care-i prostise la pachet
Să îl aleagă-n fruntea lor.
Iar mediocrul scriitor
Știind că ei au slăbiciuni
S-arate că sunt cei mai buni,
A scos un tabloid banal,
Cu-a lui familie, normal,
Să creadă toți că-s printre astre
Zburând în clipele albastre.
Și astfel, cai deștepți, cocoși,
Dar și iezi talentați, frumoși,
Nepricepând jocul murdar
Al unui câine ordinar,
Care-și voia păstrat ciolanul,
Că postu-i aducea lui banul
Din cotizațiile plătite
De-aceste ființe fraierite,
Au rămas surzi atunci când calul,
Cel mai deștept, le-a dat semnalul
Că-i timpul s-aibă altă soartă,
Că el le va deschide-o poartă
Spre un regat unde cuvântul
Îi va purta pe-ntreg pământul.
Erau alegeri, prin urmare,
Și se dorea marea schimbare.
Numai că javra a lătrat
Spre cei pe care i-a flatat,
Spunându-le perfid, că el
De n-o fi șef, va fi măcel.
De teamă, mulți, cu mult talent,
Votară-un câine impotent...
MORALA:
Când javrele-au ca țintă banul,
Din dinți nu vor lăsa ciolanul!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre talent, poezii despre inteligență, poezii despre câini sau poezii despre semnale
Colind de Paști
Am venit să vă colind,
Cu amicul meu Covid...
Cum mulți sunt căzuți în limbă
După colaci și colivă,
Miei de Paști și roșii ouă,
Vin! Vă dau Covid și vouă...
Vă dau cozonaci sau pască,
Dar pe voi vă doare-n... bască.
Ați ieșit din izolare?
Fix pe noi în cot ne doare.
N-aveți apă sau mâncare?!
De-acum legea vă ajută.
.........................................
Deci românule, ascultă!
Stai în casă mai degrabă
Și la Dumnezeu te roagă!
Plămânii-artificiali
Costă, bine știi, mulți bani.
Nu mai vrei în carantină?
De P. C. te-ai săturat?!
N-ai căldură și lumină,
Ori prea mult ai așteptat?!
Ți-ai pierdut pritenia
Cu un șef de ciocolată,
N-ai șomaj ori n-ai salariu?
Pentru asta mai așteaptă!
Ori n-ai bani de anestezic
Sau de clor? Nu-i dandana.
Mergi la cramă, căci alcoolul,
Acolo va exista!
N-au impozitat stagnarea.
Mai mult, șefii s-au decis
Ca de-acum, înmormântarea
Să o facem doar din... pix.
Opt cu popa este bine...
Nu-n trei zile, mai rapid,
Că sunt riscuri pentru tine
Să-l contactezi pe Covid.
Dacă însă se constată
Că cel care-a decedat
Suferea de-această boală,
Fraților, s-a terminat!
Numai unul... și cu mască și mănuși
Se mai permite.
Deci române, stai în casă
Și la toate ia aminte!
Azi la cimitir la poartă
Nu e nimeni să deschidă,
De pomeni nu-ncape vorbă,
Iei amendă însutită...
Deci rămâi în izolare,
Lasă dracu fițele,
Om ieși la o plimbare,
Când or cădea... frunzele.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre salariu sau poezii despre roșu
Israel și Adevărul
Lui Israel i s-a pus
În față ca el s-aleagă
Un hoț mare și Isus
Care ființă-i e mai dragă
Atunci el plin de-ngâmfare
Hoțul iată l-a ales
Căci n-a vrut în ascultare
Să își țeasă a lui mers
Și cu hoțul a rămas
Pe Isus dându-l la moarte
Și-a înscris al vieții pas
Doar pe valuri tulburate
Cel mai scump dintre popoare
Mai ales mai minunat
Și-a țesut a lui pierzare
Pe Hristos l-a condamnat
El Israelul iubit
Cel mai înțelept popor
Pe Isus l-a răstignit
Însuși după placul lor
Preoții cei mai de seamă
Pe Hristos l-au condamnat
Și sentința lor umană
Prin Pilat au aplicat
Moartea crudă răstignirea
Adevărului curat
Celui care e iubirea
Și e sfânt nevinovat
Hristos dacă va trăi
Vor veni atunci romanii
Pe noi ne va nimici
Căci noi îi vom fi dușmanii
Iată dar că Israel
Pe Hristos l-a condamnat
El să scape numai el
Morții Isus a fost dat
Și prin moartea Lui Hristos
Au crezut că au salvarea
Dar văzură tot pe dos
Au primit doar condamnarea
Creatorul răstignit
A murit apoi pe cruce
Căci păcatul ne-a plătit
El lumina ce străluce
Singurul fără păcat
Fără umbră de greșală
La moartea-a fost condamnat
De ființa noastră goală
De lumină și dreptate
Însă plină doar de ură
Isus a fost dat la moarte
Însă doar după Scriptură
Pentru noi Domnu-a murit
Pentru toată omenirea
Căci păcatu-ntreg plătit
Trebuia și-ntreagă firea
Noi suntem cei vinovați
Noi întreagă omenirea
Și am fost doar morții dați
Pentru veci s-avem pieirea
Israel a căutat
Să scape de deportare
Să nu fie alungat
Izgonit în depărtare
Dar iată de ce-a fugit
Peste asta el a dat
Căci apoi s-a răzvlătit
Și romanii-au atacat
A rămas Ierusalimul
Mai pe urmă asediat
L-a înconjurat vrășmașul
Cu care el a luptat
Și-a căzut orașu-ntreg
Cum Hristos a prorocit
Și-atâția cum nu-nțelg
A fost iată nimicit
Două mii de ani aproape
Israel doar fără țară
A sorbit a lumii ape
Trecând prin foc și prin pară
Vine vremea când Hristos
Din nou îl va ridica
Ca poporul glorios
Cinste care îi va da
Căci Mesia așteptat
Va veni a doua oară
Israel fiind curat
Locuind în a lui țară
Domnul îl va curăța
Prin furtuni și valuri grele
De el grijă va avea
Ca luceafăr între stele
Atunci va fi bucuria
Ca o mană-n Israel
Căci Domn le va fi Mesia
Din Ber-Șeba la Betel
18-mai 2018 cluj
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre iubire, poezii despre curățenie, poezii despre adevăr sau poezii despre Israel
Parlamentul boilor
Se știe, la parlamentare
Se dă mereu o luptă mare
Și candidați sunt o grămadă
De la partide din ogradă.
De-această dată-alegătorii,
Mințiți prea mult de oratorii
Campaniilor precedente,
Au vrut să lase repetente
Partidele mai vechi și pline
De prefăcutele jivine,
Care, furând, au prosperat
În timp ce-ograda a stagnat.
Voiau, de-aceea, chipuri noi
Și cum veniseră mulți boi
Și vaci aduse din afară,
Alegătorii jubilară,
Cu-atât mai mult, cu cât s-a spus,
C-aceștia urmăresc nespus
Cu-al lor partid, ce-i finanțat
De-un bou străin însă bogat,
Să le salveze negreșit
Ograda-n care au trăit.
Astfel c-având acum eroii,
Votanții au ales doar boii.
Și... printr-un simplu accident
Se născu noul parlament,
Cu legi și-orientări neclare.
Ograda-ntreagă, prin urmare,
A dat tot timpul înapoi,
Având un parlament de boi!
fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre legi sau poezii despre eroism