Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Moartea dorită

Aș vrea să încep o viață nouă
Iar primul pas să fie-n moarte.
Să fiu mai plâns atunci
Decât dorit ca nou născut
Cu tați și mame tremurând pe spate.
Să vină lumea la priveghi
Cu ursitoare inutile,
Să-mi ceară soarta înapoi
cu nopțile pierdute
Când nu știam de noi.
Cum m-aș privi la nici un an
Cu plete lungi și smalțul ros?
Cu ochi blajini ce recunosc
Acele drumuri fără sens
Statistică pe fond nervos?
Iar ultimul sărut zelos
să ți-l ofer în timp ce mor,
Cu mângâieri și c-un poem plăcut
Căzute pradă,
culturii tale în amor,
Iar ochii mei necopți și buzele ce casc
Să te anunțe prin priviri de nou născut
Că vine clipa să mă nasc
Și moartea mea cu bine a trecut.

poezie de din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nichita Stănescu

Cântec la drumul mare

Motan m-aș fi dorit să fiu
cu gheare și mustețe lungi,
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căpriu


La ceasul când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună,
eu, cocoțat pe-acoperiș,
urlu a pustiu la lună

Și atuncea șapte gospodine
dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd de Domnul
că le-am stricat, urlând, tot somnul

De sus, din vârful săptămânii,
le răspund rânjind scârbos:
Iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os!

Și iarăși șapte gospodine
dea cu bolovani în mine,
iar eu urlu, urlu-ntruna,
atât cât n-o apune luna

... Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căpriu

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc,
și tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc

Pisicile de prin vecini
le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un fiu
c-un ochi verzui și-un ochi căpriu...

Iar când o fi uitat să mor,
pe trei butoaie ca decor
un fond acrit de vin stea
la cârciuma din mahala

Și-un lăutar bețiv aș vrea să
își dreagă vocea c-un tușit...
Proptindu-se buimac de masă
cânte fals și răgușit:

"Hei, viață, viață, ieși din cort
și pune-mi-te iar pe danț...
... Te uită, zace colo-n șanț
motanul mort,
motanul mort..."

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Primul sărut

Era caniculă-n frumoasa vară
Ce-mi vine-n minte dintre amintiri,
Natura îți cerea să o admiri
Acolo, la bunicii mei, la țară.

Eram elev, cred că prin clasa șaptea,
Iar ea era mai mică doar c-un an
Și a văzut în ochii mei alean
Când a plecat, l-a-ntrecere cu noaptea.

A mai trecut o zi și-o dimineață
Și, fără ea, în suflet m-a durut,
Eram pierdut, eram neviu în viață

Când, dintr-odată, ea a apărut;
Cu buzele întinse strâns în față,
Am sărutat-o. Primul meu sărut.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Balada motanului

Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
urlu a pustiu la lună.

Și-atuncea, șapte gospodine
dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Și iarăși șapte gospodine
dea cu bolovani în mine,
iar eu urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
și tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos și obosit, apoi,
cu mațele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n fața unui șobolan
spinarea să mi-o fac colan
scuip, scuip și-n urmă iar
hai-hui plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
poșircă acră viu stea.

"Hei... viață, viață... ieși din cort
hai, pune-mi-te iar pe danț...
te uită... zace colo-n șanț
motanul mort, motanul mort..."

poezie celebră de (11 august 1955)
Adăugat de SuperproverbSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Balada motanului

Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
urlu a pustiu la lună.

Și-atuncea, șapte gospodine
dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Și iarăși șapte gospodine
dea cu bolovani în mine,
iar eu urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
și tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos și obosit, apoi,
cu mațele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n fața unui șobolan
spinarea să mi-o fac colan
scuip, scuip și-n urmă iar
hai-hui plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu stea.

"Hei... viață, viață... ieși din cort
hai, pune-mi-te iar pe danț...
te uită... zace colo-n șanț
motanul mort, motanul mort...

poezie celebră de din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Steaua ca un nou născut

Steaua ca un nou născut
Lungul drum hoinar de-o seară,
Alte stele vin și pier
Peste noaptea mea de ceară.

Mă cobor ușor spre râu
S-ascult dorul ce mă cheamă
Și-am zărit în lan de grâu
Pruncul nou născut din mamă.

poezie de din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

(R)evoluția simțurilor

La câte generații de femei
Au sărutat în viață ochii mei,
Am azi, organ de funcție născut,
O gură-n loc de ochi, pentru sărut.

Iar dacă -ntrebați de vechea gură,
La schimb, urmând aceeași procedură,
A renunțat la-ntregul ei trecut
Și s-a schimbat în ochi pentru văzut.

poezie de din Luceafărul de dimineață (21 aprilie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Aș vrea

aș vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aș vrea să fiu o floare, râd spre soare
-aud cum cântă marea
aș vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea să fiu din nou, un început
și-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt

vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aș vrea să-ți fiu o noapte-n visuri
-adorm cu tine-n gând

poezie de (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgii

Viața este atât de scurtă,
Dar plină de bucurii
Și amintiri plăcute,
Micile copilării…

Primul brad de crăciun,
Luminat până în vârf,
Iar sub, cadouri frumoase,
Toți sunt la masă acum…

Primul sărut și prima dragoste,
Primul nou născut,
Primii pași…
Nu am -i uit.

Prima despărțire,
Primul nepoțel,
O nouă bucurie,
Un nou țel.

Prima singurătate,
După un veac,
Prima lacrimă deșartă
Până am cad.

