Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Duelul Măștilor

Copacii nu poartă măști,
Ne dăruiesc roada, firești
Florile ne desfată privirea
Nu ne mint, nu vor nemurirea.
Păsările ne cântă în dimineață
Nu ne cer aplauze,
frigul ne dezgheață
Cerul ne trimite lumină
Mângâindu-ne în raza-I divină.
Nu ne cere preț și nici socoteală,
Suntem copii lui, ne este mamă.
Dumnezeu ne iubește și ne iartă,
De suntem vii sau suflet de piatră.
Oamenii din ce os îs construiți
Într-o mie de măști zidiți...
În inimă plânge, cu o mască zâmbește
Îți întinde mâna, cu o mască te urăște.
M-aș face frate cu pădurea
Să fug de masca ca securea.
M-aș face o pasăre fără de ură
Să ardem măștile care ne sugrumă

poezie de (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris GorincioiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Declarație de dragoste în timpul pandemiei de coronavirus, când se poartă măști de protecție

Iubito, eu te-aș săruta,
După-un pahar de vin Fetească,
Cu gura ta m- îmbăta,
Dar nu pot fi'ndcă tu porți mască...

epigramă de din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (20 martie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poartă mască

Dacă ești hain la suflet
Și ai cugetul pătat,
Dacă fals e al tău zâmbet,
Poartă mască și-ai scăpat.

Dacă pe al tău amic
Fără milă l-ai trădat,
Dacă ai un suflet mic,
Poartă mască și-ai scăpat.

Dacă știi că-n viața ta
Ai mințit și-ai înșelat,
Dacă nu te poți schimba
Poartă mască și-ai scăpat.

Dacă cineva într-o zi
Va dori să te cunoască,
Tu deschide-ți inima...
Însă nu uita de mască.

poezie de (8 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim

Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm

În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Beatrice Vaisman

Pe vremuri aveam (chiar și o emisiune): cu mască și fără mască. Acuma, am evoluat. Avem: cu masca pe nas, cu masca sub nas, cu masca pe bărbie, cu masca sub bărbie și... fără mască.

(20 septembrie 2022)
Adăugat de Beatrice VaismanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Viața e un bal mascat

În viața noastră, oameni ni se spune,
Dar timpul ne transformă într-o mască,
Ce-o afișezi pe chip, când ieși în lume
Și joci un rol de dur sau gură cască.

Vecina mea e-o mască reușită
Și mă holbez din când în când la ea,
Pe mulți bărbați îi bagă în ispită,
Dar masca mea de om fidel n-o vrea!

Nevasta mea e omul ce pozează
În masca ei, de-o viață, a cinstită
Și-acum vecinul, aprig, o tratează...
Eu tac, e medic-șef, iar ea-i răcită!

Sunt împlinit, căci stăm cu mama-soacră,
Nu poartă masca ei de poamă acră,
E-o doamnă, pentru noi ea se consacră,
Dar pentru ea, doar fiică-sa e sacră.

De șeful meu mă minunez mereu,
E responsabil, are măști la greu,
Colegii îi sunt prieteni, chiar și eu,
Dar bonus, la chenzină, n-am un leu.

Cu-acei ce au biroul lângă mine
Își pune masca lui de cumpătare,
La mine, însă-atuncea când mai vine,
Cu masca lui mă bagă în teroare.

O viață-am căutat și eu o mască,
-mi fie bună-n orice-mprejurare,
M-am săturat de rol de gură cască,
De tolerant, de prost și de frustrare!

M-am învârtit să-mi fac o mască dură,
S-o port mereu, dar am îmbătrânit,
Nevasta-mea, c-o gură cât o șură,
M-a luat la zor și-atunci m-am potolit.

Te-nvârți în lume și-ți încerci norocul
Cu măștile ce tu le zămislești
În funcție de fire și de locul
Pe care-l calci și-așa îmbătrânești!

Și vine vremea când Destinul strigă:
‒ Jos masca, frate! Ce-ai făcut în viață?
Și-atunci Divinitatea te obligă,
spui de-ai fost un om sau o paiață.

poezie de din Un râs asumat
Adăugat de Mirela GrigoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Odă poetului fără mască

din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți

din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii

din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască

iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
care ne-au lipit cu spatele
de zidul spitalelor
care ne-au pus măști
și ne-au mitraliat
cu gloanțele lor invizibile

o, tu, omule
măștile oricâte ar fi
nu pot ascunde faptele
nici moartea nu poate ascunde
secretele o veșnicie prin buzunare

dacă știi toate acestea
de ce te chinui să fii altul
în fața oglinzii?

doar așa de dragul jocului
în care vei face analiza cărnii
și a picăturii de sânge
cu instrumente de mare tandrețe?

doar așa de dragul jocului
de-a v-ați ascunselea
printre absențe cu strigăte disperate?

o, tu, omule
îți dăruiesc un nou suflet făurit de inima mea
încă nestinsă de alizeele dorului!
te-aștept la statuia ce-și plânge speranța
în fântâna dorințelor,
numai acolo oamenii sunt fără măști,
o mie de ochi nemișcați
în o mie și una de nopți!

o, tu, omule
descarcă-ți sufletul de toate bagajele suferinței
de toate hainele pe care suferința le îmbracă
de toate figurile de stil sau de
exhibiționismul cu măști

privește omul nou din oglindă
reinventează-te în fiece clipă
lasă un dram de-nțelepciune
în ridul adânc

fii poetul!

numai el știe câtă speranță
este în casa cuvintelor sale
atunci când moartea vine
cu dansuri, confeti și măști
și poartă o mască surâzătoare
o mască legată cu sfoara visului și sfoara iluziei
o mască sub o mie și una de măști părăsite
de speranțe și vise

fii poetul care zgârie această mască
cu bisturiul cuvintelor sale
căutând un zâmbet luminos
care să-i arate calea
prin negura minciunii
și-a prefăcătoriei

fii poetul care scrie
poemul limpede ca o lacrimă
moartea nu va îndrăzni să te atingă
dacă vei fi infectat cu iubire

nu mai lăsa ca visele tale
să fie o inutilă răsuflare prin mască

fii poetul!
hrănește-te singur cu dragoste,
prin gura cuvintelor tale...
folosește veninul șarpelui ca medicament
pentru mușcătura iubirii
scoate lacrimi chiar și din piatra seacă,
înapoindu-le marelui creator
pune-ți inima-n praștie pentru a dărâma ziduri
care se interpun între oameni și veșnicie
poartă-ți sufletul ca pe o floare de colț
la reverul amintirilor
în întâmpinarea adevărului ultim
hrănește-te din zbor cu nectarul zeilor
strânge toate stelele căzătoare
și reaprinde focul inimilor
sădește flori nemuritoare pe mormântul iluziei
sculptează chipul lui Dumnezeu
în inima de piatră a lumii
cultivă miracole pe câmpiile elocinței
ridică-te din epoca beznei
precum Iisus din mormânt

fii poetul!
fii cea mai frumoasă rugăciune
pe care viața o face pentru statornicia clipei
fii lacrima de foc curgând
pe obrazul pământului
și biciul de flori plesnind
peste coama răvășită a timpului
fii cel ce se scăldă într-o lacrimă,
înotând printre nuferii amintirilor
fii inima care toacă viața mărunt
pentru a o asezona cu metafore
fii inima uriașă cât o Patrie,
bătând în pieptul unui copil
fii lebăda ciugulind de pe fundul lacrimii
fii muntele care se înalță mereu
deasupra norilor cenușii
fii praful de pușcă al stelelor
și cântecul de leagăn
al tuturor sufletelor oarbe
fii albina ce culege metafora
din florile nemuritoare ale cuvintelor
fii tocul când cerul e călimara
fii pana de înger înmuiată în lacrima cerului
fii cel pentru care glasul pietrelor
este mai puternic decât glasul tunetului
fii vulcanul care fumează pipa păcii cu cerul
fii chirurgul care ajută noaptea
să nască prin cezariană
o minune de poezie

iată-ți lumea,
privește-o cum așteaptă să fie salvată
niciodată n-am pierdut din privire
speranța ochilor tăi și lumina

nici umerii tăi pe care
se sprijină cerul

o, tu, poetule fără mască
o, tu, soare ivit dintre nori
o, tu, cântec pentru toate păsările
ce nu mai știu ce e zborul

aud viitorul șoptind
mai e atât de puțin
până la strigătul
de bucurie!

