Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pădurea în agonie

Fâșii de nori aduc învolburarea
Pe cerul de cobalt al primăverii,
Se face loc mai repede-nserării...
Dece-i așa? Se pune întrebarea.

Deoarece, pe tot cuprinsul țării
Ades își fac stihiile cărarea
Trecând să scoată dintre țărmuri marea
S-o poarte-n infinitul depărtării.

La noi, aproape c-a murit pădurea,
Copacii falnici urlă de durere,
Străini casapi zdrobitu-le-au spinarea,
De-nverșunare plini și de putere.

Blestem asupra lor să se reverse,
Să răzbunăm pornirile perverse!

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pădurea-și numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.

Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți cari

Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugene Ionesco

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot -l apuce,
-ș sfarme, -l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...

poezie clasică de din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.00- 37.05 lei.

Fulgi de nea...

Plutesc ușor prin aer și-n legănatul lor
Își fac loc printre clipe în semn de bun rămas,
Luând cu ei doar albul din cerul norilor
-mbrace cu el timpul în ultimul popas!

Se furișează-n vânt să-i poarte-n zări, departe,
Pân' la ghețari rămași în vreme, solitari...
Un vifor le șoptește oftând că nu se poate
Și îi așază-ncet... prea mulți, pe drumuri mari!

Poate c-a lor menire e ne stea în cale,
ne opreasc-o clipă... de ce și cum, nu știm!
Un drum printre zăpezi, mereu e o-ncercare
Și astfel învățăm ce-i bine iubim!

E câmpul plin de fulgi și albul ne orbește,
Sau doar ne-ncetinește c-o clipă de răgaz,
Luând a lor răcoare și raza ce sclipește
Din orice clip-a vieții vom face un topaz!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Marele Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ocupat de soarta celor o mie de miriade de suflete. Toți acei războinici, dintre care mai mulți - au fost rostite și nume - avuseseră câte patru sau chiar mai multe suflete, toți acei războinici aproape indestructibili fuseseră uciși acum prin trădare. Trebuia oare așteptat ca sufletele lor să se întrupeze iarăși și să-și reverse răzbunarea sângeroasă asupra ucigașilor și a urmașilor lor?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Poteci azurii

copacii ridică în slava cerului pădurea
loc de odihnă și cuib
păsărilor să le fie mai aproape izvoarele cântecelor
la capăt de drum adunate
de ochi omenesc nevăzute
văzute de păsări acomodate în noaptea dintre stele

locuri își dorm pe mai departe somnul lor gri
în miasme și primăveri negrăbite
păsările cerului se duc și se întorc continuu
șlefuind triluri între ceruri
o limbă nemaiauzită anină de vârful copacilor
iarba se pregătește încolțească
pe poteci azurii pentru cei ce le-au cunoscut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis cu înger

O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolțește
Și simt pământul cum se zvârcolește
C-a primăverii sevă e pornită.

Pe cer nocturn un astru licărește,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zărește.

A tinereții vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,

În al meu suflet s-a umplut tot golul
Și conștiința-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.

sonet de (2019)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știrea

în schițele neuitării
am reușit reîntoarcerea spre mine
și am dat peste un anunț încovoiat pe un stâlp;
astăzi a murit un artist
lângă statui.
lumânări urcate pe vârfuri parcă prea devreme
urlând spre infinitul ascuns
în peruci de nori.
abateri de gânduri, abateri neîndulcite...
lacrimi adunate pe prispe în muchii
și-n ocnițe.
clopotul în desfrâu,
tot își sună în mintea pustie
lehamitea de moarte.
veselia încă mai așteaptă pe la uși...
cade gândul în sine -
se năruie materia,
urgiile chemării au reînceput.

a murit un artist;
nimic nu se mai poate face,
nimicul de el aproape că nu știe.
totul este fără faimă,
doar noduli de cenușiu
prin gât de oraș.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără de vină

Când ai ales pleci, lăsându-mă deodată
Pădure arzând în flăcări și fără de scăpare,
Am aruncat pe creștet broboada-ndoliată
De fumul risipit cu a mea carbonizare.

