Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marian Hotca

* * *

tristeți circulare rotunde perfecte captive
în zdrențele luminii le invoc în înserarea cerului
lepădat din nimicul nostru și florile așezate în ghilotine
noi așteaptă înflorirea zilelor din urmă

o umbră cuprinde sângele neputincios din vene
mulțimea de îngeri așezați în pocalul îndoielii
devine ocean roșu de primejdii pulsatorii continue
o simplă haită de nori sfâșie clopotele unui amurg
în cer mai bate ceasul blestemat și saltimbanc
oștirea secundelor ce taie înserarea coboară în oase

e vremea când neputincioși cu mintea atât de oarbă
vom căuta în pijamale zilele ce au trecut monstruos
între degetele noastre de lut zămislitoare de lumi moarte

ciudate reptile căutând nisipul și lumina de altădată
și sângele cald vărsat în urma pașilor lăsați prin viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Între cer și pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Își caută urmele noastre în timpuri.

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între cer și pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Își caută urmele noastre în timpuri...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Poem existențial

de la un timp liniștea pare mai albă
o alunecare oarbă în infinitul morții
asemenea pașilor calzi pe nisipul clipei
alerg cu restul din viață
prin verdele crud
scurs din toate cerurile ce-au trecut
și mă întreb
dacă viața aceasta aproape epuizată
nu e decât
o bâlbâială a aerului
în care ne-am rătăcit
cândva
fără să știm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ivan Alexeievici Bunin

Acum când ora coboară în amurg

Acum când ora coboară-n amurg
Libere pe șesurile cerului, rând pe rând,
Către mare stoluri de păsări curg
Fluviu, umbra unei săgeți înaintând.

Crepusculul e limpede, stepa tăcută,
Roșu, asfințitul își arde la foc mic cărbunii...
Cerul e periat de stoluri în alunecare mută,
Delicate, aripile păsărilor pasc stelele pășunii.

Cât de departe zboară și cât de sus!
Tu privești – albastrul devine tot mai intens,
Pe când hăul cerului de toamnă, de nepătruns,
Deasupra ta se evaporă dilatându-se imens.

Această distanță își extinde-îmbrățișarea –
Sufletul pe sine însuși vrea să se dea-n dar,
El eliberează din lut o urmă, cum ar fi chemarea
Unei noi angoase iradiind lumina unui gând, a unui har.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vălurim timpul

vălurim timpul pe cupole de cer,
numărăm anii, lunile, zilele,
ne uităm, strâini, la lumile care pier
și rupem din calendar filele.

sleim toată viața fântânile,
de vis, de iubire, de dor,
precum odinioară zânele
sorbeau apă dintr-un izvor.

despicăm fulgerele în două,
peste visele noastre deșarte,
ne cuprinde bucuria când plouă
și ne zbatem între viață și moarte.

cu sângele răvășit de furtuni,
supuși, mușcați de-ndoieli ancestrale,
așteptăm să apară minuni
din cerurile noastre astrale.

eu niciodată nu pot ca să știu
cum noi am fost urziți din slavă
și vița ne-a dat sclipet viu,
ca să gustăm din propria otravă...

poezie de (1 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Poem în interval I

[memoria luminii o vedeam goală
alunecând în toată moartea lucrurilor
respir prin toate rănile florilor din fereastră
oboseala unei descompuneri perpetue
și-nvăț să alerg înapoi pe nisipul din clepsidră
șoaptele alungite făceau praf
timpul rătăcea între noi fulgerând
am crescut atât de tare
încât sufletul nu își mai găsea locul în mine]

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și vom fugi din somn în primăvară

adună-ți rădăcinile din timp
și lasă frunzele să-și caute norocul
noi doi ne-om strânge cerul din priviri
și ne vom căuta prin vise albe locul

cu șoapta buzelor îți îmbrac umbra-n taine
și-n aburul privirii te ascund
în palmă îți strâng urma nedospită
și în uitare te răpesc. eu trup, tu gând

te-aștept să înverzim printre ecouri
și înserarea să ne-acopere uitarea
în vise te-am zidit pentru vecie
și din cuvinte-am zămislit cărarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drum de amurg

drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroșită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunși aproape
de apusul cerului

drumul roșu de suferință
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile

drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut

un drum neobișnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

când te-ai născut era soare
când ai venit acasă
a nins
când ai plecat
înserarea își întindea brațele
să mă spânzure pe eșafodul singurătății

atât să rămână din povestea ta, copile?

atât mi-a rămas din galopul nebun al inimii tale
din bucuria bătătilor tale în porțile uterului?
atât mi-a rămas să aștept
din toată acea nebunie a fericirii de a fi mamă?

absurd îmi pare totul acum și totuși
merg mai departe către niciunde
zâmbind amintirilor

când nu mai ești
nimicul își întinde
odată cu înserarea
brațele
să mă declare
absolutul vinovat al neputinței umane

pot accepta
la suprafața formei în care mă agit inutil

dincolo de formă
rămân același tropot de neputință
în durere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Cuvinte contorsionate coboară

dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
frunze îngălbenite dintr-un gând văratic
obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeți suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăț să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile și o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte

sunt condamnat să măsor infinitul cu șchiopa
dar o fac cu toată convingerea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Simțeam cum coboară în noi o ploaie tăcută și rece, venind să prăbușească în noi lumina adunată-ntr-o vară. Înserarea se așeza pe creștetul nostru ca un liliac de mătase, iar pleoapele obosite păreau că-și opriseră zbaterea pentru rememorarea unui timp "X".

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Se lasă înserarea. De prin unghere, pe nesimțite, umbra se adună tot mai deasă. Melancolii dulci, descurajări subite ori tristeți negre fără motiv coboară în noi, după ani și împrejurări.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Poezia și maestrul

Ascunsă după perdeaua de nori,
Înveșmântată în a cerului comori,
Cu fulgerul umed din priviri, mă săgeți,
Pleoapele încinse, tremurânde îngheți.
Tu, Poezie, cât de strălucitoare ești!
Inima din rubiniul piept, îmi orbești!
Îmbăiat în memoria unui vis alb,
Ochii îmi paralizează pe umăru-ți dalb.
Gingașă, sfioasă, unică, magică floare,
Te scurgi din clepsidră, ca o boare,
Îmi strângi aprinsele clipe între gene,
Ca sângele îmi curgi prin albastre vene.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Timp

ar trebui să fim de sare sau de piatră
ca să răzbatem prin vremea aceasta obscură
pe muchia de cuțit rănile
se desfac îngălbenite de istorie
cine te întreabă de ce sângele îți plânge?
cine te alină când degetele se frâng
pe clapele timpului?
cine îți ascută tânguirea șchiopătând
între gândurile inimii?

zborul se închide în cârpe
văzduhul spânzură ca o aripă ghimpată,
spânzură poate în mintea mea,
tu, în golul tău,
îți diluezi amintirile cu lacrimile
ce-au mai rămas
după ultima secetă

ruginește-mă, lasă-mă să fiu
umbra sfinxului purtată de vânt
prin toate deșerturile
și fă-mă într-un sfârșit
lacrimă de sare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Credendo vides

cu un piron furat din praful Golgotei
în aripă ni se bate ordonanță în pietrele cerului
sub nici o formă și speță
să nu ne zidim trupul

precum Socrate
noi tocăm între dinți semințele zborului
scuipând sudalme cu pumnii strânși izbim o pleoapă de plumb
într-o horă de șchiopi ne prinde destinul și nu ne dă drumul
dacă voluntari în morga luminii cu piepturi deschise
bisturiului nu-i vom săruta tăișul

nu vom putea renega fără tribut sângeros această noapte
atât de greu așezată pe umerii tuturor

o armată de îngeri s-ar putea Rubiconul decimați
să ne treacă
între oase și carne
sufletul va bătea pene de aștri
cu mirare ne vom spăla pe față cu aproapele nostru
fără spaime și rubine de ură încastrate
în falsa coroană
și sceptru
conștienți că doar în palma goală nici un virus nu va avea putere
cu fire de-abis să ne coasă

ce spumă acidulată înroșește buza lipită de cupa Graalului
și ce sete profetică nu lasă geana să cadă
până când
mântuiți prin iertare
din stigmate ne vom prelinge smeriți

pașaport înnoit
unor vremuri și zaruri mai bune

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Monolog

tot așa a fost și anul trecut pe vremea asta
un pod putrezit
deasupra unui fluviu cu flori nuntind
în rugăciune
îmi dezlegam ochiul încolăcit în valsul beznei
s-aud plânsul aripilor
ce se topeau în elegii

va veni și vremea pentru cer
mai picure ceva pe ruinele noastre
o tandră vibrare a ploii
a fi ultima dorință
a zborului captiv
în gândul meu

și tot așa a fost și anul trecut pe vremea asta
o moarte mototolită
în memoria veșniciei
meditația surdă a soarelui
în paharul cu apă
clătinându-se

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și nu ne duce pe noi în ispită

femeia tace și toarce sângele cald
din care țese cămașă bărbatului plecat la vânătoare de zei
inima lui doarme în borcanul cu dulceața de cireșe amare
femeia tace și-și acoperă trupul cu ierburi sălbatice
să-i fie pielea lină sub talpa stăpână
în sânul copt mustește însă dulce păcatul
femeia tace și macină osul de șarpe
să pună otravă pe rană
când mâna lui aspră coboară din cerul barbar
un tunet străpunge tăcerea
o nălucă din umbră se-arată
ea-și face iute o cruce
privește în spate cu teamă
lumina e stinsă
ușa deschisă
luna încinsă
nimeni la poartă
doar ploaia
în noaptea cu o mie de ochi sclipind straniu
ghemuită pe prag își așteaptă sortitul
femeia cântă sângele tace
fusul tot mai înalt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Impulsul din trup

Așteaptă la porți nevăzute
marile înțelegeri din umbră
ocolind calea luminii din timp.

Se așează cu platoșa șarpelui
la trecătorile de cumpănă
prin muntele nebuniei ce stoarce voința
cu paharul să o arunci.

De la o vreme se iscă-n auz
sunetul durerii în creștere
care-mi respiră dulceața cuvintelor
și risipește arome care înrobesc.

Prin piele se scaldă înserarea,
o simt după asfințitul de pajură
cum pune o monedă pe suflet
ca un scut de ochiul viperei.

Impulsul din trup trece-n uitare,
închide cu zăvorul ușa
în care nemernicii dau cu pietre
până-și pierd cu totul puterea.

Apare din ape un răpitor
ce șterge sudoarea din oglinzi
și se duce-n adânc
de tulburele devine limpede.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Psalm

Nimeni nu plămădește iarăși din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.
De dragul tău
visăm înflorirea Spre tine.
Nimic
eram, suntem, vom fi,
înflorind vom rămâne
trandafirii nimănui.
Cu sufletul în lumină,
cu urma pustie a nisipului în cer,
cu coroana, înroșită
de aprinsul cuvânt ce-l cântăm
deasupra, o! deasupra
spinului.

poezie clasică de
Adăugat de Irina RSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opera poetica" de Paul Celan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -43.30- 32.99 lei.
Marian Hotca

Cântecul nopții

ascultă somnul de sare cum scânteiază somnambulic
în sâmburele închis al serii
deschide sângele înstănit cu sfidarea sărutului
unui suflet uns în sidef

apropiindu-mă de visul stins al iasomiei
nisipul din lumină
ucide umbra de piatră din gândul apei,
iar timpul tresare ca un izvor susurând
topind munții abrupți de sare
dintre pleoapele evei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook