Rondelul lui Diogene

Dacă omul e-o greşeală
Şi Dumnezeu – Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Ţara noastră nu-i normală!

Cu o cântăreaţă cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...

Şi să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
– Diogene fără-astâmpăr –
Adevărul din ţicneală...

Dacă omul e-o greşeală!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al lumii sens e un nonsens

Al lumii sens e un nonsens major
Şi nu-i echivalent cu sensul vieţii,
Te-nalţă, Simm, din roua dimineţii
Şi zeci de sensuri ai să vezi în zbor!

Pe gheaţa vieţii, omul e-un actor
Şi-adesea, e subţire sticla gheţii,
Un sens ar fi, după cum spun poeţii,
Da-i doar un fum, în spaţiu, călător...

Dacă nu-i sens, nici ordine nu este,
Viaţa-i un nor – poemă ce se stinge,
Se stinge-n absolutul din poveste,

Când duhul, lin, în Cer ţi se prelinge,
– Chiar dacă înainte mult mai este –
Tu scrie, Simm, şi visul ţi-l atinge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală rămâne greşeală doar dacă nu înveţi nimic din ea.

citat din John Powell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sminteală şi socoteală

Dacă nu-mi plătesc o rată,
Căci dobânda-i majorată;
Banca-i Bancă, nu-i tocmeală,
Iaca-mi cere socoteală!

Dacă urlu la chenzină,
Că n-am bani nici de benzină;
Foamea rupe burta "cheală",
Mi se cere socoteală!

Dacă-ntârzii trei minute,
Soaţa parcă-i cinci cornute!
Rage (Că nu-i cleveteală...)
Şi îmi cere socoteală!

Dacă ţin muzica tare,
Hop! vecine militare,
Vin la uşă cu-mbulzeală,
Să îmi ceară socoteală!

Dacă-njur smintit pe stradă,
De stă lumea ca-n paradă;
Vine "garda", (Văicăreală...)
Şi îmi cere socoteală!

Dacă-i beată iar Maria,
Cu gura ca fierăria;
Şi mă dă în chicoteală,
Vai... îmi cere socoteală!

Dacă Boby, căţeluşul,
Mititel cât şi căuşul,
"Marchează" la nimereală,
Mi se cere socoteală!

Dacă am tuşit pe scară,
Şi copiii mei căscară,
"Surda", baba cu scrânteală,
Zău, îmi cere socoteală!

Dacă n-am plătit lumina,
(Utilă ca vitamina!)
Făr* să-mi ceară socoteală,
Debranşează ca-n sminteală...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul politicienilor noştri

Adevărul lor – eroare exilată,
Marfă perimată, de prisos,
Un pumnal înfipt până la os
Şi-o minciună veşnic gogonată!

E o formă aprig plagiată,
Cu un înveliş cald, mătăsos,
Adevărul lor – eroare exilată,
Măsluit de cei c-obrazul gros.

Adevărul – spaimă postulată,
N-are gust, nu are nici miros,
(Cine minte e-un ingenios),
E-o stare de lucruri înşelată...

Adevărul lor – eroare exilată!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni şi duşmani

Când cad – ca om cu vicii - în greşeală,
Pe toţi din preajmă îi interesează:
Întâi o scot duşmanii la iveală,
Apoi amicii o exploatează.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2013)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din greşeală!

-Alo! Mă sună un amic...
Răspund! Dar zice c-a greşit!
Atunci eu spun că nu-i nimic...
Din greşeală am mai vorbit!

epigramă de Vasile Dumitrache (29 martie 2021)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutilitatea omului onest

Un om onest dezamăgeşte des,
E inutil vreun credit să-i acorzi,
În ţara noastră e ţinut în corzi
Şi-n demnităţi nu trebuie ales...

Pentru şnapani nu e de interes,
Fiindcă, onestul n-are loc sub soare,
Un om onest dezamăgeşte des,
Nu trebuie, nicicum, să-i dai crezare.

În ţara noastră, omul de succes,
Aflat la munte sau aflat la mare,
E-acela care minte cît mai tare,
Slujidu-şi, cinic, propriul interes...

Un om onest dezamăgeşte des!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai, nu poţi fugi-n-rai, să furi un măr, să afli un adevăr, şi dacă ai şi dacă n-ai, socoteală în faţa morţii tot ai să dai, că dacă n-ai, nu înseamnă că vină n-ai.

Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală nu e o greşeală decât dacă nu mai poate fi reparată.

Sophie Kinsella în Supermenajera
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec

N-a fost să fie mai frumoasă pasăre decât omul
Inima lui cuib de nesfârşite iubiri
Cerul, corola albastră pe care se aşează norii să plângă
O imensitate pământul cu greieri cântând,
Lasă-ne Doamne mereu liberi
Azi şi mâine şi poimâine,
E-o vreme când vom zbura singuri spre Tine.

Dumnezeu din când în când
Obişnuieşte să ia câte o mână de stele
Blajin, le împrăştie peste pământ
Răsar atunci oameni lumină...
Ia uite-i cum aleargă mângâind ierburi,
Nu-i aşa Doamne că pământul e-o minge?

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ildico Asandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă i se potriveşte, pantoful va încerca apoi să-i închidă omului gura

Dumnezeu ştia încă de când l-a creat
Că omul îl va contrazice mereu
Că dacă i se va da destul timp
Omul va dezvolta anumite forme de artă
Cum ar fi pictatul peşterilor sau politica
Omul nu l-a dezamăgit pe Dumnezeu cu limitele lui
De vreme ce Dumnezeu l-a făcut pe om stăpânul celorlalte animale
Dar nu şi al altor oameni –
Dumnezeu nu este un sociopat...
Omul este...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;
Are viaţa liniştită
Fiindcă-i mintea odihnită;

Orice lucru-i o ispită,
Este prost, dar şi credul;
Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;

Fruntea-i arde ca o plită,
Neuronu-i un pendul
Ce se mişcă somnambul
Cu o mină plictisită;

Prostul, dacă nu-i fudul...

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă am murit în ziua ceea
Când, pe-un peron de gară, uşor, am lunecat,
Şi dacă azi din mine trăieşte doar ideea
A ceea ce-mi închipui că e adevărat...

Şi dacă sunt doar umbră, nălucă rătăcită,
Pierdută prin noianul mirărilor deşarte
Ce nu mai ştie dacă e lacrimă trăită
Sau strop de veşnicie din infinita noapte...

Şi dacă orice zgomot din liniştea mirată
E-o clipă din tăcerea măreţului divin...
E-o reverie simplă, e lumea nevisată
Sau paşi purtând o viaţă, o urmă, un destin?

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea, Adevărul, Viaţa

Nu noi suntem Calea sfântă,
Calea care duce sus.
Noi suntem doar călătorii,
însă calea e Isus!

Nu-i o formă Adevărul.
Nici în litere nu-i pus.
Adevărul e-o fiinţă.
Adevărul e Isus!

Nu din lut se naşte Viaţa,
Viaţa e fără de apus.
Ce e lut în lut se-ntoarce,
însă Viaţa e Isus.

Astfel Calea-i pasul nostru.
Adevăru-n noi e pus.
Viaţa sfântă-i viaţa noastră,
dacă e în noi ISUS!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul...

Când vânează ceva
Omul, condus de minte,
Devine orb şi surd,
Pierzând din vedere
Ceea ce este acum.
În fuga după rezultate
Devine lacom şi nesăbuit.
Ignorând naturalul,
Provoacă rău
Sieşi şi celor din jur.
Când iese în câştig,
Îşi asumă cu aroganţă
Rezultatele şi meritele
Lăudându-se peste măsură.
Când pierde,
Găseşte vinovaţi
Împroşcând cu noroi
În stânga şi în dreapta.
Prin urcuş şi coborâş,
Are posibilitatea să înveţe.
Dacă rămâne prins
În propria poveste
Va continua să sufere
La nesfârşit.
Dacă are mintea deschisă
Va deveni atent şi smerit
Şi va începe să recunoască
Importanţa învăţăturii
Pe care o extrage
Din greşeală.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişări de iubire

Dacă rugile din noapte,
sunt îmbrăţişări de iubire,
iar sufletele noastre pline
cu placerea de frumos şi bine,
aruncând orice povară
în vraja unei seri de vară.
Cât ne v-om iubi!
nimeni să nu ştie
pe unde-om zăbovi.
Asta nu-i greşeală!
n-om da, nici o socoteală
pe-un câmp cu verdeaţă
unde stelele cad
cu picuri de rouă pe faţă.
Să unim destine
nimic nu vom spune
nopţi în desfătare
şi zile vor apune,
că plecăm în lume
cu un ţel anume.

poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din greşeală

Carnea mea e toată un creier,
mă gândesc iubito la tine
şi se face seară, de parcă din cer
cad sutanele unor preoţi
ucişi din greşeală.

poezie de Mihai Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cea mai mare greşeală a naturii, pentru că este cea mai agresivă fiinţă din natură şi cea care distruge cel mai mult natura. Dacă omul nu este atent, natura îşi va repara greşeala...

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (23 septembrie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!