Au plâns și lăcrămioare îmbobocite-n zori,
Copacii plini de floare s-au răstignit de jale
Și flăcări de durere ajuns-au pân la nori
Cerșind ploi cu uitare, miracole astrale.

Și au venit aduse de-o blândă primăvară
Eu, fără de putere să pot să mai trăiesc,
Mi-au înviat lăstarii și au făcut s-apară
Bobocii de speranță că pot să mai iubesc.

Acum pădurea este în plină înflorire -
De-mi cauți umbra deasă nu este de-nțeles
Mi-ai fost cândva odată o tristă amăgire
Nu eu sunt vinovată, tu primul... ai ales!

poezie de (23 martie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Spirit liber

Așa cum trece-n grabă primăvara
Viața scurtă tot așa va trece
În pas alert spre infinitul rece,
Iar pe pământ își va lăsa povara.

Oricât de mult pe lume am petrece,
Spre ceruri nu putem urca cu scara,
Divinul va vărsa pe noi ocara.
Ca totul în abis să se înece.

Din lanțul cel teluric, care-l leagă
Va fi desferecat un spirit liber,
Ce va plui prin hăuri -nțeleagă
Că ce-i creat va fi lovit de spulber.

A noastră existență-i relativă
Că Universul pare în derivă.

sonet de (2018)
Adăugat de ioanfriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel pădurii ucise

Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi,
Sunteți veniți de pe aiurea
ne-alungați și sfinte ploi.

Făcut-ați loc să creștem oi,
Dar voi ne-ați spoliat și sarea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi!

Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Și vă vom declara război,
De veți mai ridica securea,

Tâlhari ce ați ucis pădurea!

rondel de (2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 20

Mi-a fost prezis că voi iubi cu foc
Pe-acel cu chip frumos ca o durere
Așa mi-au spus – și-a fost o înviere
L-am îndrăgit cu-adâncul meu noroc.

Ardea în tot: iubire mândru joc!
Și suferea și-mi dăruia putere
ard și eu cu-a firii mele-avere
Sfințind, în doi, al fericirii loc.

Ah, cum crezi că va cădea în tină
Ceea ce soarta – cerul au zidit?
Ci nori nebuni îmi pregăteau ruină

Și vânt spăimos, furtună ne-nțeleasă
Nu cerul meu, ci iadul a-ndrăznit
Din răul – rău pierzania -mi țeasă...

sonet de din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

Un parc crezut mister,
Pierdut, ascuns în patimi,
E tot ce am sper
Din suflet până-n lacrimi.

O lună mare, plină,
Un cer înstelat
Sunt martori de lumină
Unui moment neuitat.

O bancă izolată,
Cu loc doar pentru doi,
E tot ce-am vrut vreodată,
Fără dorințe noi.

Un vânt fără putere
Și flori înmiresmate,
Moment fără durere
Și clipe neuitate.

Și-n centrul tuturor:
Un băiat și-o fată,
Iubiți în lumea lor,
Străini în lume altă.

E tot ce îmi doresc
Din suflet până-n lacrimi.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopții găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârțâie din ramuri mărunțele.

sub gerul ăsta, ce poți ca faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte și le taci
și-asculți cum vântul cântă la cinele.

copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-și vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.

în rădăcini copacii se au dragi,
deși aci sub cer cată proptele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Carnaj

Mă dor copacii din pădurea țării,
Că li se curmă viața prematur,
Că nu mai mângâie cu coama norii,
Iar cetinile-s pline de cusur.

Când brazii plâng rășini de rană-adâncă,
urlă fierăstraie-n vârf de stei,
Când vulturii heraldici ni-i alungă,
Și nu-s vitejei strige alelei.

Izvoarele devin tot mai amare,
În munții tot mai goi și otrăviți,
Când Dumnezeu se mută din altare,
Si vanitosi uităm sa fim smeriți.

