Duelul Măștilor
Copacii nu poartă măști,
Ne dăruiesc roada, firești
Florile ne desfată privirea
Nu ne mint, nu vor nemurirea.
Păsările ne cântă în dimineață
Nu ne cer aplauze,
frigul ne dezgheață
Cerul ne trimite lumină
Mângâindu-ne în raza-I divină.
Nu ne cere preț și nici socoteală,
Suntem copii lui, ne este mamă.
Dumnezeu ne iubește și ne iartă,
De suntem vii sau suflet de piatră.
Oamenii din ce os îs construiți
Într-o mie de măști zidiți...
În inimă plânge, cu o mască zâmbește
Îți întinde mâna, cu o mască te urăște.
M-aș face frate cu pădurea
Să fug de masca ca securea.
M-aș face o pasăre fără de ură
Să ardem măștile care ne sugrumă
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măști
- poezii despre păsări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Declarație de dragoste în timpul pandemiei de coronavirus, când se poartă măști de protecție
Iubito, eu te-aș săruta,
După-un pahar de vin Fetească,
Cu gura ta m-aș îmbăta,
Dar nu pot fi'ndcă tu porți mască...
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (20 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre măști
- epigrame despre iubire
- epigrame despre vin
- epigrame despre timp
- epigrame despre sărut
- epigrame despre protejare
- epigrame despre protecție
- epigrame despre pandemie
- epigrame despre gură
Poartă mască
Dacă ești hain la suflet
Și ai cugetul pătat,
Dacă fals e al tău zâmbet,
Poartă mască și-ai scăpat.
Dacă pe al tău amic
Fără milă l-ai trădat,
Dacă ai un suflet mic,
Poartă mască și-ai scăpat.
Dacă știi că-n viața ta
Ai mințit și-ai înșelat,
Dacă nu te poți schimba
Poartă mască și-ai scăpat.
Dacă cineva într-o zi
Va dori să te cunoască,
Tu deschide-ți inima...
Însă nu uita de mască.
poezie de Octavian Cocoș (8 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trădare, poezii despre schimbare, poezii despre prietenie, poezii despre inimă sau poezii despre dorințe
Suntem lumină din lumină
Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan
Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim
Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm
În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre vestimentație, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Pe vremuri aveam (chiar și o emisiune): cu mască și fără mască. Acuma, am evoluat. Avem: cu masca pe nas, cu masca sub nas, cu masca pe bărbie, cu masca sub bărbie și... fără mască.
Beatrice Vaisman (20 septembrie 2022)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre măști sau citate despre evoluție
Viața e un bal mascat
În viața noastră, oameni ni se spune,
Dar timpul ne transformă într-o mască,
Ce-o afișezi pe chip, când ieși în lume
Și joci un rol de dur sau gură cască.
Vecina mea e-o mască reușită
Și mă holbez din când în când la ea,
Pe mulți bărbați îi bagă în ispită,
Dar masca mea de om fidel n-o vrea!
Nevasta mea e omul ce pozează
În masca ei, de-o viață, a cinstită
Și-acum vecinul, aprig, o tratează...
Eu tac, e medic-șef, iar ea-i răcită!
Sunt împlinit, căci stăm cu mama-soacră,
Nu poartă masca ei de poamă acră,
E-o doamnă, pentru noi ea se consacră,
Dar pentru ea, doar fiică-sa e sacră.
De șeful meu mă minunez mereu,
E responsabil, are măști la greu,
Colegii îi sunt prieteni, chiar și eu,
Dar bonus, la chenzină, n-am un leu.
Cu-acei ce au biroul lângă mine
Își pune masca lui de cumpătare,
La mine, însă-atuncea când mai vine,
Cu masca lui mă bagă în teroare.
O viață-am căutat și eu o mască,
Să-mi fie bună-n orice-mprejurare,
M-am săturat de rol de gură cască,
De tolerant, de prost și de frustrare!
M-am învârtit să-mi fac o mască dură,
S-o port mereu, dar am îmbătrânit,
Nevasta-mea, c-o gură cât o șură,
M-a luat la zor și-atunci m-am potolit.
Te-nvârți în lume și-ți încerci norocul
Cu măștile ce tu le zămislești
În funcție de fire și de locul
Pe care-l calci și-așa îmbătrânești!
Și vine vremea când Destinul strigă:
‒ Jos masca, frate! Ce-ai făcut în viață?
