Peste noi

dincolo de nori
lumina se-adapă
din gheţuri ce dorm

un vas andocă la ţărm
în clipa cea coaptă
din pieitoarele spume

răsar alte drumuri şi doruri
aprinse peste noi
ploi cu furtuni de zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultând tăcerea

uitate sub noi
dorm gheţuri

deasupra noastră
o liberă veste
ca un citat din biblii

între noi cresc
sălbatice visuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar azi

ninge
cum odată ningea
prin cuget

în suflet
răsar alte drumuri
legănate de ierburi

ce rost au
ninsorile nesăbuite
peste gândul rămas?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

nici nu mai ştiu
cine sunt şi de ce
când vântul tremură
toate spaimele lumii
alunec pe gheţuri ce dorm
şi adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din umerii tăi
cad ceruri
peste dorul
ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

ce să aştept
când toate dispar
mai devreme
decât cele ce sunt
şi vor fi?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

umerii goi
nasc fluturi

e noapte şi plouă

din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

eu ce să aştept?

e noapte şi frig...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-şi despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi şi vise pierdute
în ploaia ce cade şi curge
atât de târziu pentru noi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie selectivă

de o mie de ani
apa suferă
ca şi vântul ce mângâie spaima
ierbii spălată de ploi
umbrele macilor aşezate
pe tăciunii din galbenul bobului
respiră aduceri - aminte
de o mie de ani
doar liniştea noastră
crustă coaptă din ţurţuri de raze
rămâne împietrită
pe strâmba cale redusă
a flăcării mari

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e toamnă de noi
iubesc şi urăsc acest
anotimp aproape incert
nici nu mai ştiu câtă umbră
de frunză am strâns
ca să-mi fie culcuş
în camera asta oarbă
mi-e frig şi mi-e toamnă
de noaptea scăldării
în gheţuri ce dorm
şi adorm toate ferestrele verii
în ruginiul uitării
mi-e teamă şi dor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă, Doamne!

La meteo se-aude că vin ploi,
E-o veste ce-mi procură bucurie.
Dă, Doamne, ploi cu spume peste noi,
Că poate se mai spală... din prostie!

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotund

când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaş
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămaşă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
şi lumini
povestea ce sună absurd
în clopotniţa vechiului sat bântuit
de ochi de felină
gheţuri ce dorm
la fel de rotund
fragil şi crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaima pădurii
şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burniţa

între noi, depărtări
cu mult mai adânci
decât setea pietrelor

spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaimele lumii

şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă
între noi, burniţa

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

exista o vârstă
a celor ce dorm
si o vârstă există
a celor ce apără
un somn nefiresc
al celor treziţi
din timpul netimpului
în care noi doi
topeam imensitatea
într-un sărut furat
din ochii mării

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de iarnă

Iarna şi-a mai scuturat odata
Cojocelul de zăpadă,
Peste câmp, copaci şi case
Peste noi şi peste stradă.

S-a uitat în jos cu teamă
Şi a înţeles pe dată;
C-ar fi cazul să dispară
Că deja este ciudată.

Ne-am dorit cu toţi să vină
După toamna cea cu ploi,
Dar acum de ce nu pleacă
Odată oare de la noi?!

Vrem să vină primăvara
Că ne-am săturat de frig,
Şi ne-a îngheţat în mână
Bucăţica de covrig.

Vrem ca soarele s-apară
De după umbroşii nori,
Vrem pe ceruri ca să zboare
Cârduri, cârduri de cocori...

Să culegem floricele
De pe dealuri şi câmpii,
Să răsune din pădure
Cântece de ciocârlii.

Să privim cerul albastru
Zâmbitor şi fără nori,
Să ne facem planuri multe
Pentru anii viitori.

poezie de Mariana Simionescu (14 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu fugi atât de departe
De cele ce sunt şi pot să-nţeleg
Cu mintea mea ascunsă
În pliul negru al lunii.

Să nu fugi!

Ştii cât de tare mă doare dorul de noi?

Şi dac-ar fi să trăiesc alte o mie de vieţi
În unicul tablou al lumii,
Ştii ce-aş alege?

Să fiu dincolo de trăiri şi cuvinte
Refugiul în doi.

Să nu pleci acum,

Când tare de tot mă doare lumina.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

se lepădase de sine
iarba din bălţi
ca de un rău neîntâmplat încă
din aburi şi valuri lucii
înfloreau bucurii
ca o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ţărmuri

Dincolo de ţărmuri, valul nu străpunge
Liniştit sub ceruri, veacurile-şi curge
Zările-s albastre şi valu-i albastru,
Luminate-ntr-una de-al nopţii astru
Veacurile trec, veacurile-s ere
Peste toate-mi vin, gânduri efemere
Şi pot ochii mei să străbată zarea,
Din al vieţii val, să-şi culeagă sarea
Nimeni nu cunoaşte, suflul unui val,
Nici profundul cer, cu iz abisal
Peste noi vor trece, mii şi mii de stropi
Ne-om şopti visarea, sub umbre de plopi
Muritori şi singuri, valul ne va duce
Câteodată, doru-şi va croi răscruce
Dincolo de noi, porţi nebănuite
Se deschid aievea, în nori de cuvinte
Ce se scurg domol, alteori sălbatic
În murmur de taine şi nopţi de jăratic
Paşii ne vor duce şi se-ntorc timizi,
Cu geana iubirii, mâine să-mi aprinzi
Sunet de vioară, ritmuri ancestrale
Rătăcind grăbită, voi ieşi în cale
Să număr eternul, pe valuri şi ţărm
Liniştea iubirii, pe braţe s-o dorm
Dincolo de noi, paradisuri tac
Sufletu-şi afundă, nuferii pe lac,
Trestii se înclină, ca-o plecăciune
Dincolo-i tăcerea, ce-a-mpânzit-o lume
Şi te caut azi şi-ţi şoptesc albastre,
Doruri, gingăşia, întâlnirii noastre
Puzderii de stele, se aprind şi încarcă
Sentimente, păsări-n a vieţii barcă
Ce-o să zboare-n zori, aducând solie,

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi

se lepădase de sine
mâlul din bălţi
ca de un rău
neîntâmplat încă

din aburi şi valuri lucii
creşteau bucurii
precum o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea muşcă nepăsătoare din ţărm

nimic n-o doare, nimic nu perturbă
scâşnetul ei în albe trupuri lungite sub soare
în armonie deplină cu dincolo
atunci şi acum, pescăruşii sunt pictori şi pânze
pe trupuri golite de suflet

marea muşcă din mine cu dinţi de alge
şi sare, mamă, mă doare acel timp
când eu voi fi nepăsare

emoţii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi de puritate se topesc peste noi

Cerul albastru metalic
cerne peste noi puritate,
fulgi deşi, jucăuşi luminează
noaptea de cobalt măiastră.
Gândul meu cristalin bate-n fereastră,
iubirea-i întinsă pe-o plapumă pufoasă.
În densitatea inimii simt o dulce-armonie,
pentru-o iubire sperată, încăpăţânată,
simţită în suflet, in carne, in sange si oase.
Ochii se fixează pe fulgii de zăpadă,
mintea se lasă legănată,
inundată de dorinţa din alte vieţi strămutată.
Noi doi în balansoarul vieţii
cu aripi de doruri dotaţi,
străpungem imensitatea albastră
şi fulgi de puritate se topesc peste noi,
invadează cu a lor strălucire
fiinţa şi nefiinţa din noi doi.
Din albul cristalin imaculat
răsar flori multicolore,
covor se-ntind sub tălpile goale de gânduri,
impregnate doar cu iubire şi sete de viitor.
Acoperă-mi sufletul cu cânt de vioară,
îmbrăţişează-mă cu forţa iubirii,
strânge-mă-n braţele nemuririi,
iubeşte-mă cum te iubesc,
trăieşte-mă cu tot ce-i încă lumesc
şi poartă-mă apoi în eternitate,
ca împreună să povestim
lumii din lumi diverse,
că puterea iubirii-i secretul
ce zideşte-n veci cuvântul şi poetul.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!