Ne vânzolesc din nou străinii țara,
Și parcă nu ne pasă de nimic,
Nu mai vedem c-am devenit povara
Și gliei sacre propriu' inamic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou de toamnă 1

Pe-aripa timpului vibrând,
ce-adoarme ades, în calea-i lungă,
stau frunze rând pe rând cadă
și clipele să le-ajungă.

Din înfloriți copacii verii
ce au rămas străini și goi
te prinde-n chingile visării
lumina umbrelor din noi.

Se trec culori din roua florii
ce cântu-și pierd în depărtare
se pierd și razele fierbinți,
se-afundă-n marea de uitare.

poezie de din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rondelul gondolierului

Ține vâsla cu putere
Gondolierul singuratic,
Ce-n periplul lui acvatic
Își găsește mângâiere.

Cântă numai din plăcere
Acest tip înalt, simpatic.
Ține vâsla cu putere
Gondolierul singuratic.

Gondola-nghite "jăratic",
Dar este numai o părere.
Gondolierul charismatic
Face volte-ntre veliere

Ținând vâsla cu putere

rondel de (1 iulie 2008)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coșmarul de sfârșit

S-a îngrozit pădurea trezită-n dimineață
De albul ce-a-nvelit-o cu nedoritu-i voal,
Se zvârcolește râul sub platoșa de gheață,
Iar frigul este rege-n tabloul hibernal.

Nici nori nu se arată, iar Soare nu mai este
Deasupra de regatul odată înverzit;
E albul simplu, rece, tablou, miraj, poveste,
Coșmarul unei toamne în clipa de sfârșit.

Își tremură mirarea în frunze-ngălbenite
Un fag ce își retrage șuvoiul vieții-n el,
Lăsând în scoarța-i aspră durerile venite
Cu albul ce-l întinde un nemilos penel.

E albă nemișcarea și-n umbre e tăcere,
Pădurea e decorul tabloului neviu
Cu tușe-nfrigurate, atingeri de durere
Și strigăte-nghețate, lăsate în pustiu.

Când, amenințătoare, apar, din vremi trecute,
Sub pelerine albe, stihiile ce sorb
Din ultimele frunze culorile pierdute,
În cer, pe aripi negre, se leagănă un corb.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vânt

Un vânt de cretă palid se întețește-n vale,
Orașul își întoarse fața de la noi,
Un frig la intersecții ne așteaptă-n cale,
Se desfrunzesc copacii, devin triști și goi.

Tu ești într-o deplină nemișcare,
Eu merg tot merg, dar parcă stau pe loc,
Nici nu mai știu ce loc doare mai tare
Copacii goi, sau pasul de pe loc.

Nici obosită nu-s, doar timpul ar febră
Și stropii lui atârnă-n aer și mă ard
Și pașii se grăbesc pe trecerea de zebră,
În ochii tăi e toamnă și frunzele tot cad.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Ceea ce s-a întâmplat astăzi poate fi definit drept o criză. S-o numim Criza din Golful Smaraldelor. Criza aceasta demonstrează că există pe lume o putere mai mare decât statele care, împreună, au încercat s-o distrugă, dar fără a izbuti. Deoarece v-am demonstrat că știu adevărul, numim această putere Adevăr.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
John Locke

Marea întrebare, ce a tulburat omenirea în toate epocile și a abătut asupra lor cele mai multe dintre nenorocirile ce au depopulat țări și au stricat pacea lumii, a fost nu dacă existe putere în lume, nici de unde vine ea, ci cine să o dețină.

în Al doilea tratat despre cârmuire
Adăugat de sinraduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
cumpărăturiCartea "The Empiricists: Locke: Concerning Human Understanding Berkeley: Principles of Human Knowledge & 3 Dialogues Hume: Concerning Human U Paperback" de John Locke este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.52- 44.99 lei.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poate face fiecare dintre noi pentru a ajuta la reducerea efectului de seră? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!