Și-atunci Divinitatea te obligă,
Să spui de-ai fost un om sau o paiață.
poezie de Mirela Grigore din Un râs asumat
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre șefi, poezii despre toleranță, poezii despre timp, poezii despre teroare, poezii despre soție sau poezii despre salariu
Odă poetului fără mască
din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți
din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii
din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască
iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
care ne-au lipit cu spatele
de zidul spitalelor
care ne-au pus măști
și ne-au mitraliat
cu gloanțele lor invizibile
o, tu, omule
măștile oricâte ar fi
nu pot ascunde faptele
nici moartea nu poate ascunde
secretele o veșnicie prin buzunare
dacă știi toate acestea
de ce te chinui să fii altul
în fața oglinzii?
doar așa de dragul jocului
în care vei face analiza cărnii
și a picăturii de sânge
cu instrumente de mare tandrețe?
doar așa de dragul jocului
de-a v-ați ascunselea
printre absențe cu strigăte disperate?
o, tu, omule
îți dăruiesc un nou suflet făurit de inima mea
încă nestinsă de alizeele dorului!
te-aștept la statuia ce-și plânge speranța
în fântâna dorințelor,
numai acolo oamenii sunt fără măști,
o mie de ochi nemișcați
în o mie și una de nopți!
o, tu, omule
descarcă-ți sufletul de toate bagajele suferinței
de toate hainele pe care suferința le îmbracă
de toate figurile de stil sau de
exhibiționismul cu măști
privește omul nou din oglindă
reinventează-te în fiece clipă
lasă un dram de-nțelepciune
în ridul adânc
fii poetul!
numai el știe câtă speranță
este în casa cuvintelor sale
atunci când moartea vine
cu dansuri, confeti și măști
și poartă o mască surâzătoare
o mască legată cu sfoara visului și sfoara iluziei
o mască sub o mie și una de măști părăsite
de speranțe și vise
fii poetul care zgârie această mască
cu bisturiul cuvintelor sale
căutând un zâmbet luminos
care să-i arate calea
prin negura minciunii
și-a prefăcătoriei
fii poetul care scrie
poemul limpede ca o lacrimă
moartea nu va îndrăzni să te atingă
dacă vei fi infectat cu iubire
nu mai lăsa ca visele tale
să fie o inutilă răsuflare prin mască
fii poetul!
hrănește-te singur cu dragoste,
prin gura cuvintelor tale...
folosește veninul șarpelui ca medicament
pentru mușcătura iubirii
scoate lacrimi chiar și din piatra seacă,
înapoindu-le marelui creator
pune-ți inima-n praștie pentru a dărâma ziduri
care se interpun între oameni și veșnicie
poartă-ți sufletul ca pe o floare de colț
la reverul amintirilor
în întâmpinarea adevărului ultim
hrănește-te din zbor cu nectarul zeilor
strânge toate stelele căzătoare
și reaprinde focul inimilor
sădește flori nemuritoare pe mormântul iluziei
sculptează chipul lui Dumnezeu
în inima de piatră a lumii
cultivă miracole pe câmpiile elocinței
ridică-te din epoca beznei
precum Iisus din mormânt
fii poetul!
fii cea mai frumoasă rugăciune
pe care viața o face pentru statornicia clipei
fii lacrima de foc curgând
pe obrazul pământului
și biciul de flori plesnind
peste coama răvășită a timpului
fii cel ce se scăldă într-o lacrimă,
înotând printre nuferii amintirilor
fii inima care toacă viața mărunt
pentru a o asezona cu metafore
fii inima uriașă cât o Patrie,
bătând în pieptul unui copil
fii lebăda ciugulind de pe fundul lacrimii
fii muntele care se înalță mereu
deasupra norilor cenușii
fii praful de pușcă al stelelor
și cântecul de leagăn
al tuturor sufletelor oarbe
fii albina ce culege metafora
din florile nemuritoare ale cuvintelor
fii tocul când cerul e călimara
fii pana de înger înmuiată în lacrima cerului
fii cel pentru care glasul pietrelor
este mai puternic decât glasul tunetului
fii vulcanul care fumează pipa păcii cu cerul
fii chirurgul care ajută noaptea
să nască prin cezariană
o minune de poezie
iată-ți lumea,
privește-o cum așteaptă să fie salvată
niciodată n-am pierdut din privire
speranța ochilor tăi și lumina
nici umerii tăi pe care
se sprijină cerul
o, tu, poetule fără mască
o, tu, soare ivit dintre nori
o, tu, cântec pentru toate păsările
ce nu mai știu ce e zborul
aud viitorul șoptind
mai e atât de puțin
până la strigătul
de bucurie!
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre suferință, poezii despre sculptură sau poezii despre nori
Masca lui
Schimbă mască după mască,
Mai ușor să te tîrască.
Spune după care mască
Ai vrea fața să-ți cunoască?
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1945)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre schimbare, poezii despre cunoaștere sau citate de Tudor Arghezi despre cunoaștere
Adevărul nu poartă mască; Minciuna poartă 1000 de măști.
aforism de George Budoi din Adevărul și minciuna (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre măști, aforisme despre minciună, aforisme despre adevăr și minciună sau aforisme despre adevăr
Oameni cu inimă de piatră
Sunt o mască anonimă
Non-verbal sacrificată,
Nimeni nu-și îndreaptă gândul
Către chipul meu de piatră.
Nu știu! Ei nu mai au suflet?!
Eu poate că m-am schimbat...
Și-am trezit în mine zeul
Timpului pietrificat.
Ori cresc râuri de lumină,
Ori vulcani țâșnesc sub soare
Dintr-un trup străin de piatră?!
Și se torc mereu fuioare
De iubire, de lumină,
De firească omenie...
Unde-s oamenii?! Răspundeți!
Mă retrag cu modestie...
Dorm sub masca anonimă
Non-verbal sacrificată,
Căci în lumea mea sunt oameni
Doar cu inimă de piatră.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre trup și suflet, poezii despre somn, poezii despre sacrificiu sau poezii despre râuri
Mâna care ține Soarele
- dedcație pentru C. D. -
Mâna care ține Soarele aproape
Și unește cerul, cu nisip și ape,
Poartă-n ea lumină, suflet și destin
Și ne duce gândul pe tărâm divin.
Fiece celulă lacrima și-o poartă,
Plânge cu iubire, plânge viața toată.
Vânt de dor de mamă urcă-n cer și plânge...
Brațu-i este armă și dureri și sânge.
I-a crescut durerea... smulge munți de gheață.
Crucea fiicei sale i se-arată-n față.
Timpul se oprește, nu mai este lume,
Își întinde brațul, lauri să adune
Și să pună-n suflet la copila dusă.
Însă printre îngeri ea îi e ascunsă.
Cu năpârci se luptă, cale să își facă,
Dar iubirea-i este ca un fel de groapă.
Dreptul său la viață-i "a se răzbuna".
Mamă care plânge pentru fiica sa!
Cerul e în doliu! Ce durere mare!
Un erou al păcii, somn de veci își doarme...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre vânt, poezii despre sânge sau poezii despre pace
Masca ochilor iubirii
Iubirile adevărate
Discrete sunt din veșnicie
Și poartă măști de pandemie,
De ochi să fie protejate.
Că ochii văd și virusează,
Iubirile contaminând,
Spre gura lumii transmițând
Că dragostea se protejează,
Purtând în taină, precaută,
O mască doar de ea văzută.
poezie de Marius Robu (17 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre protecție, poezii despre prudență, poezii despre pandemie, poezii despre gură, poezii despre bârfă sau poezii despre adevăr
Am întâlnit în calea-mi prea mulți împărați închipuiți. Dar nu-s argat în galantare. Nu mă vând când știu că pe toți ne-a făcut același Dumnezeu Iscusit și Bun și plin de iubire. Suntem datori cu jertfă și-o inimă la cer în rugăciune dar nu cu inepție sau smerenie închipuită, pe care nici n-am atins-o cu vârfurile gândurilor.
Îmi plac oamenii care uită răul după ce și-au asumat bine lecția. Iartă dar se pun la adăpost preț de o clipă efemeră, pentru că viața e de-a valma din toate unghiurile. Cu binele-i altă poveste pentru că vindecă răni, ne conturează frumos, iartă pe furiș și crede mereu.
Nu suntem perfecți dar cine ne-ar iubi fără imperfecțiuni?
Îmi plac oamenii de toate felurile. Dar cel mai mult îmi plac străinii pentru care am lăsat o recenzie pe suflet...
Andreea Palasescu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre iubire, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre smerenie, citate despre perfecțiune, citate despre lecții, citate despre jertfă, citate despre inimă sau lecții de engleză
Joia Mare
Suntem mereu în Joia Mare,
Trădările de țară se țin lanț.
Trimitem la spânzurătoare
Chiar și Iubirea ce-i ținută-n laț.
Trădăm păduri, trădăm izvoare,
Ne vindem sufletul pe doi bani.
Ochim în tihna blândă-a căprioarei,
Ne perindăm pustiul printre ani.
Ne abandonăm și proprii copii,
Din dragoste făcut-am lupanar.
Cocotele se complac în orgii,
Și sentimentul e pus pe cântar.
Suntem mereu în Joia Mare,
Nu mai iubim, doar ne urâm.
Desfrâul devenit-a șezătoare,
Ne întâlnim uniți la cimitir.
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre desfrânare sau poezii despre bani
Cu mască... fără mască
Ea, zilnic, ștrengărește poartă basca,
Dar, când să ne cunoaștem, și-a scos masca;
I-am spus s-o pună repede la loc,
De ea... mă-ndrăgostisem eu cu foc!
epigramă de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre foc sau epigrame despre cunoaștere
Oameni cu chipuri meschine
Oameni cu măști pe față,
Care pe alții îi învață ce e bine sau rău
Și cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.
Oameni cu măști pe față,
Care pot curma o viață
Și zic că nu sunt ei vinovați,
Dar omoară chiar și pe ai lor frați.
Oameni cu măști pe față,
Care au inimi de gheață
Și suflete întunecate
De-atâta lăcomie și nedreptate.
Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâți ale noastre destine,
Scoateți-vă măștile, că nu vă stă bine.
poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție sau poezii despre gânduri
Anticurs despre radioficarea trandafirului
Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre poezie sau poezii despre naștere
Mergem, alergăm printre gânduri, construim suflete la cheie. Acolo unde altii au lăsat gunoaie și urme de fericire strivită, într-o zi vor crește flori în colț de surâs.
Oamenii sunt investiții fără preț. Răspunsul celor mai intense nevoi stă înghesuit într-o bătaie de inimă. Am încredere în tine!
Și când greșim cu scuze sau nu, ne aducem aminte pe furiș, la adăpostul regretelor tardive cât de mult suntem datorită cuiva.
Pentru că toți avem de fapt un "cuiva" fără renume și recunoștință care ne-a definit cu grijă principiile. Tu ai avea curaj să recunoști?
E atât de important să ne regăsim chiar și în ipostaze fără însemnătate. Am înțeles cât de anevoios e să câștigi respectul și să rămâi neclintit într-o lume schimonosită.
Și cumva am înțeles cât de importanți sunt tocmai acei oameni care au reușit să-mi aducă lumină în suflet, tocmai când eram sigură că n-a mai rămas nimic dincolo de măști...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încredere, citate despre respect, citate despre recunoștință, citate despre principii, citate despre lumină sau citate despre gânduri
Desigur
te doare că ți-ai pierdut
masca aia de toate zile
le ai pe celelalte ai alte măști ai
dar
cu asta ai făcut foto
grafia din cartea
de identitate - e masca
ta oficială - e
un a
dintre multele măști (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre fotografie sau poezii despre cărți
De-ar fi mijloace
De-ar fi mijloace
Și-ar fi putință
Cum m-aș mai face
După dorință!
M-aș face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aș face,
Ce lin și-n taină
Pe piept desface
Ușoara haină.
Un somn m-aș face
Dulce de vară
Să-ți închiz ochii
În orice sară.
Dar n-am mijloace
Nici e putință
De a mă face
După dorință.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Omul bun
Cred că oamenii buni
se nasc buni-nu devin;
Sunt plămădiți
din iubirea
a două suflete gemene
și din dragostea
lui Dumnezeu
pentru noi.
Bunătatea unui om
se simte
în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul
în care te salută
spunându-ți
bună dimineața
precum
clinchetul unui clopoțel
sau
bună seara
ca și cum
ți-ar mângaia
sufletul.
Mereu zâmbește
iar zâmbetul lui
e precum
deschiderea unui boboc
de floare.
Îmbrățișându-ne
o face ca și cum
ar cuprinde Dumnzeu
pământul
cu brațele sale.
Omul bun
îți face ziua bună
de dimineață
și este
când îl întâlnești
ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice
când suntem
îngenuncheați
de griji,
boli,
disperare;
Face toate acestea
în locul
lui Dumnezeu.
poezie de Angelina Nădejde (22 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre oameni buni, poezii despre dimineață, poezii despre tăcere, poezii despre seară sau poezii despre ploaie