Viaţa în stup

De când la internet e conectat,
În stup, atât de multe s-au schimbat!
Albinele stau nopţile pe chat,
Iar dimineaţa lenevesc în pat.
Când, în sfârşit, spre muncă se urnesc,
Pe flori înmiresmate poposesc,
Dar nu ca să culeagă miere bună,
Ci pentru-a face-un selfie împreună.
Adună-un strop de miere delicioasă
Şi se întorc, grăbite, către casă.
De ce-s grăbite? Păi, ca să lucreze:
Pe Facebook, pozele să le posteze,
S-adune like-uri, comentarii noi
Şi, ca urmare, fagurii sunt goi.
În stup, de-o vreme, nu se ştie care
Sunt trântorii şi care-s lucrătoare.
E jale şi, pentru-a ieşi din criză,
Regina scoate modemul din priză.
Morala e că viaţa virtuală
Nu îţi aduce nicio procopseală!

poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula patriotismului

Viespea slabă, costelivă şi lipsită de avere,
A dorit şi ea s-ajungă înăuntru-n stup, la miere
Şi-şi făcu cu grijă planul, fără urmă de sfială,
Să-şi realizeze visul chiar de Ziua Naţională,
Când albinele serbează şi au zi de relaxare.
Îmbrăcă deci salopeta de albină lucrătoare
Şi intră în urdinişul cu tot roiul prins în horă,
Ba în piept cu grijă-şi prinse o cocardă tricoloră.
Se dansa, era mult zgomot, dar albinele avare,
Se vedea că nu vor scoate de băut şi de mâncare
Şi cum foamea realmente o scotea deja din fire,
A-nceput din abundenţă din toţi porii să transpire.
Tot machiajul ce-l făcuse ore-ntregi cu multă trudă,
A-nceput domol să curgă, că părea o paparudă,
Cu un tricolor ce comic îi rămase agăţat,
Ca un clovn cu faţă tristă după ce s-a demachiat.
Alarmată veni paza cu lănci lungi, cu coifuri, scuturi,
Ce-alungă rapid intrusul cu împunsături şi şuturi,
Care stând pe-o buturugă vânăt şi în pielea goală
Medita la ce înseamnă viaţa fără de morală.

Morala 1

La borcanul plin de miere să ajungă-un impostor,
E în stare să îşi pună peste mască, tricolor.

Morala 2

Mulţi din hora guvernării au în cap un gând secret:
Să ajungă cât mai iute să se-nfrupte din buget.

Morala 3

Tricolorul nu-i o cârpă ce s-o arborezi cu fală,
Când deschizi autostrada, dar credinţa-ţi este goală!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi albinele fac revoluţii în stup, când îndepărtează trântorii.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când regina lipseşte din stup, toate albinele, bezmeticice, se visează regine.

aforism de Mihai Enachi (22 iunie 2019)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce criticii literari autentici sunt ca albinele, care fac miere culegând nectarul de pe flori, criticii literari agramaţi sunt ca muştele, care se aşază fără discernământ şi pe rahat şi pe friptura creştinului. Atunci când muştele îţi intră în casă, pui mâna pe plici, dacă sunt puţine, sau dai cu spray ori pui o capcană, dacă sunt multe.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albinele, la fel ca profesorii, scot şi trântorii la cules de nectar. Nu vor să le reproseze-n toamnă, când vine frigul: de ce-i scot afară din stup, de ce-i lasă repetenţi?

aforism de Cornel Stelian Popa (29 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţie nepieritoare

Azi, în satele de pe la noi,
Fiii unor gospodari de fală
Cresc albine, păsări, vaci şi oi,
C-au pe Facebook, fermă virtuală!

epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

poezie celebră de Octavian Goga din volumul: Poezii (1905)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea albinei care, zburând din floare în floare, adună miere pentru stup, la fel şi eu am strâns dulceaţa şi înţelesul vorbelor din multe cărţi, ca apa de mare într-un burduf.

citat din Daniil Întemniţatul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi purtam nume de floare

la naştere, moartea ne dă nume de flori
şi noi trebuie să avem grijă de grădina ei
pentru că ea atât de mult a iubit florile
încât vrea să le ştie mereu aproape

sunt zile când aduce acasă buchete întregi
dar sunt şi zile viforoase când ajunge cu braţele goale
dar nici măcar asta nu o împiedică să ne pună nume de flori
şi să ne aştepte-înflorirea ca să ne culeagă

"într-o grădină, de soare plină
sunt doar o floare mirositoare
cine mă ştie şi cine mă vrea
trebuie să vină şi să mă ia...."

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albinele

Ziua-n coşuri cu polen,
Duc cu trudă-n stup iubire,
Este-al primăverii semn
Dus în zbor de păpădie.

Nesfârşit e lucrul lor...
Ierarhia lor e clară,
Ele-adună miere-n stup
Şi bondarii ştiu să doarmă.

Stupul o regină are –
Mare stareţă aleasă,
Cu alesele-ajutoare,
Ea are grijă de casă.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O minte disciplinată, pozitivă, creatoare poate demola orice diagnostic, poate învinge orice obstacol. Iar eu încă nu îmi cunoşteam indeajuns de bine mintea. Mintea mea se transformase, cu timpul, într-un stup cu "albine-intruşi" care, în loc de miere dulce, produceau o miere amară.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă pentru frigul din case

Sunt mulţi români ce au în casă
Un frig de nici nu pot să şadă,
Cu toate asta nu le pasă
Cât timp îi scoate foamea-n stradă.

epigramă de Petronela Slavu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Menţiune la concursul "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme în cuplu

De-o vreme, nu s-au întâlnit deloc,
Deşi-ntre ei nu-i o distanţă mare,
Ci doar aşa, de câteva picioare...
(Picioarele vecinelor din bloc!)

epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa şi Scaunul

I

Zise Masa către Scaun
"Îmi vine să scârţâi şi să scheaun,
Mă doare capul de căldură,
Iar la fiecare picior am câte-o bătătură!
De-am avea şi noi parte de-o plimbare,
Am mai schimba o vorbă despre una-alta sau cutare!
Te implor, hai afară până nu mă vezi knock-down!"
Zise Masa către Scaun.

II

Scaunul, privind spre Masă:
"Fată, ideea asta tu deoparte lasă,
Cu vorbe goale prea te-îngraşi,
Ştii doar că noi nu putem face nici doi paşi!"
Zise Masa c-un oftat:
"Ţi-e teamă să ieşi la aer curat?
Am câte ai şi tu, patru picioare,
Hai să facem o-încercare."

III

Aşa că-împreună, iavaş-iavaş,
Au pornit-o en fanfare către oraş,
Tropăind când la deal şi când la vale,
Dând curioase, ici şi colo, rotocoale.
Adunaţi în jurul lor, buluc,
Oamenii voiau să ştie un' se duc:
"Iată, Masa şi Scaunul, în pas de ştaier,
Au ieşit la plimbare să ia aer!"

IV

Dar coborând pe-un drum, pe-o alee, pe-o cărare,
Spre-un castel înalt din vale,
S-au rătăcit într-un loc cu multe ape şi imaşuri,
Hălăduind, încoace-încolo, multe ceasuri.
Până când, pentru-a se şti iar în siguranţă,
Au plătit o Raţuşcă măcăneaţă,
Un Şoarece şi-un Cărăbuş, din iarba deasă,
Să le-arate drumul înapoi spre casă.

V

Bucuroase,-au şoptit încetişor,
"Să sărbătorim, frăţiorul meu fermecător,
Călătoria noastră-n oraş, pe dealuri şi pe luncă!
Să mâncăm fasole deci, cu şuncă!"
Plini de voie bună, Şoricelul, la sacou de pluş,
Răţuşca şi cafeniul Cărăbuş
Au cinat şi-au dansat pe scaun şi pe masă...
Apoi, fiecare-a plecat spre patul lui de-acasă.

poezie de Edward Lear, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna de miere...

Căsătoriţi abia de-o lună
(Cum dragostea nu e o joacă),
Ei s-au convins că mierea bună
E numai mierea din prisacă.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

În această stare lentă,
De lentori şi-nsingurare,
Laşi, din toate, să-ţi rămână
Numai nopţile fugare,

Numai partea ta de tine
Şi ceva din ce ai fost
Când avea copilăria
Toate visele cu rost,

Când credeai că eşti o parte
Din fiorul veşniciei
Şi te-nfiora secunda -
Ca secundă-a reveriei.

Multe s-au lovit de malul
Paşilor făcuţi prin viaţă;
Drumuri multe, spre-napoi,
S-au acoperit de ceaţă.

Totuşi, sunt şi clipe lente,
De relache şi-nsingurare,
Când îţi stau îndeaproape,
Toate nopţile fugare.

poezie de Lucian Dumbravă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ananghie

Mergând de unul singur, pe islaz,
Un şoricel a încercat să treacă
Pe sub un gard şi-a dat de un necaz:
Alunecă-ntr-o balegă de vacă.

Simţind că-ncepe-ncet să se scufunde,
Credea că nu mai are cum să scape
Dar i-a zărit, venind de nu ştiu unde,
Pe-amicii lui, atâta de aproape.

Se aştepta sărmanul şoricel
Ca ei, grăbiţi, să pună cot la cot,
Spre a-l salva, dar au păşit pe el
Şi l-au băgat, în balegă, de tot.

Morala e uşor de sesizat:
Când dai de un necaz, acela care
Eşti sigur că te scoate din rahat,
De multe ori, te bagă şi mai tare.

poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce stau atât de mult în cârciumă

Când mă întorc de la servici' spre casă
E traficul intens şi nu mă lasă.
Aştept şi după multe încercări
Sunt libere nu una - trei cărări.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Omul, fie cât de bun, vinul îl face nebun (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorat eşti

că vei fi vânat de un prinţ
adevărat din liechtenstein
aproape accepţi să tragi
un joint adevărat cu el
ai dori să-i vezi coroana
şi să faceţi un selfie
îţi vine să-l serveşti cu fragi
şi mure şi miere dintr-un stup
din apropiere de cătarea puştii
miroase a bere străină răsuflarea
şi cârnaţi fini şi scumpi
îi dai de înţeles că-i oferi pieptul
să tragă sănătos
să te ochească atent
privirea ta e apoasă
te întinzi mândru în tufiş
cerul se va prăbuşi
mirosul de pădure inundă plămânii
e ultima dată când mai tragi aer curat
miroase şi a praf de puşcă
mori onorat de nobleţea
vânătorului care se va făli
cu trofeul lui
e blana ta întinsă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!