Ora zgâriată

curg umbrele păsărilor în cuibul înserării
lumina sură cerne în ea
cântul de brumă
şi păsările şerpuiesc
în văzduh cutremurând
cuvintele îmblânzite

ora zgâriată lasă o dâră de sânge pe pietre
dormim într-un timp ursuz
şi ne trezim în mijlocul nopţii
să chemăm din ocna de sare
îngerul cu aripi de cenuşă
să aprindă focul în sobă
că e frig în suflet
şi lumina-i departe

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

priveşti dimineaţa cum tremură
într-un bob de rouă adormit
o păpădie smulsă din inima câmpului
îmi sărută febril pleoapa încă străpunsă
de rădăcinile orfice
şi totul trece ca într-o splendoare crudă a zborului
prevestind topirea păsărilor cu aripi de sare
în gândul ierbii aştept închegat
lumina laxativă
să se dezlănţuie
tăindu-mi somnul rotund
în două particule de trezire

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul morcovului

lumina de la capătul morcovului
o punte de somn prea lungă
între neputinţă şi reverie
timpul se roteşte himeric în jurul meu
aidoma unui vârtej de sare
lăturile curg ascetic
spre punctul terminus

curg şi eu şi mâinile mele verzi
într-un dans al non-materiei
fără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite
pe axa amidonului modificat genetic
cu pământul fertil

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mucegai

în colţurile obscure ale camerei
înfloreşte mucegaiul mov
etalându-şi moartea
visam cum cobor în golurile şoaptei
fără să mai port pe piele
istoria dezbrăcată
de veşmintele de hemoglobină

în lumina putredă
cuvintele şerpuiesc maladive
aproape ca-ntr-un ecou căptuşit la mijloc
şi-s gata să moară neliniştite
într-un poem muced
şi sur

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

de acum îmi pot vedea somnul mult mai pal
şi mult mai aproape de îngeri
nimicul se înfăşoară în aripa de cenuşă
şi bate în zare zborul
lăsând umbra nimicului
să se lungească
în mâinile mele

veşnicia coase încet nasturii pentru timp
va termina mâine sau poimâine
haina chemării
şi voi fi cu tălpile de fum
mai aproape
de o moarte
prielnică

umbrele curg pe pietre necunoscute
înainte de a se lăsa târziul cel mare
mai jos de pământ

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nopţii

ascultă somnul de sare cum scânteiază somnambulic
în sâmburele închis al serii
deschide sângele înstănit cu sfidarea sărutului
unui suflet uns în sidef

apropiindu-mă de visul stins al iasomiei
nisipul din lumină
ucide umbra de piatră din gândul apei,
iar timpul tresare ca un izvor susurând
topind munţii abrupţi de sare
dintre pleoapele evei

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

cuvintele stau prizoniere în oase
izbindu-se unele de altele
ca-ntr-o corabie
uitată în depărtarea amurgului

urlă copitele de ceunuşă
într-un vals şchiopătând plânsul reciclat
memoria zenitului
coboară adânc în pietre
respirând umbrele picioarelor confuze
ce-au luat chipul uitării

azi mi-am dilatat singurătatea
în praful rămas
între miracolele nedesfăcute ale lumii

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de dor

În ambalajul
Deja zgâriat,
A rămas o singură picătură de dor...
O picătură deja zgâriată de singurătate...
O singurătate deja zgâriată de timp...
Un timp deja zgâriat de tristeţe...
O tristeţe zgâriată de noapte...
O noapte zgâriată de gânduri...
Gânduri zgâriate de amintiri..
Amintiri zgâriate de suflet...
Un suflet atât de zgâriat de dragoste...

O singura picătură de dor... mai plânge după tine...

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecţii de raze şi umbre
Punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea nopţii,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri...

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haosul, drept în ochi

nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,

vom sfida în continuare haosul
ţinându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
şi focul din sânge,

te iubesc,
nu ştiu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munţilor
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereţii şi oamenii şi copacii,

ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
şi câteva pustietăţi până vine
potopul,

până atunci te rog
ţine-mă de trupul acesta
de cenuşă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoare

mă depărtez de culoare
mişcând planetele cu saltul în gol
nimeni nu schiţează vreo vorbă printre şuviţele
timpului încâlcit,
doar ecoul şerpuieşte
în sângele sleit
din curcubeu

uneori plouă în vizuini şi noi ciugulim pietre
crezând că am înviat,
dar n-am înviat
umbrele îndesate în placente
strigau cu glas prelung
că învierea se amână şi de data aceasta
pentru încă o săptămână
şi mai bine ar fi să ne naştem singuri şi păcătoşi
pentru această lume

azi am decis să mă nasc şi eu
la căpătâiul ceasului de sare

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

m-am hotărât
să vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte

căldura şi praful existenţial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet

închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopţi
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăţia cerurilor
uscată în deşert

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval V

[tulburătoare e lumina
ce a trecut prin nisip
căci sânge a scos
în cortina văzduhului
trasă peste soare]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

o apă seacă fără lucire
precum ochiul ce n-a văzut lumina niciodată
neagră ca baticul de doliu
se plimbă sângerând
în prelungirea înserării
de abia mai pot să-mi deschid gândul
să văd cum uitarea sfârtecă umbrele de ghimpi

tu eşti Eva care te tânguieşti
orfană de Dumnezeu şi de dorul însetat al muririi
tu stai şi veghezi apele Styxului
pline de cianuri trupeşti
tu porţi între coaste toate blestemele omenirii
tu mănânci şi nu te saturi de întuneric
şi poame grele de plumb

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.

Cânta despre drepţii cu albe veşminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Şi neprihănit era cântul.

Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.

Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval

[la colţul străzii ce duce nicăieri
îngerul răstignit în piatră zdrobită
străluceşte pentru ultima oară lucid

în mormanul de gunoi
atârnă o clipă vagă de speranţă
în fundul inimii se ridică haotic o fântână
gata să umple toate gropile din asfalt
cu lacrimi putrede

surâde praful în arcul
dintre suflet şi trup
rugina curge pe pleoape
ca o mângâiere de sânge cald

moare încet paradisul din ochi
erupe purpura infernului în mine]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

din aer cioplesc îmbrăţişări
pentru cântecul păsărilor

azi a venit vara mai repede
şi am lăsat păianjenul verde
să-mi ţeasă-n privire
pânze în care să înfăşor
tot necuprinsul

păsări de venin
ard în zborul lor hipnotic
cântecele lor curg tandru
din crengile bătrâne

iar lângă izvor curcubeul soarbe răcoarea pietrelor

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns

întind tristeţile pe sârma de rufe
lângă fratele meu vântul
când ora se sparge în bucăţi de sentimente
ating cerul cu pleoapa
şi-n ea e seceta în spume

tălpile-mi atârnă pe o moarte
şi cu floarea în mână las lacrimile să curgă
luminând cărările vremii înguste

gura îmi tace ca ecoul dârei de lumină
lăsate de un melc pe frunze
şi-n ochi lumina orfană
adună ocne de sare
plângând

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul zidar

Doarme în zid îngerul zidar
sub pătura de ţiglă şi de var
înghesuit şi trist şi fericit
doarme în zid
păzit de trecători
zidit!
Iar noi dormim în parcul ancestral
şi paşte-o herghelie dintr-un cal
troian!
Pe capul umărului meu
tu dormi de-un an
de parcă tu
şi tot de-atât mereu
eu nu!
Când ne trezim
ne scuturăm de ploi
ne scotocim în zidurile moi
ne legănăm privirile-n pământ
şi mai trezim un înger
şi râdem noi de el
când ţipă...
Dar oare unde sunt?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns crud

e plânsul tot mai crud în pomi
şi floarea albă
caută pământul să-l sărute
cu toată mângâierea din parfum
o adiere trecând prin amintiri
întoarce somnul
pe cealaltă parte

fluturi cu aripi largi
închid lumina
în zborul lor pal
şi departe de gândul uscat aud pietrele
cum au înviat
auzindu-mi lacrima
căzută în iarbă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!