Dilemă de Paşti

Se certau că nu sunt fraţi
Oul galben şi cel roşu,
Dar au plecat împăcaţi
Căci i-a lămurit cocoşu'.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuză cu acuză

La serviciu-ntârziat,
De patron intervievat,
Cap plecat şi nasul roşu:
- Şefu'... n-a cântat cocoşu'...

epigramă de Constantin Enescu (9 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă străveche

La început ce-a fost, oare...
Oul, sau găina; care?!
Întrebarea-i fără rost,
Căci cocoşu' primu'-a fost.

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cod roşu"

Mergând la ea, ca tot cocoşu',
Mi-a zis, cu ezitări umile,
Că a ajuns la "codul roşu"
Şi s-o amân câteva zile.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E de frumuseţea sufletului fiecărui român
ca atunci când va merge la vot
să îl plouă cerul cu
roşu
ca oul de Paşte
cu galben
ca cearcănele bunicilor
cu albastru de Voroneţ
să nu ştie nimeni
secretul lui
şi al tău...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea orei la ţară

Vecina face tărăboi
De parcă vede-n faţă roşu:
Ar da ea ceasul înapoi,
Dar cine îi va da cocoşu'!?

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul scrie o carte sau pictează un tablou cu anumite culori pe care le pui tu la dispoziţie, cu un text pe care îl scrii şi tu. El alege o parte din lucrurile pe care tu le faci şi le încheagă într-un fel, dar nu e datoria lui să te înveţe. El spune "dă-mi roşu!" şi tu te chinui să produci nişte roşu, sau zice "mai adu galben!" şi tu te chinui să fabrici puţin galben, după care le combină şi pictează cu ele. Asta dacă e să fiu aşa, foarte plastic, dar nu poate el să facă galben în locul tău.

citat din Şerban Pavlu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată şi niciodată sunt fraţi vitregi, dar niciodată nu se ceartă.

aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii

Sunt fraţi ce-oricând (cum spune soaţa)
Pentru-ai lor fraţi şi-ar da şi viaţa,
Dar sunt şi fraţi aşa mişei,
Încât s-ar vinde între ei.

pamflet de George Budoi din Frăţia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chel

Cu fruntea-i largă reflectând lumine,
Parcă e oul marelui Brâncuşi,
Dar, de-l privesc în zare, văd prea bine
Că oul ăsta n-are gălbenuş!

epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul dogmatic

E dat acestui trist norod
Şi oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare!

Cum lumea veche, în cleştar,
Înoată, în subţire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă şi cavou.

Din trei atlazuri e culcuşul
În care doarme nins albuşul
Atât de galeş, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.

Dar plodul?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
Acordă lin
Şi masculin
Albuşului în hialin:
Sărutul plin.

*

Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, şi azi - întocma:
Mărunte lumi păstrează dogma.

Să vezi la bolţi pe Sfântul Duh
Veghind vii ape fără stuh,
Acest ou - simbol ţi-l aduc,
Om şters, uituc.

Nu oul roşu.
Om fără sat şi om nerod,
Un ou cu plod
Îţi vreau plocon, acum de Paşte:
Îl urcă - în soare şi cunoaşte!

*

Şi mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Şi ou şi lume. Te-înfioară
De ceasul, galben necesar...
A morţii frunte - acolo-i toată.
În gălbenuş,
Să roadă spornicul albuş,
Durata-înscrie-în noi o roată.
Întocma - dogma.

*

Încă o dată:
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el.
Şi nici la closcă să nu-l pui!
Îl lasă - în pacea - întâie-a lui,

Că vinovat e tot făcutul,
Şi sfânt, doar nunta, începutul.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun biban

Sunt multe specii de bibani,
Şi mici, şi mari, şi mai babani,
Cu pielea simplă sau dungată,
De apă dulce sau sărată,

Bibani de râu, bibani marini,
Bibani normali şi androgini.
Avem biban european,
Apoi biban american,

Biban de mare asiatic,
Biban gigantic (doar sălbatic),
Biban Balhaş, biban de Nil ‒
Ce-i invaziv, vorace,-abil ‒,

Bibanul galben, sau dungat,
Bibanul roşu (însemnat)
Şi alţi bibani ce cad în plase
Şi-au carne bună, fără oase.

Aşa buni i-a făcut Înaltul,
Că-i unul şi mai bun ca altul;
Dar cel mai bun ‒ o nebunie ‒
E cel ce-l ai în farfurie.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorul

Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge şi tot piuie,
Urechile-mi ţiuie.

Mama cloşcă şi-ai lui fraţi,
În grădină sunt plecaţi,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.

Puişor galben micuţ,
Răsfăţat, dar şi drăguţ,
Când găseşti o râmă în cale,
De-o ciupeşti, cazi din picioare
Şi te-ascunzi de ai tăi fraţi,
Fiindcă nu vrei s-o împarţi.

Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muşte înşelătoare
Şi te crezi un cocoş mare,
Când motanu-i la culcare.

Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puişorul cloştii mame,
Numai cioc şi gălăgie,
Azi-mâine trezeşti tot natul
Şi-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuţ,
Fii cuminte şi drăguţ
Şi pe mama s-o asculţi.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului Minulescu, marelui poet al Romanţelor pentru mai târziu, cu prilejul romanului său: Roşu, galben şi albastru

Da, roşu, galben şi albastru
Erau culori naţionale,
Dar, după tragicul dezastru
Stârnit de cartea d-tale,
Schimbate-au fost, să nu ştirbească
Ceva din faima românească!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl arunci sus, e alb; pică jos, e galben. Ce e?

E oul.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul ţese
Frunzele în pelitar.

Via-n bocet se jeleşte
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubeşte
Că dulceaţa i-a trecut.

Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieţii,
Nunţile au fost sistate,
Au plecat petrecăreţii.

Vrabia la cosoroabă
Îşi repară aşternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ţine cu amărâtul.

Doar măceşii de pe maluri
Îmbrăcaţi în purpură
Bucuria-îşi cântă-n valuri,
De soare se bucură.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimii i-am dat de toate,
Nu i-a fost aşa uşor,
Acum cere, de se poate,
Să îi dau un ajutor.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc artiştii

Se duc, ne părăsesc artiştii,
Acoperiţi de mari cununi,
Se duc şi veselii, şi triştii,
Se duc artiştii cei mai buni.
Văzându-i, în sfârşit, în voie,
A spus, din slavă, Dumnezeu:
"Voi de n-aveţi de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinaţi,
Mai suntem dezbinaţi.
Păcat mai vechi la fraţi!
Voi cum vă împăcaţi,
Voi cum vă împăcaţi,
Voi, cei în cer plecaţi?!
Crezând în marea dimineaţă,
Se duc artiştii-n necuprins.
S-au agăţat mai mult de viaţă,
Dar şi de moarte s-au fost prins.
Văzându-i, în sfârşit, în voie,
A spus din slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveţi de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Se duc artiştii-n altă soarte,
Se duc săraci şi princiari,
Jeliţi târziu, abia în moarte,
Se duc artiştii cei mai mari.
Văzându-i, în sfârşit, în moarte,
A spus cu slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveţi de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinaţi,
Mai suntem dezbinaţi.
Păcat mai vechi la fraţi!
Voi cum vă împăcaţi,
Voi cum va împăcaţi,
Voi, cei în cer plecaţi?!

cântec, muzica de Igor Grosu, versuri de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua electricianului

În vacanţă au plecat
Să facă lung circuit,
Când banii s-au terminat
S-a produs scurtcircuit.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PASĂREA e stinsă-n glas,
Veselă să fie-ar vrea,
Niciun pui nu i-a rămas,
Trece printr-o PASĂ REA.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!