Adie cu îngeri

Să-mi intre secunda-n text
nemurirea mă-nconjoară
totuşi viaţa nu-i pretext
raiul ca să-l mut la ţară

Nemurirea mă-nconjoară
mă jertfesc într-un cuvânt
nenăscut ce-o să mă doară
când duc viaţa în mormânt

Mă jerfesc într-un cuvânt
însă moartea nu-i pretext
n-am acuma niciun gând
să-mi intre secunda-n text

Nemurirea mă-nconjoară
cu îngeri de primăvară

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 martie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu-i un stomac

Poemul se revoltă

Niciun
cuvânt

NU exprimă
adevărul

Niciun adevăr

NU
se limitează
la
cuvânt

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (31 martie 1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea izolează, moartea... apropie!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea

Putem atinge nemurirea!
Gandurile curate străbat nemărginitul
Ocolind mediocritatea cotidianului şi îndreptându-se către tine,
Înnobilează existenţa noastră, lăsând în urmă durerea, suferinţa.
Unele gânduri îmi aparţin,
Putem atinge nemurirea chiar şi pentru o clipă.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o să-mi promită-Apollo nemurirea

Nu-s haimana şi nici anahoret.
Orbecăiesc alchimic. Unde eşti?
Când te-oi găsi, aş vrea să mă iubeşti
Cum l-a iubit Alcesta pe Admet.

Te voi peţi, iubire, ca-n poveşti.
În car de smirnă-om trece prin brădet,
Tras de-un mistreţ şi-un leu (duet cochet?),
Ca să vestim de-ospeţe-mpărăteşti.

De-o să-mi promită-Apollo nemurirea,
Cerând, în schimb, regina mea, jertfirea
Fiinţei tale, ştiu: vei fi de-acord.

Dar ce nu ştie el, modern milord,
E că nemoartea nu-nvinge iubirea.
N-am să te las să pleci nici viu, nici mort.

sonet de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul II (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne interesează nemurirea sufletului, ci doar nemurirea numelui.

aforism de Paula Adriana Cozian din Cugetări şi reflecţii (2015)
Adăugat de Paula Adriana Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

De istorie-s bolnav

Dumnezeu se mută azi la ţară
raiul cred că-i un spital
gata-i orice clipă să mă doară
dacă n-am alături cerul din Ardeal

Raiul cred că-i un spital
peticită-i soarta vai cu răni
hai să tragem moartea lângă mal
şi să trecem peste alte vămi

Peticită-i soarta doar cu răni
gata-i orice clipă să mă doară
hai istorie mai dă-mi
Dumnezeu se mută azi la ţară

Raiul cred că-i un spital
iar viaţa un salt mortal

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia ultimului tren

Câte lucruri Doamne mă-nconjoară şi habar
n-am dacă îmi foloseşte vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învăţat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiţi gata
FOOOC

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să-mi pun capul pe pieptul tău timp frumos,
Să-mi amintesc de zilele în care ai fost mărinimos,
Când mi-ai adus în dar iubirea,
Ca din seva ei să-mi hrănesc nemurirea.

Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârşituri
mă gândesc când ai plecat,
despărţită de timp,
o umbră într-un asfinţit de soare
un zbor frânt...
şi zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
şi iubirea şoptită din suflet
eşti steaua mea ce mă priveşte
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.

poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu celălalt

Duc pistolul la tâmplă
şi simt vai că tâmpla nu-i
Doamne oare cum se-ntâmplă
foc în miezul gândului

Când eu simt că tâmpla nu-i
o fereastră spre Nirvana
lira-ndurerată-n cui
cu tăceri să-mi umfle rana

O ferastră spre Nirvana
Doamne oare (a)cum se-ntâmplă
tăcerea să-mi fie pana
însăşi lira-a mea tâmplă

Când eu simt că viaţa nu-i
nici cât umbra spinului

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 octombrie 1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te naşti şi plângi de fericire

Sunt una cu pământul
cu apele ce nasc izvoare,
cu arborii şi florile bucuriei,
sunt piatra de încercare a fiinţei mele,
sămânţa tristeţii şi a fericirii,
sunt începutul şi sfârşitul existenţei.

Sunt fericit când simt iarba sub tălpi,
sunt fericit când ploaia îmi spală obrajii,
sunt fericit când soarele surâde-n fereastră,
sunt fericit de prieteni, de copii,
de fiinţele dragi ce mă-nconjoară,
sunt fericit de visul ce mă înalţă,
de păsări, de natura mamă.
Sunt fericit de întinsele câmpii,
sunt fericit să-mi văd copiii
jucându-se-n zăpadă.
Sunt fericit prin adevărata
natură a sufletului.

Dar ştiu
că această fericire
într-un amurg uitat
coboară într-un mormânt.

Dar mai presus decât sunt
voi şti că sunt acel copac
ce iarna-i desfrunzit;
voi creşte-n primăvară,
mai falnic, mai puternic.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am!

N-am lacrimă
ca să acopăr pământul
care se cutremură
nimic la picioarele mele.
N-am cuvânt
Pentru durerea ce-ţi sfâşie trupul.
N-am prezent,
Nu văd viitor
Şi nu cunosc nici un trecut.
Ce-s eu, cea care străbat mii de vise
ca să ajung la tine
pentru că eşti legat de pământ?
Nu-i din eternitate,
Sufletu-mi ce liber
Întâlneşte nemurirea
şi-i cere îndurare pentru tine,
care te vezi doar Om.

poezie de Mihaela Amăriuţei (1 mai 2010)
Adăugat de Mihaela Amăriuţei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuvânt rar găsit într-un text este la fel ca piatra de pavaj ridicată în caldarâm.

citat din Wenceslao Fernandez Florez
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea

Visase numai nemurirea
Un scriitor sărac, în trame;
Dar eu i-am spus: Mai bine cată
Să fii nemuritor... de foame.

epigramă de Giordano din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În culisele aparenţei, mi-am văzut: naşterea, viaţa şi moartea. Toate aşteptau să-şi intre în rol.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arestaţi urgent primăvara

Băgaţi primăvara-n dubă
e prea multă primăvară
poate trece ca o bubă
şi n-apucă să ne doară

E prea multă primăvară
puneţi florilor cătuşe
arestaţi viaţa la ţară
c-aţi prins-o murind la uşă

Orice floare-i o cătuşă
câmpul trece ca o bubă
nu-i nevoie de mănuşă
băgaţi primăvara-n dubă

Că prea multă primăvară
umblă liberă prin ţară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt fenomene care se produc când o persoană pronunţă sau scrie, dându-şi seama sau nu, un alt cuvânt decât cel pe care vrea să-l rostească sau să-l aştearnă pe hârtie (lapsus); când citeşte într-un text imprimat sau manuscris un alt cuvânt decât cel realmente tipărit sau scris (falsă lectură); sau când aude altceva decât ceea ce i se spune, fără ca această falsă percepţie auditivă să ţină de o tulburare organică a aparatului auditiv.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne reîntoarcem la viaţa de adolescent, chiar dacă eforturile şi drumurile ce duc acolo sunt întortocheate şi dificile. Odată ajunşi însă, la frumuseţea spiritului adolescentin, vom crede şi mai mult în nemurirea noastră.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcis...

Convertit la mine însumi,
Singur, într-un han,
Fără niciun ban,
Mă-nconjoară plânsu-mi....

M-adresez tristeţii,
Singurel de tot:
Cât mai pot să-nnot,
În oceanul vieţii?

Dumnezeu mă vede,
Exilat în sine,
Vrea să mă posede,
Eul mi-aparţine...

Soarele-mi refuză,
Însistent, lumina,
Albă e hermina,
Viaţa e confuză.

Doru-mi-i de mine,
Narcis mă numesc,
Lumea o uimesc,
Tot curgând în sine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea! E un cuvânt atât de van! Bun de oblojit sărăcia.

George Bacovia în Volumul Poezii, colecţia "Biblioteca Pentru Toţi", Ed. Minerva - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!