Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Din cauza ta

Vocea ta m-a ars,
Și mă gândesc ce mi se întămpla
Dacă vorbeai cu gura la urechea mea,
Și mă sărutai,
Probabil urechile dispăreau
Să-ți facă loc prin tot corpul,
Nici gâtul meu nu mai avea rost
Dispărea cu totul,
Un cap vrăjit nu-l mai suporta
Nici mâini, nici picioare
Ce-a mai rămas?
Talpa!?
Dispărea și ea la tonul vocii tale.
Eram dat dispărut
Ziarele urlau că nu mai are cine să țină capul,
Eram în plin scandal
Din cauza vocii tale.

poezie de din Poezie în rampă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Mili DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marilena Tiugan

Sens

auzeam ecoul vocii Tale
subterfugiu de salvare ce refuză mândru trecerea
și revoltă sensibilitatea
îndârjind-o
treacă dincolo de zidurile reci ale preajmei
pe lângă frenetice umbre înglobate în unele
tremurătoare în același praf
cald mângâind tălpile

am ascultat ecoul vocii Tale albe
un fel de eu
plăsmuit pur de mintea mea
melodios în vocea Ta
pe care nu l-aș mai lăsa plece
chiar de-aș înfrunta umilința de a nu-l pierde mințindu-
Tu prefăcându-Te că nu știi pricep aceste toate
cu mândria Ta de tânăr nemuritor oprit la porțile cetății
și voce lămuritoare
vorbind fiecărei flori reîncarnată în mineral

ascult vocea Ta
cu sângele în care se zbate o primă dimineață
și scriu acum cu vocea Ta
tămăduitoare de eu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Vinovat de tot și de toate

De mine n-are loc în istorie, primarul,
Nici pe cărare treacă pelerinul.
Din cauza mea nu e dulce amarul,
Nici român nu poate fi străinul.

De mine nu au loc țăranii în sat,
Nici pe la cruci să se închine,
De cele rele sunt scos vinovat,
Toate crizele, pornesc de la mine.

De mine fug tinerii "afară"
Și câmpul rămâne viran,
Eu fac dezbinare în țară
Și-s motiv de ceartă pe ciolan.

De mine nu mai e loc la azil,
Nici pe masa de operații,
Nu mai oprește trenul la Mizil,
Eu sunt responsabil de mari inundații.

Nu mai este loc de mine prin școli,
Eu ocup spațiul și timpul,
Nu mai este remediu la boli,
De vină-s eu piere anotimpul.

Din cauza mea e pâinea prea mică,
Și arsă până la miez de crivăț,
Din vina mea ce-i durabil se strică,
De mine nu au loc unii să mai țină de băț.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Partea pe care o prefer din corpul meu e gura, din cauza vocii ei.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Timpul

Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veșnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.

Și nu se oprește niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Și te trezești așa, deodată
Că veșnic azi devine... ieri!

Astfel trec anii în neștire,
îi mai numeri n-are rost,
Ci doar constați cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...

Dar timpul în loc nu se oprește,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbește,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.

Nu-i pasă de flori ofilite
Și nici de vise neîmplinite,
Merge mereu tot înainte,
De parcă n-ar avea nici minte.

Nu are mâini și nici picioare,
Nu are cap, nici viață n-are,
Nimeni nicicând nu-l va înțelege,
El este timpul – n-are lege!

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Buzele mele au șoptit

Când așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început plângă, râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un bărbat aude mai întâi tonul vocii tale și abia după aceea va decide dacă trateze cu respect sau ofere credibilitate conținutului celor spuse.

în De ce bărbații se însoară cu scorpii
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin noroi

Liniștea mi-am ales-o din noroi,
Era săraca de ea,
Doar nervi în frunzele grămadă
Și toate ude din certuri de fricoși.
Nici nu știu cum eram când le-am atins
Nu vroiau decât deschis
Cu mâini curate
privite cald de ochi frumoși.
Am apucat-o cu grija unui docher
Rănit de lanțuri prin vapoare
Dar azi atent la tot ce-i dai,
M-am așezat la mal de voci
Eram doar eu,
cu inima pierdută-n rai
Gândind la cum să mai trezesc
O liniște deja rănită de plebei
Ce te-au secat de calm
Si părăsită în mâl grotesc.

poezie de (2018)
Adăugat de Mili DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aburul descria îngeri

eram în bucătărie în timp ce
mâncărurile fierbeau în oale
iar aburul descria îngeri
sau draci pe pereți
care se tot strâmbau la mine

atunci ai intrat tu pe uș㠖
doar pe jumătate –
un sân îți rămăsese agățat
în trecut – cred era cel de care ziceai
e mai mic decât celălalt –

s-a rupt de tot până la urmă
și a rămas acolo în tocul ușii

iar tu ai venit la mine cu un sân rupt
și cu viața făcută vraiște
și ai avut pretenția te iubesc
fără vezi deja eu fugeam

tot fugeam de tine

iar tu vorbeai numai cu pâlpâirea
care rămăsese după trecerea
sufletului meu
ca o cometă
prin viața și viscerele tale

nici nu mai sunt
și poate că nici tu nu mai ești

doar ni se pare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Pentru toamna mea încoronată

dacă aș mai avea oglinda
cu chip de când nu eram nici copil nici numai
un surâs blând
inundat de vară în umbrele norilor ce învăluie
valea înverzită

oh, dacă aș mai avea-o în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul de iarbă crudă
scoici de care să-ți lipești urechea
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară!

cum încăpățânez ca o pisică
sub soarele binefăcător pentru albine
din toate acestea să mai păstrez
câte ceva pentru toamna mea încoronată
însuflețindu-mi puterea de a iubi
hulubii albi aflați laolaltă cu rândunelele gri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă n-am avea nici o dorință, nici o aspirație, jumătate din farmecul și interesul vieții ar dispărea.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Călătoria

călătoresc cu un camion hodorogit
și am cel mai incomod loc

nu știu încotro merge,
nici șoferul nu m-a întrebat
unde vreau ajung

lumea urcă și coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă și se încaieră
pentru cele mai bune locuri

pe al meu nu-l dorește nimeni

într-o seară
șoferul s- răstit la mine:
- coboară am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,
eram în același loc

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Untaru

Călătoria

moto: viața este un voiaj scurt, scurt de tot.

călătoresc cu un camion hodorogit
și am cel mai incomod loc

nu știu încotro merge,
nici șoferul nu m-a întrebat
unde vreau ajung

lumea urcă și coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă și se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l dorește nimeni

într-o seară
șoferul s-a răstit la mine:
coboară am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,
eram în același loc

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aș preface într-o stea,
Zeița mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aș preface în strop de ploaie,
Tandra și blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aș topi
Și m-aș preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aș simți
Raza ta de soare.

Căci tu ești tot ce am mai sfânt,
Ești ca o lumânare
Ce arde veșnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Charlotte Bronte

Vai, Experiență! Nici un alt dascăl nu are chip atât de răvășit și de înghețat ca al tău; nici unul nu poartă veșminte atât de negre ca ale tale, nuiaua nici unuia nu e atât de usturătoare ca a ta, nici unul nu-și împinge discipolul cu mâini mai neîndurătoare și cu mai multă strășnicie către îndatoririle lui și nu-l silește mai autoritar și fără putință de împotrivire să și le îndeplinească. Numai și numai datorită învățăturilor tale poate izbuti vreodată un bărbat sau o femeie să-și găsească potecă sigură prin sălbăticiile vieții: fără ele – vai!!!- cum se mai împiedică și cum se mai rătăcesc!!! Ce groaznice tărâmuri oprite încalcă, în ce râpe spăimântătătoare sunt azvârliți!

în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Wuthering Heights" de Charlotte Bronte este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -35.00- 9.99 lei.
Cornelia Georgescu

Eugen: Și atunci, mama lui Luci, Diana... Nu mi-aș fi închipuit vreodată ai iubit-o.
Traian: Am iubit-o?! La naiba! Încă o mai iubesc, Eugen! Enorm... Ca un nebun... Înțelegi acum de ce nu m-am căsătorit niciodată? Din cauza ei, desigur, altfel, n-aș fi avut nici un motiv.
Eugen: Dar a trecut atâta timp de atunci... Ar fi trebuit să-ți refaci viața, să nu rămâi singur...
Traian: Nu, fără ea n-avea nici un rost; n-aș fi putut. Știu; lumea e plină de multe alte femei frumoase, nu e ea singura, dar pentru mine nici nu se pune problema alteia.
Eugen: De ce?!
Traian: De ce?! Pentru eram mult prea îndrăgostit de ea, din cauza asta. Și încă mai sunt. Nu reușesc să mi-o scot din minte... Poate dacă n-aș vedea-o zilnic pe aici, prin Institut... Dar nu, nici așa n-aș putea-o uita sau înlocui cu alta... Mi-e imposibil!
Eugen: Dar ai avut o relație cu ea atunci.
Traian: Aș, relație... E deja prea mult spus. Amândoi eram mult prea tineri, naivi, visători, niște copii. În plus, ea nu mă iubea deloc. Eu, desigur, aflam la polul opus; eram în stare să-mi dau viața pentru ea. I-aș fi pus lumea la picioare, aș fi mutat munții din loc; aș fi făcut orice pentru ea. Se pare că nu era de ajuns. L-a preferat pe blond și încă îl preferă, tot pe el. Pe atunci nu doar ea, ci și mama ei, doamna Dana Dragomir. Eu ce eram?! Doar un elev al Institutului. Ce-i puteam oare oferi fiicei dânsei? Mai nimic! N-aveam casă, n-aveam mașină, n-aveam bani. Nimic... S-a împotrivit categoric unei relații între mine și fiica ei.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din turistul care-am fost

Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas fac.
Speranța în mine moare,
viața nu-mi mai e pe plac.
Rău dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai țes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e ... picioarele ajută,
în lunga călătorie
către lumea neștiută.
Acolo nimic nu doare.
Nici inimă, nici picioare,
Nimic nu te împiedică.
Viața este veșnică.

poezie de (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ștefan Hrușcă

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ștefan Hrușcă, muzica de Ștefan Hrușcă, versuri de din Balade speciale
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Blaise Pascal

Eu nu știu cine m-a adus pe lume, nici ce e lumea, nici ce sunt eu însumi; eu aflu într-o ignoranță teribilă a tuturor lucrurilor; eu nu știu ce e corpul meu, ce sunt simțurile mele, ce este sufletul meu și însăși această parte a mea care gândește ceea ce spun, care meditează asupra oricărui lucru și asupra ei însăși, fără a se cunoaște mai mult decât restul. Eu văd aceste spații înspăimântătoare ale universului care închid și mă găsesc legat de un ungher al acestei vaste întinderi, fără a ști de ce sunt așezat mai degrabă în acest loc, decât în altul, nici de ce puținul timp ce mi-e dat să trăiesc îmi este hotărât în punctul acesta mai degrabă decât în altul din întreaga eternitate care m-a precedat și din cea care urmează... Tot ceea ce cunosc e trebuie mor în curând, dar ceea ce ignor mai mult este însăși această moarte pe care n-o pot evita.

în Cugetări
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Marilena Tiugan

Toamnă încoronată

oglindă/ chip/ de când nu eram nici copil nici bătrână
inundată în umbrele verii ce învăluiau valea înverzită
oh dacă te-aș mai avea în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul ierbii cosite
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară
scoici de care să-ți lipești urechea
melci ce se ascund în cochilii
căluți de trestie galopând cu coamele în vânt

sub soarele binefăcător pentru stupi
cum încăpățânez ca o pisică
din toate acestea să mai păstrez câte ceva
pentru toamna mea încoronată
ce-mi însuflețește puterea de a iubi hulubii verzi
zburând la un rând cu rândunele gri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eram doar noi

Pleca vaporul meu din port
Spre zări, în depărtare,
Avea cu el doar un suport:
Speranța mea cea mare.

Și-n val talazuri zdrumeca
Alb-verde-n limpezime,
Și nici săgeți de ceas n-avea,
Era doar El cu mine.

În urmă nu ne mai păsa
De apa-n fremătare,
El tot albastrul cucerea,
Ne dezmierda un soare.

Scântei din ploi de încerca
Prin fulgere s-apară,
El tot mai mult înainta...
Eram doar Noi pe mare!

Și marea-n ocean trecu
Pe căi în desfătare,
Și cârmă-n liră prefăcum...
Pluteam pe Ursa Mare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce afirmații interesante se pot face începând cu sintagma "Când eram de vârsta ta..."? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!