poezie de din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Tudor Arghezi

Masca lui

Schimbă mască după mască,
Mai ușor să te tîrască.
Spune după care mască
Ai vrea fața să-ți cunoască?

poezie celebră de din VERSURI - 1980 (1945)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Adevărul nu poartă mască; Minciuna poartă 1000 de măști.

aforism de din Adevărul și minciuna (2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rodica Nicoleta Ion

Oameni cu inimă de piatră

Sunt o mască anonimă
Non-verbal sacrificată,
Nimeni nu-și îndreaptă gândul
Către chipul meu de piatră.

Nu știu! Ei nu mai au suflet?!
Eu poate că m-am schimbat...
Și-am trezit în mine zeul
Timpului pietrificat.

Ori cresc râuri de lumină,
Ori vulcani țâșnesc sub soare
Dintr-un trup străin de piatră?!
Și se torc mereu fuioare

De iubire, de lumină,
De firească omenie...
Unde-s oamenii?! Răspundeți!
Mă retrag cu modestie...

Dorm sub masca anonimă
Non-verbal sacrificată,
Căci în lumea mea sunt oameni
Doar cu inimă de piatră.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mâna care ține Soarele

- dedcație pentru C. D. -

Mâna care ține Soarele aproape
Și unește cerul, cu nisip și ape,
Poartă-n ea lumină, suflet și destin
Și ne duce gândul pe tărâm divin.

Fiece celulă lacrima și-o poartă,
Plânge cu iubire, plânge viața toată.
Vânt de dor de mamă urcă-n cer și plânge...
Brațu-i este armă și dureri și sânge.

I-a crescut durerea... smulge munți de gheață.
Crucea fiicei sale i se-arată-n față.
Timpul se oprește, nu mai este lume,
Își întinde brațul, lauri să adune

Și să pună-n suflet la copila dusă.
Însă printre îngeri ea îi e ascunsă.
Cu năpârci se luptă, cale să își facă,
Dar iubirea-i este ca un fel de groapă.

Dreptul său la viață-i "a se răzbuna".
Mamă care plânge pentru fiica sa!
Cerul e în doliu! Ce durere mare!
Un erou al păcii, somn de veci își doarme...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Masca ochilor iubirii

Iubirile adevărate
Discrete sunt din veșnicie
Și poartă măști de pandemie,
De ochi să fie protejate.

Că ochii văd și virusează,
Iubirile contaminând,
Spre gura lumii transmițând
Că dragostea se protejează,

Purtând în taină, precaută,
O mască doar de ea văzută.

poezie de (17 mai 2021)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am întâlnit în calea-mi prea mulți împărați închipuiți. Dar nu-s argat în galantare. Nu mă vând când știu că pe toți ne-a făcut același Dumnezeu Iscusit și Bun și plin de iubire. Suntem datori cu jertfă și-o inimă la cer în rugăciune dar nu cu inepție sau smerenie închipuită, pe care nici n-am atins-o cu vârfurile gândurilor.
Îmi plac oamenii care uită răul după ce și-au asumat bine lecția. Iartă dar se pun la adăpost preț de o clipă efemeră, pentru că viața e de-a valma din toate unghiurile. Cu binele-i altă poveste pentru că vindecă răni, ne conturează frumos, iartă pe furiș și crede mereu.
Nu suntem perfecți dar cine ne-ar iubi fără imperfecțiuni?
Îmi plac oamenii de toate felurile. Dar cel mai mult îmi plac străinii pentru care am lăsat o recenzie pe suflet...

(29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joia Mare

Suntem mereu în Joia Mare,
Trădările de țară se țin lanț.
Trimitem la spânzurătoare
Chiar și Iubirea ce-i ținută-n laț.

Trădăm păduri, trădăm izvoare,
Ne vindem sufletul pe doi bani.
Ochim în tihna blândă-a căprioarei,
Ne perindăm pustiul printre ani.

Ne abandonăm și proprii copii,
Din dragoste făcut-am lupanar.
Cocotele se complac în orgii,
Și sentimentul e pus pe cântar.

Suntem mereu în Joia Mare,
Nu mai iubim, doar ne urâm.
Desfrâul devenit-a șezătoare,
Ne întâlnim uniți la cimitir.

poezie de (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris GorincioiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Carmen Cristina Ștefănescu

Cu mască... fără mască

Ea, zilnic, ștrengărește poartă basca,
Dar, când să ne cunoaștem, și-a scos masca;
I-am spus s-o pună repede la loc,
De ea... mă-ndrăgostisem eu cu foc!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Oameni cu chipuri meschine

Oameni cu măști pe față,
Care pe alții îi învață ce e bine sau rău
Și cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.

Oameni cu măști pe față,
Care pot curma o viață
Și zic că nu sunt ei vinovați,
Dar omoară chiar și pe ai lor frați.

Oameni cu măști pe față,
Care au inimi de gheață
Și suflete întunecate
De-atâta lăcomie și nedreptate.

Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâți ale noastre destine,
Scoateți-vă măștile, că nu vă stă bine.

poezie de (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Anticurs despre radioficarea trandafirului

Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască

Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister

Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină

poezie de din Ode gingașe (1978)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mergem, alergăm printre gânduri, construim suflete la cheie. Acolo unde altii au lăsat gunoaie și urme de fericire strivită, într-o zi vor crește flori în colț de surâs.
Oamenii sunt investiții fără preț. Răspunsul celor mai intense nevoi stă înghesuit într-o bătaie de inimă. Am încredere în tine!
Și când greșim cu scuze sau nu, ne aducem aminte pe furiș, la adăpostul regretelor tardive cât de mult suntem datorită cuiva.
Pentru că toți avem de fapt un "cuiva" fără renume și recunoștință care ne-a definit cu grijă principiile. Tu ai avea curaj să recunoști?
E atât de important să ne regăsim chiar și în ipostaze fără însemnătate. Am înțeles cât de anevoios e să câștigi respectul și să rămâi neclintit într-o lume schimonosită.
Și cumva am înțeles cât de importanți sunt tocmai acei oameni care au reușit să-mi aducă lumină în suflet, tocmai când eram sigură că n-a mai rămas nimic dincolo de măști...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desigur

te doare că ți-ai pierdut
masca aia de toate zile
le ai pe celelalte ai alte măști ai
dar
cu asta ai făcut foto
grafia din cartea
de identitate - e masca
ta oficială - e
un a
dintre multele măști (?!)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

De-ar fi mijloace

De-ar fi mijloace
Și-ar fi putință
Cum m- mai face
După dorință!
M-aș face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aș face,
Ce lin și-n taină
Pe piept desface
Ușoara haină.
Un somn m-aș face
Dulce de vară
-ți închiz ochii
În orice sară.
Dar n-am mijloace
Nici e putință
De a mă face
După dorință.

poezie celebră de (1881)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Omul bun

Cred că oamenii buni
se nasc buni-nu devin;
Sunt plămădiți
din iubirea
a două suflete gemene
și din dragostea
lui Dumnezeu
pentru noi.
Bunătatea unui om
se simte
în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul
în care te salută
spunându-ți
bună dimineața
precum
clinchetul unui clopoțel
sau
bună seara
ca și cum
ți-ar mângaia
sufletul.
Mereu zâmbește
iar zâmbetul lui
e precum
deschiderea unui boboc
de floare.
Îmbrățișându-ne
o face ca și cum
ar cuprinde Dumnzeu
pământul
cu brațele sale.
Omul bun
îți face ziua bună
de dimineață
și este
când îl întâlnești
ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
ne ridice
când suntem
îngenuncheați
de griji,
boli,
disperare;
Face toate acestea
în locul
lui Dumnezeu.

poezie de (22 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook