Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viața

Anii au trecut și nu se vor întoarce,
Clipele se scurg încet, pe rând,
Viața izbutește, de vlagă mă stoarce,
Mă surprinde lângă foc, oftând.

Tot ce am trăit e sfânt și magic
Deși regrete-au existat, e drept
Însă cum e totul tragic,
Viața e un joc nedrept.

Te ispitește, te omoară sufletește,
Te ridică pe înalte culmi,
Te atinge, te lovește,
Însă, niciodată nu poți să o curmi.

Dar într-un final se duce,
Și te lasă neînsemnat,
Totul va fi vag și rece,
Ca și cum n-ai existat.

poezie de
Adăugat de Andreea CatalinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rugăciune pentru părinții mei

am născut de ziua mea,
Era noapte, frig, ningea...
Însă mie mi–a fost bine,
C–a fost mama lângă mine.

Nici tata n-a stat departe,
A stat tot timpul lângă noi,
Și zic eu că–n acea noapte,
Am fost născut de amândoi.

Au constantat că–s tare dulce,
nu sunt ca alți copii,
am să fac în viață multe,
Și nu doar "năzdrăvănii".

Sincer, părinți ca ai mei,
au mai existat vreodată,
Vă spun asta cu temei,
Și jur că–i adevărată.

Bogați n–au fost niciodată,
În schimb buni și muncitori,
Și nu cred că–n viața toată
au certat de două ori.

Însă, fără cunosc motivul,
Anii–au trecut în neștire,
Ei s–au stins încet, cu timpul,
Rămânând doar amintire.

Doamne–ți fac o rugăciune,
Pentru sufletele lor,
Unde sunt, dă–le doar bine
Și spune–le că mi–e dor.

poezie de (27 august 2006)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

N-ai cum să uiți

N-ai cum să uiți minciunile șoptite,
Nici ploile... cu fulgere-n destin,
Privirile-n tăceri încremenite
Și timpul, incredibil de puțin.

Vei încerca zadarnic a scoate
Din inimă, din suflet și din gând,
Însă vei ști că am avut dreptate,
Că trupul niciodată nu mi-l vând.

A ignora... este cu neputință,
Deși, te tot încearcă spaime reci
Și-ai aruncat a patimei velință
Grăbindu-te, grăbindu-te să pleci.

N-ai cum să uiți încinsele cuvinte,
Nici verdele... de-atâtea ori parșiv,
Nu poți ucide-aducerile-aminte,
Deși, poți inventa, orice motiv.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum a trecut viața mea? Îngrozitor de încet, dacă rememorez anii de suferință; precum bătaia aripilor unui pescăruș, când gândesc la clipele frumoase.

aforism de (februarie 2013)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Costel Zăgan

Viața are ultimul cuvânt

Iar m-am spovedit la cramă
iarăși m-a-ntrebat butoiul
hei n-auzi cum te mai cheamă
îți zic totul dar dă-mi țoiul

Iarăși m-a-ntrebat butoiul
cum de n-am greșit cărarea
cum să-ți zic așa-i războiul
ceru-aduce duce marea

Cum de n-am greșit cărarea
hei auzi dulce cheamă
demonul sau apărarea
paradis pierdut reclamă

Însă eu reclam și-n gând
mai curgă înc-un rând

poezie de din Cezeisme (septembrie 2000)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Nimic...

Trecut-au anii, fără sens și rost,
Sărutul tău... s-a șters, cum nu a existat...
Nimic am înțeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.

Fost-ai mult iubit, cum nu poți înțelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Știu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, fii mic!

Totul se divide, nimic nu dăinuiește!
Timpul pentru mine... este un dușman...
Inima mai speră, deși se-mpotrivește,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!

Dragoste și ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcnește în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol și mut.

Și învăț uit! Să uit iubesc!...
Lecții mult amare, mi-au schimbat cărarea.
Învăț ignor tot ce îmi doresc,
Învăț zilnic... exersând iertarea...

Totul și nimic... totul despre tine,
Se va pierde-n timp, ca și un tren pierdut...
Pierzându-te pe tine, m-am regăsit pe mine,
Și am înțeles... nimic nu am avut!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Jim Rohn

Pericolul apare atunci când analizezi o zi irosită și ajungi la concluzia că nu s-a întâmplat nimic rău. La urma urmei, a fost doar o zi. Însă adună aceste zile care vor alcătui un an și apoi adună anii, care vor alcătui o viață și poate că acum poți vedea cum repetând micile eșecurile de astăzi îți poți transforma cu ușurință viața într-un dezastru de proporții.

în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "7 strategii pentru obtinerea bogatiei si fericirii" de Jim Rohn este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 24.99 lei.

Gânduri

Stau și privesc e totul sumbru
tânguiesc și iarăși umblu,
Pivind semeț negura serii,
Aud un glas străbătător durerii.

Și nu consimt morbida soartă
A gândurilor ce mă poartă
Spre prăpădire sufletească
Și dispariție lumească.

Va fi întuneric și rece
Sentimentele vor trece
Vor ajunge în străfunduri,
Ale sufletului gânduri.

poezie de
Adăugat de Andreea CatalinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintire

O noapte de nesomn, ochi obositi si stres,
Pana mai ieri credeam ca m-ai salvat,
Se pare ca nimic din ce iti scriu n-ai inteles,
Ori tu nu m-ai iubit cu-adevarat.

Daca stiam ce va urma, umbre si dor,
Stateam in cutiuta mea asa cum am mai stat,
Asa un gol in suflet imi lasi, si simt ca mor,
E ca si cand tot ce-am trait nicicand
n-a existat.


Si vad cum totul zace pe spini de transafiri,
Si cum usor, usor, totu-i dezamagire,
Cea ce ti-a dat in viata o mie de-amintiri,
Devine in final si ea o amintire.

poezie de
Adăugat de Vlad BSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Final de experiență conjugală

Rând pe rând au cam trecut
Anii noștri cei frumoși...
Toată viața m-ai cusut,
Iar acuma descoși.

epigramă de din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Bineînțeles că sînt suspectată, bineînțeles că umblu cu tinicheaua de coadă, ca urmare a faptului că am fost comunistă, cum declar de altfel și în carte. Da, am crezut în acest ideal, în această probabil utopie, niciodată aplicabilă, niciodată concretizată. Dar nu am negat niciodatăam asistat la degradarea Cartei comunismului. De altfel, nu a existat comunism, după opinia mea, nici în Uniunea Sovietică, nici în țările satelite. Ei s-au drapat, ca zic așa, în acest cuvînt, trădîndu-l, călcîndu-l în picioare sistematic. Cum spun, nu a existat niciodată comunism adevărat! Poate nici nu are cum exista.

în revista 22, nr 721
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.

În 1927 apare prima societate de eugenie din România, fondată la Cluj de Iuliu Moldovan, care deja în anii 1930 număra 300 de membri. În '39 existau deja cinci societăți de eugenie în România, care erau unite într-o Federație a Societăților de Eugenism. Acestea erau doar societățile românești. A existat însă un foarte puternic și extins eugenism german în Transilvania și Banat la fel cum a existat și un eugenism maghiar în Transilvania în perioada interbelică.

în interviu (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eugenism si modernitate. Natiune rasa si biopolitica in Europa" de Marius Turda este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.92- 20.99 lei.

Atașamentul de oamenii toxici, dependența de obiceiurile nesănătoase, lipsa de încredere în tine însuți, obișnuința de a face compromisuri, comoditatea, autosuficiența și mediocritatea pe care le accepți și le hrănești, gândurile și atitudinile fataliste, toate acestea îți determină dezechilibrele din viața ta, te îmbolnăvesc și te îndepărtează de bucuria de a trăi. Este doar în puterea ta îți schimbi viața, însă nu poți să faci asta cât timp tu doar constați că nu îți este bine, oftezi, iei o pastilă sau mai bei un pahar de alcool. Timpul trece pe lângă tine și la un moment dat îți vei dori îl poți întoarce înapoi și să faci cu totul alte alegeri. Atunci va fi prea târziu, însă astăzi încă se poate. Trezește-te!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Anii mei și tinerețea...

Anii mei și tinerețea, cuibăriți pe un colț de gând
Stau la sfat cu bătrânețe, ce mă încearcă de curând.
Tinerețea face glume și de toate se amuză
Bătrânețea nu înțelege și se pare că-i confuză...

Cum facă -nțeleagă și să accepte mai ușor,
ce-a fost n-o să mai fie, chiar de simte în suflet dor...
Dor poate mai zburde și să ia viața în glumă
Să vadă pe cer doar soare, chiar de plouă și-i furtună?

Însă dusă-i tinerețe, stă acum pe un colț de gând
Și încearcă să mă ajute, le iau cum sunt, pe rând...
Și uite așa, încet și sigur, bătrânețea o accept
Eu pe ea, și ea pe mine... cine zice că e drept?

poezie de din Personală (1 august 2019)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Dumnezeu ascultă, Dumnezeu veghează!

Însă Dumnezeu veghează,
Peste toate, frunză, pom,
Cu răbdare El "tratează",
Suferințele din om...

Uneori ne mai lovește,
Cu necazuri mici sau mari,
Uite-așa, Le rânduiește,
Să ne facă ființe tari...

Însă Dumnezeu există,
Dincolo de orice nor,
Când, cu ochii în batistă,
Totul pare-nșelător...

Stă în umbră, te privește,
Cum te lupți cu gânduri mii,
Te dezmiardă și zâmbește,
Știe că vei izbuti...

Însă Dumnezeu ascultă,
Când Îl cerți sau când Îl rogi,
Sau, când poate, c-o insultă,
Credința, tu, ți-o abrogi...

El te iartă și nu-ți pune,
Mai mult amar să te temi,
Știe că zilele bune,
Te vor face Să-l rechemi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Necazul este că nu poți șterge nimic din ce s-a petrecut în viața ta. Tabloul rămâne așa cum a fost pictat. În literatură, scriitorul poate renunțe la porțiuni care nu sunt în armonie cu întregul, dar viața păstreaza totul, nimeni nu poate înlătura un singur rând măcar.

în Dragostea nu moare (1992)
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vor trece anii

Vor trece anii și cândva vor așterne
Un colb diafan pe scoarțe-ngălbenite,
Ce vor închide fosta mea vreme,
Fosta mea viață în pagini prăfuite.

Acolo am adunat cândva cu sârg
Iubirile, trăirile mele.
Atunci le voi privi și am să plâng
Vai, am să plâng, căci au trecut și ele!

Darau fost, c-au existat,
Sipetul îmi va arăta -
Sipetul meu cel drag și fermecat
Ce-mi va spune: "Iată, aici e viața ta!"

Și ca de suflarea unui vânt
Sipetu-mi se va deschide;
Din paginile vechi orice cuvânt
În melancolie sufletu-mi va cuprinde.

Nevăzut, timpul va zbura
Peste ale sipetului foi ce au fost albe
Și praful vechimii îl va scutura
Peste ele, peste pletele-mi dalbe.

În nopțile târzii de toamnă
Când frunzele arămii se desprind și mor
Cu nostalgie amintiri or apară
Și de anii tinereții îmi fi-va dor...

Atunci viața mea reciti-o-voi pas cu pas
Iar apoi lin eu voi adormi,
Șoptind încet, cu molcom glas -
"Ce păcat... S-au dus... Trecut-au anii..."

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Se poate vorbi de biopolitică în România începând cu crearea României Mari în 1918. O particularitate a cazului românesc este aceea că nu au existat legi care permită sterilizările eugenice și în masă, așa cum s-a întâmplat în America, Germania, țările scandinave sau în cele baltice. Au existat însă sterilizări ilegale efectuate în spitale, mai ales în cazul celor cu afecțiuni psihice, și în închisori.

în ziarul "România liberă", interviu (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bacalaureatul

De vreți -l luați,
Puneți mâna și-nvățați.
El este foarte ușor
Dacă te pregătești de zor!

Lasă totul deoparte,
Ține cu dinții de carte.
Aceasta e șansa ta,
Așadar nu o rata.

El îți taie răsuflarea
Dacă-i uiți rezolvarea.
Nu e bine să te stresezi,
Trebuie să te calmezi.

Trei ore trec imediat
Și după-ai scăpat.
Însă emoții adevărate,
Vei avea la rezultate.

Tu știi că tot ai făcut,
Dar te-ntrebi: "Oare-am trecut?"
Acele zile sunt de foc
Și nu ai răbdare deloc.

Aștepți în zadar o minune,
Trebuie -nveți pe bune
În sală tu n-ai scăpare,
Nu poți face o mișcare!

poezie de (5 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Viața este ca un joc de cărți, nu știi exact când plusezi sau când -ți pui clipele prețioase la adăpost... La final rămâi cu îndoiala... ai trăit?


Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Italo Svevo

Bineînțeles că nu sunt un prost și îl scuz pe doctor de a fi considerat viața mea drept manifestarea unei boli! Viața seamănă puțin cu boala, așa cum merge tărâș-grăpiș, și-și are ameliorările și înrăutățirile ei zilnice. Spre deosebire de celelalte boli însă, viața e întotdeauna mortală. Nu suportă tratamente. Ar fi ca și cum am vrea ne astupăm toate găurile trupului, luându-le drept răni. Am muri sufocați, îndată ce am începe tratamentul.

în Conștiința lui Zeno (2006)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Senilitate" de Italo Svevo este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 17.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook