Fantome

auzi cum tremură
vântul în bălţi
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?

întoarce-ţi faţa spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute

alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe faţa brăzdată a lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-ţi faţa, primăvară

Întoarce-ţi faţa, primăvară,
Să te admir asa cum eşti,
Cu verde-n ochii de fecioară
Şi în adâncul lor, poveşti...

Întoarce-te, să-ţi văd obrazul,
Cum arde-n soarele timid,
Cum se ridică-n ochi, talazul
Şi se arunc-apoi, în vid.

Să-ţi văd surâsul de pe faţă
Şi să încerc să-l prind din zbor,
Să-l pun pe buze, dimineaţă,
Când printre oameni, mă cobor.

Întoarce-ţi faţa, primăvară,
Nu vezi? A înflorit caisul,
Florile albe, spre cer, zboară
Şi-n zborul lor e paradisul!

Întoarce-ţi faţa către mine
Şi-mi prinde sufletul de-o creangă,
Iar de zăpezile andine,
Cu un descântec, mă dezleagă!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă noaptea

peste stuful din bălţi
steaua doar ea mângâie
adâncul negru al apei

să nu plângi

taci

ascultă cum vuieşte
în ochiul de apă rănit
singurătatea

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când clopotele tac

circul revine-n urban

vântul tremură
în duminici trecute
uitate

nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal

niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schiţează aproape nimic
pe faţa lor de clovni acrobaţi
măşti născute din fum
ca fumul se-mprăştie

este un alt an

vântul se zbate şi plânge
delirul turlei din adânc

sunt umbre chircite în clopotul
acestei înşelătoare iluzii a lumii

tac toate şi cad în muguri de pietre
ca la începuturi
şi circul revine-n urban

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie

las gândul să îmi zboare
spre lumi din viitor
sau poate din trecut
când am ales durerea
bucuria iubirea ura gelozia
eu simplul fir de iarbă
ce vibrează în ochiul nepătruns
al luminii din uriaşul glob
eu am decis venirea
am vrut ca să ating magia
acestei lumi din oglindă
mereu paralelă
nu ştiu când am să plec

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când clopotele tac

vântul tremură în liturghii
din duminici trecute

circul revine la noi în oraş

nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schiţează aproape nimic

doar vântul se zbate şi plânge

în turla din adânc
păduri de clopote... tac

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau linişte

bat clopote de-aramă

mă plimb între lumi

simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului

aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând

mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveştile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuţi

parcă sunt eu sau nu

sub cioburi de vise
percep un vuiet de roşu aprins
răsărind

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar atât

dacă ar fi să fie
alte întoarceri
din lumi paralele
aş încolţi ca iarba
legată în crustă
sub cerul de zgură
aş fi bucuria iertării
în cruda tăcere a mieilor
ce pasc atâtea plecări
din cuminţenia noastră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banal

îmi spui o poveste
cum n-a mai fost
şi nu s-a scris
despre cuţit şi rană

eu sunt doar golul
dintre lumi
şi-mi pare de ajuns
această sete a fricii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa

Cunoscut-au, cum ştim, unii
Faţa nevăzut-a lunii,
Dar pe când va fi ştiută
Faţa lumii nevăzută?

epigramă de Ştefan Tita din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

de ce-aş zdrobi sub tălpi
un fir de iarbă?

de ce-aş ucide-n zborul ei
o gâză?

de ce-aş opri un cântec
din gâtul unei ciocârlii?

de ce n-aş auzi
pădurea sub cetini?

un zvon ca vuietul de corb
întors, îndepărtat şi rece
mai straniu decât raza lunii
se-aude aici

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumile virtuale îţi poţi organiza viaţa cum îţi place, eşti la adăpost. Facebook şi Twitter sunt lumi compensatorii, aş spune. Sunt vise cu ochii deschişi. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viaţă, ai impresia că eşti cetăţean al universului fiindcă poţi coresponda cu inşi din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înşelătoare, sunt nişte frumoase autoamăgiri.

Mircea Cărtărescu în revista "The ONE"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre alte lumi

Ascult în noapte cum lună-şi strigă dorul
La margine de boltă printre luceferi-fluturi,
Îşi uită pentr-o clipă, voinţa, rostul, zborul
Şi caută prin iarbă, urma la dulci săruturi.

Ea urmăreşte ciuta şi cerbul când se-adapă
Învăluiţi de-un abur născut dintr-o iubire,
Atuncea tulburată zăreşte-n ochi de apă
Cât este de stingheră, cu soarta-n rătăcire.

Şi pleacă fără vlagă, zburând peste pământ
Să-şi caute perechea prin alte lumi astrale,
Dar către miezul nopţii se-abate straşnic vânt,
Ce-i răscoleşte faţa ascunsă-n nori şi jale.

Încet şi peste mine se-aşează un văl de somn,
Iar timpul meu se-opreşte la margine de vis,
Mai simt pentru o clipă că luna-mi face semn,
Apoi, trudită adorm şi mă transform în ibis.

Mă-nalţ spre cer uimită, căci nu zăresc hotare
Şi trec o punte-albastră ce pare o rădăcină,
Din când în când m-aşez pe un ecou din zare
Sădind grăunţi de pace şi lotuşi de lumină.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă?!

Picuri reci şi grei îmi spală
Ochii-ntunecaţi şi trişti...
Adevăr e, ori mă-nşală
Însuşi gândul, că exişti?!

Pe cărări bătătorite,
O, ce imn biruitor
Trece... Unde eşti, iubite?!
Nu faci parte din decor?!

Tu eşti ramul ce se-apleacă?!
Ce îmi cade la picioare?!
Dulce rugă! Şi ce dacă?
Sufletul din nou mă doare...

Tu eşti frunza care plânge
Şi-n caleaşcă ancestrală
Se înalţă spre apusul
Unei alte lumi de ceară?!

Tu eşti vântul?! Şi ce dacă
Îmi şopteşti iubirea ta?!
Eşti hoinar al lumii tale...
Şi ce dacă vei pleca?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu îţi dau sarea
din pumn
tu îmi dai sarea
din cer
nu eu am ales
să mă nasc
la ceasul când
soarele se ascunde
stingher
în cel mai înalt
pliu al lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de adânc se înfigea
cuvântul spus de muica
în lutul orb
să nu rămâi dator nicicând
hrăneşte-te din moartea
copacilor bătrâni
sărută talpa grea de rădăcini
când simţi că nu mai poţi
şi lasă vântul să suspine
cum ştie numai el
prin muguri cruzi
copile

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre cele ce sunt

sub cerul de lapte
rămas-am doar noi

eu
haină şoaptă
desprinsă din vântul hoinar

tu
umbră a lunii de lut spânzurată
în şuierul frunzelor

cu ce să te compar
minune a lumii?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tu
o săgeată pornită
din lumi doar de tine ştiute
eu
altă săgeată plecată
din ochiul verde căprui
spre zidul care
iată
reverberează
în fereastra cetăţii care ştie
că azi
săgeata are gust de trădare

zeii sunt obosiţi de prea multe amurguri
şi se ascund
în spatele oglinzilor ovale

la mine ajunge un dinte
din vârful de stea
tu eşti cel care mânuieşti arcul
ţii degetul strâns pe săgeată
de ce ne condamni pe-amândoi
la o singură viaţă
eu verde căprui
tu înveşmântat în zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mintea mea
este un soft dat
de oamenii-păsări
ce au scormonit atât de adânc
până au ajuns la liniştea stelei
vuind ca o scoică uitată
între ape şi lumi
umila mea minte vibrează
la fiece strop de nisip
ce vântul îl mângâie
alungă cu mult mai departe
gheara protectivă din vis

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi...?

Auzi... cum dragostea palpită
În fiecare dimineaţă?
De câte-i lumea ostenită,
Dar tot respiră drag de viaţă.

Auzi... cum dragostea recită
Poemul vieţii-foileton?
E primăvară-nmugurită,
Harul Scripturii în amvon.

Auzi... cum dragostea ne cântă
În inime la unison
În ochi scăldând lumină sfântă
Şi dând putere de Samson?

Auzi... cum dragostea aleargă
Strâmte cărări spre Paradis
Că jertfa sa o dà întreagă
Pentru un colţ de Cer promis?

Auzi... în slavă rugăciune
Către Cel bun şi nesfârşit?
Îngerii toţi fac plecăciune
Către Iubirea-Infinit.

Auzi, auzi, auzi... Iubirea?
Pământu-ntreg l-a colindat
Punând în ochiul orb privirea
Spre calea dreaptă de urmat.

Auzi, auzi... Iubirea?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hai,
vino cu mine
să punem pe soclu
grădina din partea întunecată
a Lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!