Primul album de fotografii
Primele clipe și memorii,
Primele nostalgii,
Pline de bucurii.

Prima clipă de amor,
Primul sărut,
Primul trandafir
Nu am uit….

Clipe prețioase
Ascunse într-un raft,
Printre cărți uitate
De mai mult de un veac.

Prima lumânare aprinsă
La mormânt de piatră,
Într-o zi geroasă,
În ziua noastră….

Primul somn adânc,
Ultima suflare,
Părăsesc acest tărâm,
Pentru prima dragoste…

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate primiți:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că fi fost în casa lor ;

Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i- fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;

La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;

Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.

Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L- respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;

Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când -i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...

Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit să fie și copiii mei.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață

Aiurea-i spus "și-a pierdut viață";
Ca și cum iar s-ar regăsi
Sau căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheață.

Sau nu-i, că noi n-o avem
Cum ea există și ne poartă
'ntre două stații-n mers la toartă
Luând iar pe alt' la recviem.

Și-atunci e EA ce ne-aparține
Sau noi îi suntem chiriași,
Fără contract de timp? Slujbași,
Neștiind când pleacă, nici când vine!?!

E un imens bazin de picuri
Topiți din norul unde nasc
În efemer parcurs... E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.

E apa-n ciclu sau nisip
Din picuri, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate...
Suntem doar cărți de joc... Cu chip!

poezie de (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Patimă nescrisă

Uneori aș vrea să te cunosc
Sau poate e mai bine să rămâi necunoscut,
Căci doar așa pot eu să te iubesc
Fără știu de-al tău prezent și nici trecut,

Uneori aș vrea să-mi cânți doar mie
Și ochii tăi căprui -i tot privesc,
Iar dragostea ce-o simt acum în mine
C-o bucurie nelumească s-o trăiesc,

Uneori aș vrea să nu te fi-ntâlnit
pot să-mi văd de viețile trăite,
Cu zile scurte și mai lungi
Cu nopțile senine mai dormite,

Uneori aș vrea să nu mă întristez,
Când știu că al tău trudit suflet
Pe mine nu m-a regăsit,
Iar visul meu s-a velnicit în plânset.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Lumea se micșorează cu fiecare zi

iar eu nu mai știu aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet

lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit caut măsuri pentru nemăsurat

lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Laurean

Destin de trandafir

Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,

Prin platoșa de fier sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găsește
O simt cum tremură că m-am născut,

Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare și în sori,

Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc în splendoarea nopții

Privesc cerul și e liniște-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg.

Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez și ți le trimit.

Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-și leagănă crengile din păcate,
Florile-și închid petalele înmiresmate
Și vântul bate într-un dans de veselii.

În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea să geamă,
Plângând iubirea-n lung și-n lat.

Și noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o liniște-n sufletul nou de primăvară,
Ș-apoi vine albastru pur și ne-nfășoară,
Ș-ajung la casa veche cu ultimul pas.

poezie de (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără inimi

Suntem atât de mulți
avem destule inimi înroșim cerul,
îl facem să fie doar al nostru.
Putem opri stelele, ca pete de necaz,
rămână si Soarele,
Îi dăm de lucru când vrem tragem storul,
Iar Luna poate să fie deasupra apei
se lase bârfită de bărcile cu îndrăgostiți
Prin lacuri și mări, mai mult adânci decât ude.
Între noi, pământenii de lut
Atingerile vor fi căzute în derizoriu.
Cum să iubim fără să ne doară-n piept?
Sau cum vor accepta buzele să fie trișate,
Neputincioase pielițe înroșite?

poezie de din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Feminitate

Sâni mari, buze cărnoase,
Priviri deocheate, picioare frumoase,
Păr lung, peste spate
Și rochii subțiri... feminitate.

Lapte, sărut, copil nou născut,
Căldura maternă, un nou inceput,
Iubire, brațe... de toate.
Și asta e... feminitate.

Tristețe si lacrimi de dor
Și de jale, de-amor,
Când vrea, dar nu poate,
Țin toate de... feminitate.

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Pe Someș gânduri când se duc...

Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?

Pe Someș gânduri când se duc...

E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate că nu știi chiar tu.
Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...

Pe apă gânduri când se duc...

Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?

.............................

Dar poate că-i mai potrivit
Să nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-nflori
Și undele m-or amăgi.

poezie de (1 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Doina Bonescu

Aparențe

aparențe-nșelătoare
tu mai crezi că sunt o floare
nu-s, am chipul ofilit
timpul e nestăvilit

și de fac pas înapoi
toate-mi vor părea ca noi
zile lungi cu cer senin
ierni, un ger sorbind din plin

aparențe-nșelătoare
cât aș vrea să fiu iar floare
mâna ta încă fierbinte
ochii mei să îi alinte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-arunc în mare...

Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viața grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
face ca totul vând.

vând visele, speranțele,
să-mi vând și frumusețile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
și demonii cu dezmățurile.

Din nou m-arunc în mare
și văd stânca rece și tare,
aș vrea din nou la înălțime,
dar nimeni nu mă ține.

Acum totul din nou mă doare,
și privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
și văd viața mea cum scade.

poezie de (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primul sărut

În ziua întâlnirii noastre
Părea că timpul se oprise
Și pentru-o clipă am crezut
vii din lumea mea de vise.
Zâmbet născut din așteptări,
O mângâiere, început...
Și ochii mei cătând privirea
Visau la primul tău sărut.
E tristă viața fără tine...
Și totul e doar așteptare,
Trăiesc zâmbind printre suspine.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook