La anunţuri

Poşetă-aproape nouă (internet)
Utilizată doar odată-n viaţă.
Eu caut mire, prefer impotent,
Bogat, bătrân, dar şi urât la faţă.

Şi inutilizabil dac-ar fi,
Nu mă stresez prea tare, dragii mei,
Am să rămân stăpână într-o zi
Cu... conturi în valută sau în lei.

Că sunt sărăcă, n-o să am vreun chin,
Procur uşor buchetul de mireasă,
Căci am să merg rapid în cimitir
Şi am să iau mai multe flori acasă.

Cu preotul probleme cic-ar fi,
Deci voi lua câţiva broscoi şi-o cioară,
Dar n-am găsit un mire pentr-o zi
Şi mai rămân pe listă pentr-o seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân

Rămân coloana vertebrară
A celor care-au fost şi sunt,
Rămân în fiecare seară,
Rămân un înger pe pământ...

Eu sunt izvoarelor, strigare,
Eu sunt al nopţilor sicriu,
Durerea voastră-n mine doare...
Mă-ntreb de nu e prea târziu.

Şi voce-clopot am să fiu,
Să strig durerea fiinţei voastre
Cât înger am să pot să fiu...
Un vis spre zările albastre...

Voi scrijeli cu neputinţa
Lumina-n hăuri risipită,
Ţară lipsită de credinţă,
Oh, ţară, ţară prea iubită!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tur-retur

Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i aşa?
Mai am şi răsărituri de văzut,
Şi mări, chiar şi oceane, de trecut,

Mai am atâţia trandafiri de dat
Şi-atâtea suflete de alintat,
Mai am şi visuri, multe, de-mplinit
Acum şi mâine sau... prin infinit.

Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu ştiu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când ştiu că sufletu'-i nemuritor.

De ce mi-aş face griji, sau geamantan,
Când ştiu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aş plânge pentru-o viaţă, doar,
Când alta mă aşteaptă la hotar?

Aşa că, dragii mei, plec doar puţin
Deşi eu aş mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toţi avem biletul... tur-retur!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela (dedicată Corneliei Georgescu)

Şi s-a pus ploaia dintr-o dată...
Sub cerul liber m-a găsit.
Nu zic că nu-i revigorantă,
Dar eu nu-s omul potrivit.

Grăbesc, în Bucureştiul mare,
Căci am examenul de dat,
Iar ploaia, cu-ncăpăţânare,
Îşi ţese drumul dezolant.

Sunt la metrou. În graba mare
Iau o umbrelă cu opt lei.
Cu şaizeci şi cu stergătoare,
Nu face de pantofii mei.

O şi probez... functionează...
O-nchid... Urc repede-n metrou.
După un curs de două ceasuri
Ajung fără probleme, eu.

Dar ca să vezi ce întâmplare!
Ploaia de-acuma se oprise
Şi nu mi-am mai deschis umbrela,
Ci drumuri noi spre alte vise...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţia L.R. pentru părinţi

Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Şi-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.

M-am rugat la voi şi am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist şi alb mormânt.
Dacă-n viaţă v-aş ai fi avut!

V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simţeam...
Vă voiam pe voi şi-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-aţi deschis.

Şi-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi ştiaţi, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferinţa mea...
Dacă v-aş putea îmbrăţişa!

Mulţumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, ştii doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som uşor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleci

Admite! Pentr-o clipă, m-ai iubit;
Păcat că numai pentr-o clipă!
De dragoste, nu faci risipă,
Dar tu, trufaş, prea nu te-ai străduit!

Sau, pentru tine, era prea târziu,
S-aprinzi scânteia de mult stinsă,
Dar eu n-am stofă de învinsă,
Şi-am insistat, căci muză-am vrut să-ţi fiu!

Nu pleci, eşti o romanţă fără sunet,
N-a fost să fie o iubire,
Acum rămâi o amintire,
Un neclintit tablou la mine-n suflet!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec şi te las

O să plec şi-o să te las,
Deşi inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Şi să merg pe calea mea.

Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.

La ce bun să mă mai cerţi,
Să mai plângi, să mai suspini?
Ştiu că nu o să mă ierţi
Şi-o să fim ca doi străini.

Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.

Şi poate într-o altă viaţă
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n faţă
Că e rândul tău să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem generaţia care asistăm la dezumanizarea umanităţii, mergând pe principiul bazei materiale şi financiare, dar să nu uităm, dragii mei, că generaţiile premergătoare nouă erau lipsite de aceste valori, dar erau mai fericite, cu un suflet mai pur şi mai curat. Totul depinde de ceea ce gândim...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei mai buni părinţi

Vezi?! Te simt în grădină... Urma paşilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeţi şi nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veşnic, teama de noapte.

Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brăţări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând şi m-ascund în zenit
Şi te caut în lume printre strângeri de mână.

Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îţi văd zâmbetul cast,
O, tăicuţule drag, eşti în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.

Eşti un gol risipit, lacrimând... şi stingher...
Tu, tăicuţule drag, eşti atât de departe...
Umbra chipului tău mă aşteaptă în prag
Şi hotarul vieţii pentru-un timp ne desparte.

Eşti o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Eşti cu mama mereu... eşti aşa fericit,
Însă liniştea voastră azi în suflet mă doare.

Aş pluti către voi... Paşii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul mă cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Şi pe voi vă iubesc
Şi vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!

Îmi lipsiţi repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era şi firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeaşi iubire.

Mulţumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulţumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulţumesc, dragii mei! Mulţumesc înzecit!
Mulţumesc, dragii mei! Mulţumesc, mamă, tată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru colegi

Colegii mei iubiţi, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiţi că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.

Nu-mi completaţi poeme pe cearşaf!
Voi, neîndemânatici şi cuminţi...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginţi...

Nici cu umorul nu mă înţepaţi,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luaţi
Că ştiu să dau cam tare cu piciorul!

Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Şi ştiţi, nu vreau nici lanţuri, nici cercei,
Nici de maşini de lux nu-s obsedată...

Voi luaţi-mă, vă rog, aşa cum sunt,
Femeie simplă, umbră trecătoare
Şi dac-ar fi să plec de pe pământ,
Aş vrea să-mi staţi cu toţii la picioare.

Şi metamorfozându-mă-n cuvânt,
O literă să fiu, la fiecare,
Să scormonesc în orişicare gând,
Mi-aş mai dori... Dar gândul meu vă doare...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aniversarea voastră

Să fiţi un veac alături! Dumnezeu
Să lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...

Voi aţi vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-aţi fost alături când mi-a fost mai greu
Şi ştiu, mi-aţi fost alături viaţa toată...

Aş lua din salba stelelor cereşti
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puţin, căci, mamă, mă iubeşti
Şi tată, tu pe viaţă mă susţii...

Aş lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinţi, din rai,
Vegheaţi-mi visul cel de nepătruns.

De universul tot v-aş dărui
N-ar fi de-ajuns... Credinţa-n Dumnezeu,
Vă fie, mamă, sabie şi scut,
Vă fie, tată, pavăză mereu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp...

atâta timp cât mă mai ţine aţa
cu care-mi tai măliga printre alogeni,
măcar odată-n an ieşiţi în piaţa -
în piaţa mării adunări de moldoveni

refren:

... ieşiţi, copii, ieşiţi, copii, în piaţă -
oricum surcica cade lângă trunchi
nu zece ani - întreaga voastră viaţă
veţi sta şi voi ca mine în genunchi...

atâta timp cât caut ac la aţă
cum îmi spunea şi tata-de cojoc
ieşiţi măcar odată-n an în piaţa -
în piaţa veşnic viului boboc

refren

iar dacă într-o zi s-ar rupe-n mine aţa
şi eu rămân pe totdeauna prin străini,
oricum, odată-n an ieşiţi în piaţa -
în Piaţa Marelui şi Veşnicului Chin...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă că sunt bătrân

aşteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
şi păsările s-au ascuns
să le-mpărţim într-un apus
sau doar în gând

s-aştepţi când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu ştiu cum, te pierd mereu
prin norii goi

aşteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
şi pleci cu tot ce mi-e mai drag
şi nu mai vii

aşteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
aşteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, tristă mamă!

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună şi nici Crăiasa din Poveşti...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubeşti.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poţi lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă şi martor lacrimilor, deci,
Nu-ţi cer să mă iubeşti copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Ştiu bine că nu-ţi mai sunt de ajutor.
Aşa-s părinţii - o povară. Nici pentru ei nu e uşor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
Să uiţi această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viaţă. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viaţă şi de moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă verde

Te voi săruta pe frunze,
Pădure, mireasă verde
Şi pe toate numai buze
De fecioară le voi crede.

Şi te voi fura deseară
Şi te voi ascunde-n tine,
Ca să vină să te ceară
Pădurarul de la mine.

El are şi-o puşcă
Mereu încărcată
Şi-un câine ce muşcă
Şi-un câine ce latră
Şi masă şi casă,
Dar n-are mireasă.

Eu n-am nicio puşcă
Şi n-am nicio cuşcă
Şi n-am nicio masă la care să stau,
Dar am o iubire
Cu frunza-n privire,
Pe care n-o dau.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, tristă mamă!

(scrisoare din lacrimi de înmormântare)

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună şi nici Crăiasa din Poveşti...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubeşti.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poţi lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă şi martor lacrimilor, deci,
Nu-ţi cer să mă iubeşti copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Ştiu bine că nu-ţi mai sunt de ajutor.
Aşa-s părinţii – o povară. Nici pentru ei nu e uşor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
Să uiţi această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viaţă. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viaţă şi de moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Vulpaşu

Citind maestrului Vulpaşu
Atâtea dedicaţii, zău,
Mi-aş pregăti degrabă spada,
Căci va veni şi rândul meu.

Rodica Ion sau... Nicolae,
Sunt predispusă la complot,
La diplome de milioane
Şi asta încă nu e Ttot.

Deci ia aminte, domn Vasile,
La premiu mulţi vor concura,
Dar premiul de la Urzicuţa
Presimt că eu îl voi lua.

Şi înţepată, că-s olteancă
Voi trage ţeapă după ţeapă
Şi garantez că toţi confraţii
Ai să-i găseşti intraţi la apă.

Iar la lansarea următoare,
Promit că iar vom concura,
Eu pun un praz, iar dumitale,
Îţi las o semnătură - a mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am vrut să fiu!

Te mişti prea încet! Când timpul este prea rapid
Poate este adevărat, dar cred că ţi se pare!
Doar când faci mai multe, simţi că n-ai făcut nimic
Nu este aşa! Doar că n-ai răbdare!

Ajung sa-mi vând şi somnul pentr-o oră, două
Ca să scriu un vers şi apoi, să vi-l dau vouă
Cei pentru mine o noapte, sau două, ca să pierd?
Sau versuri de stele, din cartea-mi să îmi sterg?

Daca-ş sta o viaţă, ca să vă tot scriu!
N-as şti eu niciodată, ce am vrut să fiu!
Să scriu pe veci într-una, să mă opresc nu pot!
Nu mă simt nici om, dar nu sunt nici robot.

V-aş dărui, eu vouă, toată libertatea
Din pământ ar curge, izvor de fericire
Aş pune înţelepciune, în a voastră minte
Dar tote sunt pe foiae!
Cum şi lumea întreagă-i făcută din cuvinte.

poezie de Ilie Dragomir (8 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul lui ţinţi lei

În oraşul lui ţinţi lei
Te privesc cruciş băieţii,
Dacă nu iubeşti creveţii,
Sau te uiţi urât la ei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi mai mici rămân de şase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.

În oraşul lui ţinţi lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc ţupă din căţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi încap într-o valiză,
Dacă-s puşi atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ţine ne-o scăpa de ei?

poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie la masă

Hei, dragii mei, din vremea lui Covid,
Visam, în China, iar, să vă invit.
Să punem şobolanii la grătar,
Şerpi, lilieci şi poate şi-un motan.
Însă acum, că staţi în carantină,
Vă spun cinstit, eu nu am nici o vină.
Dar şi când veţi ieşi din izolare...
Vor sfârâi cărbunii la grătare.
Punem pe plită muşchi, ciuperci, ficaţi
(Nu şi plămâni, că ăia-s infectaţi).
Eu am opinii mult mai... educate -
La saramură le băgăm pe toate.
Pentru economie (-ncape vorbă?!)
Luăm morţii de Covid depuşi la morgă.
Până atunci staţi liniştiţi în casă,
Că treaba cu Covidu-i tare groasă.
La cimitir sunt porţile închise...
Să nu vă faceţi deci prea multe vise!
Ori daţi amendă, ori plătiţi la popă,
Altfel nici dracu nu vă mai invocă.
Şi totuşi când se va sfârşi Covidul,
Luaţi avionul (dacă vreţi, rapidul)
Şi hai În China! De grătar voi pune.
Am animale pentr-o-ntreagă lume -
Şerpi, lilieci, pisici, blană de câine...
Nu vă grăbiţi, vă mai aştept şi mâine...
Pentru copii am în laborator,
Experienţe pentru viitor.
Nu vă sfiiţi, v-aştept cu nerăbdare.
.....................................................................
Se-apropie o mare sărbotoare

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un duel

Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi, frumoşi
Ca ofiţerii la paradă.
Doi cavaleri aristocraţi.
Dintr-o privire ofensaţi
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriaţi.
Teren – o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se ştie-a cui e vina -
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutaţi găina...

Din amândouă părţile
Se-ncep ostilităţile.
Ei stau o clipă faţă-n faţă
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-şi iau avânt
Şi lupta-ncepe săltăreaţă:
Sar deodată,
Dau cu ciocul.
Cad alături,
Schimbă locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare...
Iar s-atacă,
Iar se pişcă...
Dar deodată nu mai mişcă...
Faţă-n faţă, multă vreme,
Stau aşa, ca două gheme
Neclintite
Şi zburlite,
Până când, pe nesimţite,
Unul părăseşte sfada,
Întorcându-se cu coada...

*

Atunci ieşi de sub şopron
Un folozof-clapon,
Urât
Ş-atâta de bătrân încât
A dat în mintea puilor...
El s-a oprit în faţa lor
Cotcodăcind sonor:
- Eu dezaprob acest conflict.
E o ruşine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar aşteptăm un viitor
Când, mândri de chemarea lor,
Cocoşii nu se vor mai bate...
Voi vă certaţi pentr-o găină,
Dar nu vedeţi? E curtea plină!
Ba treceţi gardul la vecini,
Că şi p-acolo sunt găini...
De ce vă puneţi gheara-n gât?
Să lase unul cât de cât,
Să dea şi celălalt ceva, -
Eu, cât de cât, socot c-o da!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!