Pe strada mea

Pe strada mea trec visele si inimile frinte,
Pe strada mea trec de multe ori doar soapte mute,
Trec mii de lucruri de nimeni intelese,
Trec zeci si mii de ginduri si imagini vesele...
Strada mea e-o strada lunga
Insa nu multi la ea pot sa ajunga...
*
Pe strada mea treci tu de multe ori
Te zaresc, imi zimbesti, apoi pleci...
*
Pe strada mea trec multe suflete nevinovate
Si frinturi de aripi taiate...
Pe strada mea, cind treci doar tu,
E cu adevarat lumina,
Iar soarele rasare si straluceste iar,
Iar eu uit de-al meu amar...
Pe strada mea trec zimbetele copiilor nevinovati
Si zimbetele oamenilor inarmati
Cu speranta si tarie de-a mai rezista...
Si speranta ca macar inca o zi, de-a mai exista...
Pe strada mea trece praf cosmic si lumina lunii...
Trec ochi inlacrimati cu lacrimi care rid,
Trec nori de ploaie si nori care surid...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aş cerne printre fulgi de nea
Fără să ştii, pe-ai tăi bujori,

Şi-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ţi-aş încălzi obrajii-ţi reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,

De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aş prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)

Iar după ce mi-aş reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aş căuta pân’ te-aş găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,

Şi-apoi, dar vai!.... s-a luminat!
Şi nu mai cad nici fulgi de nea (!)
E-atâta soare, ce păcat
De-ar fi să treci pe strada mea!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada cu cratere

sunt cratere în şoseaua vieţii în care multe destine stau agăţate
multe prăbuşite
cratere care asteaptă autostopul la un tren care nu mai are cale ferată
aceasta a fost scoasă pentru că i se furau tranversele
oamenii nu mai aveau lemne
acum pe şosea trec doar gipane
au roţile aşa de mari ca valoare că trec fără probleme
peste acele destine
agăţate în cratere pe strada pe care trec
numai gipane!

poezie de Viorel Muha (februarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primavara

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aş scutura
Din zarzărul doar înflorit,

Apoi, din păr, ţi-aş 'luneca
Să simt fiorii calzi şi reci
Pe buzele-ţi de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,

Şi după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aş prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciuşmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,

Când printre ei, m-aş strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun şi prost te-aş căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,

S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe dintre persoanele pe care le cunosc şi le frecventez nu iubesc opera, nu se lasă seduşi de melodie. Iubesc alte lucruri şi nu pot să le împiedic să se ducă pe strada lor, cum nimeni nu m-a împiedicat să merg pe strada mea.

Virginia Zeani în interviu (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ploii nesfârşite

Plouă torenţial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Pe caldarâm un răpăit răsună;
L-aude-un surd, îl vede şi-un miop.

Şi plouă nencetat, de peste-o lună.
Nu văd vreo rază, nici la microscop.
Plouă torenţial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.

Ma uit încrezător înspre prislop,
Desfac, în taină, ţuica mea de prună
Şi parcă n-aş mai vrea să îi pun dop,
Că ameţit, nu-i port ploii ranchiună.
Plouă torenţial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cea mai lungă

strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi

câte gânduri trec pe aici nici ele nu se ştiu
doar respiraţia şi eu mi le ştiu pe ale mele
când strada se întâlneşte cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada

Ah, zăpada se topeşte
Şi, ca-n strofele ilustre,
Strada mea îmi aminteşte
De-aşezările lacustre...

epigramă de Ştefan Tita din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noutăţi pe strada mea

Strada este asfaltată,
Reparat e trotuarul:
Într-o vilă, etajată,
Îmi va fi vecin... primarul!

epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanii de pe strada mea

De câte ori singur
mă plimb pe strada castanilor,
ştiu că undeva,
în alt oraş,
cineva plânge
după umbra
castanilor mei...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada mea

Strada mea cu nume de Luceafăr,
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puşi de tata,
Au vârsta mea şi au îmbătrânit.

Dar strada şi parfumul teilor e acelaşi,
La fel ca amintirile, ce au trecut,
Aud şi-acum sâset de bucurie,
Cum aş putea uita, ce-am petrecut.

În poarta casei văd pe mama şi pe tata,
Cu ochii adânciţi în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii,
Ce-mi conduceau plecarea cu toţii trei,
Căci mă chema grăbit al meu destin.

Acum, strada, ca şi poarta, e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus chemaţi de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.

Poate că într-o viaţă viitoare,
Din nou cu toţii ne vom întâlni,
Copilăria mai mult vom preţui,
Căci amintirea ei, rămâne în instinct.

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu trec strada pe zebră, sau trec pe roşu pentru că sunt grăbiţi, au toate şansele să ajungă mai devreme... la spital sau cimitir.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trec pe strada zgomotoasă

De trec pe strada zgomotoasă
Prin temple pline de m-abat
Între besmetici de-s la masă
Eu de-al meu vis mă las furat.

Spun: anii grabnic s-or aşterne
Şi câţi suntem, fără popas
Vom trece toţi sub bolţi eterne -
Cuiva, curând i-o bate-un ceas...

Un gând lângă stejar îmi vine:
El patriarh din codrii grei,
O să mă-ngroape şi pe mine,
Aşa ca pe părinţii mei.

Spun pruncului cu duioşie:
Adio! Îţi las locul meu.
Să putrezesc mi-e datul mie
Iar ţie, să-nfloreşti mereu.

Oricare zi şi oră-a sorţii
s-o trec gândind obişnuiesc.
Şi mă frământ ca ceasul morţii
Eu printre ele să-l ghicesc.

În luptă moartea m-o prăvale?
Voi fi de valuri înghiţit?
Sau poate-nvecinata vale
Primi-va praful meu răcit?

Deşi un mort nu ştie unde
Va putrezi sub bulgări reci,
Aş vrea când bezna m-o pătrunde
În ţara mea să dorm pe veci.

Lângă mormânt să-mi dănţuiască
Avântul tinerelor vieţi,
Şi firea calm să strălucească
Vădind eterne frumuseţi.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când treci strada

Când treci strada ca o floare
Mlădioasă, colorată,
Zeii îmi pătrund în suflet
Cu ochi dulci de ciocolată.

Tremură în mine clipa,
Îmi rătează-n disperare
Umerii de sânii tăi
Ce dau la îngeri mâncare.

Tai cu sabia privirii
Gestul tău plecat departe
Să adune din trădare
Partea înecată-n şoapte.

Mă întrec a trece strada
Să te opresc o clipită,
Să-ţi arăt cum fierb în sânge,
Torturat de-a ta ispită.

Zeii mi-au pătruns în suflet
Ghicind sensuri în ghioc,
Tu, doar tu poţi cu iubire
Disperării să-i dai foc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat...

ritualul dimineţii e neschimbat de zeci de ani
deşteptarea, eclozarea, pastila de fericire, duşul şi îmbrăcatul
când iei pastila de fericire, un filtru ţi se aşează peste ochi
şi tot gunoiul rămâne afară, nu te maculează
dar pentru că ţeava de fericire s-a înfundat azi am rămas fără pastile
şi trebuie să suport o zi infectă până vine cineva s-o repare
aerul are gust rău, apa are gust şi culoare
şi hainele sunt de-a dreptul oribile
zeghe cu jeg întărit şi pete slinoase
iar strada e cu adevărat...
Doamne, unde trăiesc eu?
şi am văzut oameni cu ochii goi
strada era plină de suflete chircite şi chipuri cenuşii
trec râuri, râuri, oameni cu chipul cioplit
pe care sclipeşte fericirea
pe jos, pe trotuare, oamenii fără pastile de fericire
au lacrimi adevărate
şi ştiu cum e să plângi de foame şi de frig
eu am o casă ei nu, eu am o masă ei nu, eu am un pat ei nu
eu iau în fiecare dimineaţă pastila de fericire
şi trec nepăsător prin viaţă
zi după zi
ei nu

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfloreşte zilnic strada

Înfloreşte zilnic strada
De grevişti şi de greviste
Care trec citind reviste
Şi-apoi flutură batiste
Huiduindu-ne Helada

Vor salarii mari, concedii
Altă treaptă de confort
Că din dragoste de sport
Ei renunţă la efort:
Să le dea statul remedii!

Dar cum cade uneori
Câte-un zar mai strâmb în soartă
Ei nu ştiu că cei ce-i poartă
Pe această mare moartă,
Stau ascunşi şi trag de sfori.

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă îi mai iubesc pe oamenii pe care i-am iubit, chiar dacă trec strada pentru a-i evita.

citat din Uma Thurman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecărui om viaţa lui i se pare normală. Nu cunosc pe nimeni căruia i s-a părut anormală viaţa proprie. Însă, chiar dacă mi-am schimbat destul de des adresa, am locuit mereu destul de aproape de Centru: pe Papiu Ilarian, apoi pe Centumvirilor, pe urmă pe strada Pedagogilor, mai la periferie, apoi la bloc, cu soţia, pe strada Şcoala de înot şi, de 20 de ani, stau pe strada Bâlea, la numărul 29.

Klaus Iohannis în Pas cu pas, capitolul I (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-stingher

Pe strada rasă
de nouri soare
nici un acasă
nici o floare

pe strada stoarsă
de mort şi viu
la nici o casă
nu e târziu

pe strada ştearsă
de blesteme
la nici o casă
nu e devreme

din Miază-Noapte
în Miază-Zi
o viaţă moarte
îl sorbi

din Miază-Zi
la Miază-Noapte
se împleti
cu văi şi ape

pe strada rasă
de trecători
din casă în casă
caută flori

pe strada răcită
de morţi din morţi
o casă rătăcită
strigă din porţi:

grinzile mă dor
şi temelia udă
fereastra fără flori
streaşina hâdă

zidul se crapă
coperişul cade
gheaţă şi apă
asud zi şi noapte

strada cu somn
ce duce sub lume
la noul Edom
se spală de nume

pe strada uscată
de toată suflarea
nu se arată
nici ziua nici seara

pe strada uitată
de toate pietrele
veste neaflată
caută vetrele

pe trecerea-ngropată
de toate stările
veste nechemată
caută uitările.

poezie clasică de Horia Stamatu din Imperiul (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe lângă

colţii netezi expuşi la soare
capul între umeri îl bag
în timp util să nu dau de gândit
duminicii burgheze pe sfârşit

simt răsuflarea rece pe strada
sumbră ca un ecou milenar
trec pe cealaltă parte a patului
când singurătatea mă copleşeşte

merg neauzit pe lângă speranţă
ocolind clipele fericite cu grija
care coboară pe frânghii în noi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide fereastra!

Bate cineva în geam.
Deschide, te rog!
Deschide chiar dacă
Nimeni nu e acolo,
Chiar dacă mi s-a părut.

Deschide!
Deschide fereastra larg,
Să mai simţim o dată
Parfumul florilor de tei,
Invadându-ne lacom
Somnul vieţii,
În odaia întunecată
De-atâta uitare,
De noi doi.

Ştii?!
Cei ce trec
Pe strada noastră
Pot crede
Că nu mai suntem aici.
Aici, unde cândva
Totul era al nostru.
Şi fereastra,
Şi casa,
Şi strada,
Şi teii.
Deschide!
Deschide larg fereastra
Iubirii noastre apuse.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iunie 2006, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!