Petru Ioan Gârda şi Nicolae Bunduri

Iubiţii mei, Ioan Gârda şi Bunduri,
Ştiţi că m-atrageţi precum un magnet;
Unul, cu nesaţ, soarbe... de-ale gurii,
Altul e al copacilor poet!

Mă fermecaţi cu vorbe şi cu stihuri,
Chiar la distanţă, slăbiciunea-mi creşte,
Voi sunteţi ale epigramei duhuri,
Chiar umbra-n ochii voştri, străluceşte!

N-am cum rezista farmecelor voastre,
Oricât aş fi eu de nepăsătoare,
Aş merge până-n zările albastre!
Rămân, pe veci, fidelă-admiratoare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papucii fermecaţi

Papucii fermecaţi... eu azi i-am căpătat.
Că Moşul Niculai... demult i-a reparat.
La uşa mea in taină spre zori el a venit,
Şi papucii fermecaţi... cu drag mi-a dăruit.

N-am cum ai mulţimii... probabil îndeajuns.
Că Moşul Niculai, departe a ajuns.
Dar sper... la anul care vine... să vii
Pe mătura cea fermecată... în sat la mine.

Şi amândoi... în lumea mare să plecăm...
De rele şi necazuri să uităm.
Şi dacă o fi ca să îmi pierd papucii,
Desculţ voi merge chiar şi-n centrul luncii.

Şi animat de tot ce mă-nconjoară
Viaţa o iau de la-nceput... chiar dacă o să doară.
In doi... orice urcuş se poate câştiga
Dacă iubeşti şi ştii a respecta.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 aprilie – Ziua Spunerii de Minciuni

Afirm chiar astăzi şi insist,
Cu toată anvergura gurii,
Că cel mai bun epigramist
E braşoveanul N. Bunduri!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi reflexele temperamentului meu: râd cu buzele voastre, plâng în ochii voştri!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prof. ing. Petru Ioan Gârda

Într-un liceu, de n-am cuvinte,
Cu fete educate, fine,
De când e Gârda diriginte...
Şi poşta merge mult mai bine.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de concurs

Bunduri, Gârda, Janet Nică,
De voi şi-ncă vreo doi, mi-e frică,
La festivaluri de umor,
Vreau să particip, zău! Să mor!

Dar lupta cu voi e nedreaptă,
Că nu suntem pe-aceeaşi treaptă;
Ce-aş putea oare inventa,
Să nu puteţi participa?

Şi-aşa, aţi luat prea multe premii,
Oricum, ştim toţi că sunteţi genii;
Pe tuşă, staţi şi voi un pic!
Vreau şi eu premiu, cât de mic!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".
Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaştere publică

Eu cred că dintre-aceia care
Rămân epigramişti pe veci,
Bunduri este cel mai mare:
Aproape-un metru nouăzeci.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

Orice-mi vei spune astă seară,
Şi oricât ar durea de mult,
Nu voi fugi ca astă vară,
Ci am să stau şi-am să ascult.

Oricare îţi va fi răspunsul,
Şi-orice privire îmi vei da,
De-ai pomeni chiar şi de dânsul,
Am să ascult, nu voi pleca.

Oricât de jalnic o să-ţi pară
Discursul meu timid, bătrân,
Nu o să fac ca astă vară,
Am să ascult, o să rămân.

Orice cuvinte o să se zbată,
De ochii mei, sufletul meu,
Cu inimioară sfâşiată,
Am să ascult chiar de e greu.

Chiar de nu-mi pari ca astă vară,
Eu te iubesc la fel de mult,
Şi-orice-mi vei spune astă seară,
Nu voi fugi, ci-am să ascult...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Janet

Precum amicii mei susţin,
Eu n-am motiv să mă înfurii,
Căci adevărul e în vin...
Şi epigrama în Bunduri.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura este o carte deschisă zilnic în faţa voastră, şi puteţi învăţa din această carte minunile înţelepciunii veşnice pe care Creatorul le-a înscris pe fiecare piatră, pe fiecare floare, pe fiecare stea. Dacă ochii voştri nu văd şi urechile voastre nu aud, înseamnă că sunteţi încă ocupaţi cu nişte activităţi inutile şi chiar nocive. Veţi spune că aceste activităţi vă plac. Din nefericire, ceea ce vă place nu este mereu benefic pentru evoluţia voastră. Când vă veţi decide să sacrificaţi anumite plăceri obişnuite, veţi degaja nişte forţe formidabile: ochii şi urechile voastre se vor deschide şi cartea naturii vi se va revela. În faţa anumitor probleme ale vieţii, voi spuneţi: "Eu sunt incapabil să le rezolv, de ce?... Alţii reuşesc!" Pur şi simplu, fiindcă plăcerile ce le căutaţi vă întunecă privirea şi vă lasă fără forţe: nu vă mai rămâne nimic pentru urechile şi ochii voştri interiori. Eliberaţi aceste forţe şi ele vă vor trezi centrii spirituali, în înalt.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

Cum dai dovadă de cultură,
Petrică, tu observi chiar bine:
Eu am ţinut la băutură...
Şi epigramele la mine!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu mă mai iubeşti

Şi dacă nu mă mai iubeşti,
Adu-ţi aminte cum zburdam
În câmp virgin, plin de flori caste,
Împletind magice poveşti,
În timp ce eu te dezmierdam,
Sub zările mereu albastre...

Şi dacă nu-ţi mai aminteşti
Cât m-ai iubit, cât te-am iubit,
Dincolo de prejudecăţi,
Tu, pentru mine-acelaşi eşti:
Unic motiv de suferit,
Ce inima mi-a rupt bucăţi!

Şi dacă vremea trece-n van
Şi-mpărtăşim doar despărţirea,
Măcar să nu te îndoieşti,
Sfidând destinul suveran,
Voi continua să-ţi port iubirea,
Chiar dacă nu mă mai iubeşti!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credincioşilor

"Voi sunteţi copii" (Romani 8:14)

Credincioşii chiar şi vii
Sunt ai Domnului copii
Au primit prin Sfânta vrere
Un Duh nou de înfiere.

"Voi sunteţi sfinţi" (Romani 1:7)

Cei chemaţi poate nu ştiţi
Voi Îi sunteţi preaiubiţi
Chemaţi, voi ca sfinţi să fiţi
Har şi pace să primiţi.

"Voi sunteţi mlădiţe" (Ioan 15:1)

Eu sunt Viţa, vi s-a spus
Chiar de Domnul nost' Isus
Voi mlădiţe-n roade pline
N-aveţi roade? Nu e bine
O mlădiţă curăţită
Pentru roadă-I pregătită
Fără de roadă şi-având pată
O mlădiţă e tăiată
Tatăl Sfânt la a Lui vrere
Face mlădiţei tăiere.

"Voi sunteţi lumină" (Filipeni 2:14)

Curăţiţi fiţi, fără vină
Fiţi pe lume o lumină
Puşi în lumea rea voi ştiţi
Printre ea să străluciţi
Cetate pe munte fiţi (Matei 5:14)
De unde să străluciţi.

"Voi sunteţi sare" (Matei 5:13)

Sarea bună şi curată
E atunci când e sărată
Făr' puterea de-a săra
Sarea se va lepăda
Când nimic bun nu mai are
E vreun rost pentru păstrare?
Va fi sigur lepădată
În picioare a fi călcată.

"Voi sunteţi epistole" (2 Corinteni 3:2)

Epistole ce nu înşeală
Nu scrise doar cu cerneală
Nu scrise-n table de piatră
Ci cu Duh-Arvună dată.

"Voi sunteţi preoţi" (Apocalipsa 1:6)

Sunteţi preoţi pe lume fraţi
Ca şi preoţii să lucraţi
Cuvântul de nu răspândiţi
Puteţi voi preoţi să fiţi?!...

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân

Rămân coloana vertebrară
A celor care-au fost şi sunt,
Rămân în fiecare seară,
Rămân un înger pe pământ...

Eu sunt izvoarelor, strigare,
Eu sunt al nopţilor sicriu,
Durerea voastră-n mine doare...
Mă-ntreb de nu e prea târziu.

Şi voce-clopot am să fiu,
Să strig durerea fiinţei voastre
Cât înger am să pot să fiu...
Un vis spre zările albastre...

Voi scrijeli cu neputinţa
Lumina-n hăuri risipită,
Ţară lipsită de credinţă,
Oh, ţară, ţară prea iubită!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare

De nu e epigramă-i parodie,
Ia nu mă mai certaţi până la cer,
Or avea ale voastre prozodie,
Dar ale mele-au sare şi piper!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de copiii mei...

Nu vă speriaţi copiii mei,
Când va tuna şi fulgera afară,
E dorul meu ce vine la voi
Şi care pe voi vă cheamă.

Mi-e dor de voi copiii mei,
Comoara mea cea sfântă...
Să vă strâng la al meu piept,
Cu-o dragoste adâncă...

Chiar dacă astăzi părul meu
Pe la tâmple mi-a albit,
Voi sunteţi tot copiii mei,
Pe care eu mult i-am iubit.

Şi chiar oriunde vă aflaţi,
De mama să nu uitaţi,
Că eu mă rog în fiecare noapte,
Ca domnul să vă de-a sănătate.

poezie de Eugenia Calancea (17 august 2017)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât mirajul efemerului te atrage, te ţine ostatic, nu vei dori cu adevărat să vezi că DINTOTDEAUNA TU EŞTI DEJA ETERNUL! Nu realizaţi că tot ceea ce ştiţi voi, tot ceea ce faceţi voi, tot ceea ce conştientizaţi voi, puterile voastre paranormale, practicile voastre, etc. etc. sunt doar gigantice şi nebănuite piedici în calea Adevărului, pe care îl sunteţi chiar aici, chiar acum? Ce Guru ar putea să vă dărâme o atare rezistenţă psihologică, un atare castel de imagini de care voi ţineţi cu dinţii? Cu cât ai practicat spiritualitatea mai mult cu atât te-ai îndepărtat mai tare de Adevărul simplu ce de o veşnicie îl Eşti deja! "Uşor conduci pe un netot, dar mai uşor pe cel cu minte. Pe-un semidoct nici tu, părinte, nici zeii cerului nu pot."

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingratitudine

O, te-am iubit cum Páris pe Elena,
Şi chiar te-am dus cu maybachu' la Troia:
Simţeam şi tu simţeai mereu nevoia
Să te răsfăţ, schimbând, adesea, scena.

Când te-am luat, mâncai salam cu soia,
Dar arătai precum prinţesa Xena
Şi, cum dansai pe scenă macarena,
M-a apucat un fel de paranoia

Şi te-am cărat în braţe la altar!
Te-am îmbrăcat la Giorgio Armani
Şi mulţi miliardari te asaltau...

Tu mi-ai jurat pe veci iubire, dar
Ai divorţat luându-mi vila, banii
Şi ai plecat cu unul, Menelau.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni buni, încetaţi să vă mai întristaţi. Oare nu ştiţi voi că tristeţea vine din evenimente trecute ce se petrec în mintea voastră exact ca şi când s-ar petrece acum? Oare nu ştiţi că puteţi să vă alegeţi gândurile? Oare nu ştiţi că puterea de a decide ce e bine şi ce e rău stă tot în mâinile voastre? Nu-i vedeţi pe cei mai potrivnici decât voi, cu mai puţine decât voi care zâmbesc şi se bucură de ceea ce au? Nu v-aţi dat seama până acum că ceea ce acumulaţi nu vă face mai fericiţi? N-aţi observat că şi un zâmbet pus pe buzele încrâncenate ale unui om vă face să vă simţiţi mai bine? Chiar trebuie să fiţi egoişti înainte de a oferi? Dacă nu daţi acum din leul vostru 10 bani, când veţi avea 10 milioane, credeţi că veţi oferi unul?! Fiţi recunoscători pentru ceea ce vă oferă viaţa, căci este exact ceea ce aveţi nevoie, chiar dacă nu e întotdeauna ceea ce vreţi!

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul III

Oglinzi: pân-acum nimeni n-a spus încă
ce sunteţi voi în firea voastră-adâncă.
Lacune ale vremii, împânzite
parcă numai cu găuri de site.

În goale săli lumina voastră se risipeşte...
Adânci ca nişte codri sunteţi, în seri albastre.
Şi candelabrul ca un cerb păşeşte
prin nepătrunderile voastre.

Câteodată sunteţi pline de figuri pictate.
Unele par în voi scufundate,
pe altele, de frică, departe le-aţi trimis.

Dar cea mai frumoasă va sta ca un vis
până când prin obrajii păstraţi va străbate
limpedele, slobodul Narcis.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!