E bine să ai copii, ca să aibă cine să te ducă la azil la bătrâneţe...

S-a dus frumoasa tinereţe
Şi am ajuns la bătrâneţe.
Noi l-am rugat pe-al nost' copil
Ca să ne ducă la azil.
Ne-a spus că-i foarte ocupat;
Ne-a dus vecinu',-nlăcrimat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii repejor,
Precum cocorii trec în zbor,
Atunci când simt că iarna vine
Şi pleacă toţi în ţări străine.

Te-ai dus pe veci copilărie,
Cu anii tăi plini de magie;
S-a dus şi tinereţea mea,
Cu tot ce ea frumos avea.

Ajuns acum la bătrâneţe,
Regret frumoasa tinereţe;
Nostalgic mă gândesc la ea,
Dar s-o întorc nu voi putea.

poezie de George Budoi din Tinereţea şi Bătrâneţea (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus...

S-a dus al nostru-amor,
Undeva foarte departe
Nu mai există fior
Între noi, din păcate...

S-a dus orice trăire
Simţită cândva cu tine,
Totul este amintire...
Sper să-ţi fie bine.

S-a dus împlinirea,
Gândul la noi nu te poartă
Mi-ai luat iubirea,
N-o să te iert niciodată!

S-a dus amoru-n depărtare,
Definitiv s-a destrămat...
E pierdut acum în mare
Şi-n urmă, nu ne-am uitat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, du-te, şi s-a dus...

L-a dus de nas, neîncetat,
L-a dus cu preşu-n tribunal,
Că-i dus cu pluta, s-a scuzat,
L-a dus de râpă, la final.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns când l-am ascultat pe Radu Lupu la Paris. Ştiam cine este agenta lui şi am rugat-o, dacă se poate, să mă lase în culise. Aşa că m-am dus să-l salut. Acum: Ce poţi să-i spui unui asemenea om? Bravo? Felicitări? M-am dus spre el, l-am privit şi singurul lucru pe care i l-am spus a fost: Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. S-a uitat la mine şi mi-a zis: Eu mulţumesc. Atât.

Vassilis Varvaresos în TVR 1, Nocturne (24 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

După cum se ştie,
Ţi-a ajuns soţie,
Nu pentru că-i stas,
Ci te-a dus de nas.

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asigurare

Am muncit, din tinereţe,
Pentru casă şi copil,
Iar acum, la bătrâneţe,
Am de toate... în azil.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul a fost acela care ne-a ridicat din pat, dedicarea a fost cea care ne-a pus în mişcare şi disciplina a fost aceea care ne-a dus până la destinaţie.

citat din Zig Ziglar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia seama!

Fiu sau fi'că, tu ia seama,
La azil când îţi duci mama,
Sau când, suflet de păgân,
Duci pe tatăl tău bătrân,
Dacă-ai vrea c-al tău copil
Să te ducă la azil.

pamflet de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate se duc

Vara s-a dus, nu am chimir,
Banii s-au dus, nu am un cent,
Soacra s-a dus la cimitir,
Şi eu sunt dus, dar rezistent.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpei noastre învăţătoare

Trecut-au patru ani in zbor
Nici nu-mi dau seama cand s-au dus
A fost si greu, dar si usor
Si multe as avea de spus.

Imi amintesc de prima zi,
Ce minunata zi de toamna,
Atunci noi toti ne-am cunoscut,
Noi toti si draga noastra Doamna.

Cu glasul bland, cu ochii calzi,
Ea ne-a primit cu drag pe noi
Pe banci ne-a pus abecedarul
Si un trifoi cu patru foi.

Din prima zi am indragit-o
Iar ea, incet si cu rabdare,
Ne-a invatat tot ce stim astazi
Ea – Doamna noastra-nvatatoare.

De stim sa scriem, sa citim,
De-am invatat sa desenam,
Ori matematica de stim
Toate ei i le datoram.

Si de-a fost aspra uneori
Si, pe moment, ne-am suparat
Noi toti am inteles acum
Ca ne-a iubit cu-adevarat.

Ii multumim pentru tandretea
Cu care ne-a inconjurat
Ii multumim ca ne-a fost mama,
Ii multumim ca i-a pasat.

Ii multumim ca zi de zi,
Cu mult efort si cu rabdare,
Ne-a invatat sa invatam
Pe el, pe ea, pe fiecare.

Ii multumim ca ne-a certat
Ca ne-a crescut, ca ne-a iubit,
Ii multumim ca ne-a iertat
Cand am gresit, la nesfarsit.

Vor trece anii peste noi
Vor fi si nori, va fi si soare
Dar nu o vom uita nicicand
Pe Doamna noastra-nvatatoare.

Ne va ramane-n amintire
Stand la catedra, zambitoare
Crampei de suflet si iubire
Ea-Doamna noastra-nvatatoare.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La azil

Când mă vei duce la azil,
Te rog, iubitul meu copil,
Să nu mă uiţi de tot, complet,
Şi să-mi asiguri Internet.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

S-áu dus anii pe vecie
Şi-am ajuns la bătrâneţe...
Unde eşti, copilărie,
Cu nespusa-ţi frumuseţe?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinărească

A ajuns chiar Preşedinte
Fostul căpitan de vas,
Pentru că el are minte,
Dar şi că ne-a dus de... nas!

epigramă de Gavril Moisa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel Breaz (PSD), ministrul Culturii în Guvernul condus de agramata Vasilica Dăncilă (tot PSD), a recidivat şi la Ateneul Român, de Ziua Culturii Naţionale, siluind iar limba română

El s-a dus azi la Ateneu,
Ca să ne ţină-un expozeu
Şi "breazul" iar ne-a arătat
Că e un mare... agramat.

epigramă de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (15 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

Te-am strâns sărutându-te, Radă,
Târziu într-o noapte d-april —
Azi mai fiecare copil
Ne cäntä iubirea pe stradă.
Că oameni deşi n-au ştiut
De noi şi de tainele noastre,
Dar stelele bolţii albastre
Văd toate, şi ele-au văzut.

Şi-o stea, căzătoare din cer,
Ea mării ne-a spus sărutarea,
Şi luntrei ne-a spus apoi marea,
Iar luntrea ne-a spus la năier.
Pe ţărm erau stoluri de fete
Cu drag de năier ascultând —
Şi ele râdeau scuturând
Flori albe din negrele plete.

Iar fetele-un cântec făcură
Şi-i deteră aripi de vânt;
Batjocur-au pus ele-n cânt
Şi patima, dragă, şi ură.
Şi astfel, de noaptea d-april
În lume sunt cântece, Radă;
Ne cântă iubirea pe stradă
Azi mai fiecare copil.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul Răbdării

Ai Răbdare, ninsoarea va trece,
Spală-ţi ochii în ea, fă-i curaţi.
Mâna dă-mi, e timidă şi rece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim fraţi.
*
Ai Răbdare, durerea va trece,
Ispăşeşti prin ea ani întinaţi.
Acuprinde-mă, răul să plece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim fraţi.
*
Ai Răbdare, şi moartea va trece!
Vom călca-o sub paşi vindecaţi!
Şi-om cânta, fiindcă-n noua Lui Lege
Dumnezeu ne-a rugat să fim fraţi!

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară pe asfinţit

Aseară, pe asfinţit,
Mandră stea ne-a răsărit.
După care noi ne-am dus,
Să-l căutăm pe Iisus.

Pe fiuţul Mariei,
În pământul Galileii.
Zice-se că, Maria
Din casă-n casă umbla,
Să nască pe Mesia.

Şi-ntr-o peşteră a intrat,
De nimeni nu s-a 'ntrebat.
Aici Domnul s-a născut,
Ce l-am aşteptat demult.

Îngerii, cu flori în mână,
Împletesc mandră cunună.
Pe cunună-i scris frumos,
Astăzi s-a născut Hristos.

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!