Gânduri

Stau şi privesc e totul sumbru
Mă tânguiesc şi iarăşi umblu,
Pivind semeţ negura serii,
Aud un glas străbătător durerii.

Şi nu consimt morbida soartă
A gândurilor ce mă poartă
Spre prăpădire sufletească
Şi dispariţie lumească.

Va fi întuneric şi rece
Sentimentele vor trece
Vor ajunge în străfunduri,
Ale sufletului gânduri.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Anii au trecut şi nu se vor întoarce,
Clipele se scurg încet, pe rând,
Viaţa izbuteşte, de vlagă mă stoarce,
Mă surprinde lângă foc, oftând.

Tot ce am trăit e sfânt şi magic
Deşi regrete-au existat, e drept
Însă cum e totul tragic,
Viaţa e un joc nedrept.

Te ispiteşte, te omoară sufleteşte,
Te ridică pe înalte culmi,
Te atinge, te loveşte,
Însă, niciodată nu poţi să o curmi.

Dar într-un final se duce,
Şi te lasă neînsemnat,
Totul va fi vag şi rece,
Ca şi cum n-ai existat.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reminiscenţă

Rozul primăvăratic al livezii s-a stins.
Mult prea devreme!
Adesea vina este dată
Pe ploaia rece din zori
şi pe vântul serii.

Stropii de lacrimi roşii
care te ameţesc şi imploră milă...
Când vor picura iarăşi?

Ca un râu alunecând spre asfinţit,
Viaţa se scurge dureros spre propriul ei sfârşit.

poezie de Li Yu , 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pustiirii (Urgia cerească)

Iarăşi lupte, iarăşi sânge
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite,
Iarăşi valuri şi nevoi!

Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi,
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.

Iar în locul răsfăţării
Şi al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Şi cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umblă goi, neruşinaţi,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcaţi.

Când sporeşte răutatea
Se scârbeşte Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Şi războaiele mereu!

poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celesta

Si-n oricate ademeniri m-oi pierde,
Am sa raman fidela cuvintelor eterne;
Rapita incet de secundele uimirii,
De caracatite si voluptati ale iubirii.

Si langa tample-mi, calatoare
Vor trece pasari rapitoare,
Ce pe sub gene vor privi la mine
Ducand in gheare fluturi si savane.

Incendiare stele vor palpai in bolta
Imbiind telurica-mi dorinta spre revolta,
Si cupizi vulturi de mangaierile-naltimii
Vor inspira colosi ozoni ai prospetimii.

Printre sufletele inlantuite in prihana
Ma voi preface in faptura de morgana,
Si-am sa adap tristetea calailor de sange
Cu pui razleti de eoli ce-i vor plange.

Am sa impletesc fosile temporale
Ca sa-mi anin neputintele astrale;
Voi tese unghii de glaciale semilune,
Risipind dorinte, patimi in minune.

poezie de Andreea Molnar
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu ştiu să înot

Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura şi mor curând

Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit şi plâng
Mai aud un glas senin
Un arhanghel, îmi dă vin

Sunt aproape mort acum
Miros tămâie şi mult fum
Totuşi mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta...

poezie de Claudiu Dumitrache din Boemia unui Mort (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi...

Şi iarăşi, iarăşi, apar flori,
În pastelate, dulci culori,
Dar se vor trece, mai apoi
Aşa precum ne trecem noi.

epigramă de Grigore Buga din ziarul "Viaţa Buzăului" (25 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

vanitate

Vanitatea este un călător întârziat care bate la poarta sufletului omenesc. Cei slabi, dornici de glorie, care speră să se ridice fără muncă, vor primi cu multă dragoste şi alai pe acest strălucit oaspete; însă oamenii de ştiinţă, filozofii şi visătorii timpului, care urmăresc un ideal în viaţă, nu se vor osteni să deschidă măcar o poartă acestui drumeţ, temându-se să nu li se tulbure liniştea lor sufletească.

definiţie de Vasile Conta
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub soare, după o sesiune de supraestimare, urmează un duş rece, dar şi asta va trece; se vor topi cuburile de gheaţă, dar îţi vei pune masca pe faţă şi inima va zâmbi celor ce realmente alături de tine vor fi şi te vor iubi.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare

privindu-te pe furiş
culcuşindu-te fetus în mine
aş putea crede
că ai ajuns în Nirvana
dar mereu te aud
mai ales în întuneric
numărându-mi respiraţiile
încercând să mă ţii viu
1296,1297...5000...

aşa cum stai ghemuită
să nu-mi ocupi toată iubirea
nu-ţi pot zări teama
ochii tăi sunt mereu plecaţi
după Dumnezeu
în încercarea ta sisifică
de a mă face etern

iubito iubito
îţi strig în toate gândurile
ca nu cumva să mă aud
şi să mă cred
toate sunt aşa cum trebuie să fie

uite
pescăruşii vor colinda marea
şi mâine
furtunile vor veni şi vor pleca
stelele tot ale cerului vor fi
până se vor face perseide

cocoşii toţi vor cucurigi
aşa cum au făcut-o
şi în joia neagră

să nu mi te crezi cumva Iudă
căci orice ar fi
îmi rămâi Magdalenă...
chiar şi atunci când numărătoarea ta
se va opri

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rest totul e nisip...

într-o bună zi voi coborî
de pe linia orizontului
şi voi trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale mele
ştiu asta...
bătăile de clopt
îmi vor deschide poarta
înspre Dumnezeu
acolo e mama
acolo e tata
acolo e şi cireşul înflorit
de sub care tata
îmi zâmbea
când alergam după fluturi
acolo e şi o parte din mine

drumul va fi lung dar
nu atât de lung
încât să
nu pot evada din mine
din când în când
o să vă privesc
prin ochiul lui Dumnezeu

din urmele acoperite cu lacrimile fiicei mele
vor creşte linişti
în rest totul e nisip...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboruri

De vor veni acele vremuri crunte
când nu vei fi şi totul s-ar sfârşi,
din pieptul meu, un geamăt ca din munte
cutremurat profund, s-ar auzi.

Cu aripi sprijinindu-se de ceţuri,
cuvinte, doruri, gânduri, vor zbura
prin lumea nesfârşitelor îngheţuri
în care, nesperând, vor mai spera.

Vor mai pieri, vor mai cădea în valuri,
vor fi rănite-n marile furtuni,
ori se vor regăsi în idealuri
de dincolo de tainice genuni.

Vor fi şi-acelea pentru care zborul
va fi întăritor şi vor putea
să-şi fie, ele singure,-ajutorul
când altă colonie vor crea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule...

într-o bună zi vei coborî
de pe linia orizontului
şi vei trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale tale
tu ştii asta
bătăile de clopot
vor deschide poarta
drumul va fi lung dar
nu atât de lung încât
să nu poţi evada din tine
din când în când
vor creşte linişti

în rest totul e nisip...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

mă reîntorc în tăcere
suflet încrustat într-un timp oarecare
chem dimineţile în zile senine
nimeni nu vine, nici nu avea cine, nici nu avea de ce
eram personajul obscur într-un joc inocent
timpul, pas rătăcit între ani
veghez lipsa
aici nimic nu se petrece
doar vremea mai trece
privesc îngândurat gânduri îngrămădite
pe un ciot, oglinzi sparte şi umbre deşirate
m-am aşezat demult în braţele tristeţii
mă prăbuşesc în imperceptibile tăceri
timpul a murit în tăcere
în poartă un dric mai aşteaptă
să poarte speranţa pe ultimul drum
ce viaţă, ce soartă
să bat străin din poartă în poartă
căutând a mea soartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nave trecând în noapte

În slavă se-adună nori mari şi negri, briza-i rece ;
Privesc departe-n bezna nopţii grea
Şi-aud, solemnă,- o detunătură puternică de tun,
Sclipiri întâmplătoare de lumină-atrag privirea mea,
Semn că nava pe care-o caut, tocmai trece, trece.

Sufletul durându-mă atât, în lacrimi ochii-mi stau să se înece,
Aş saluta şi m-aş urca pe-acea navă dorită peste poate.
Îmi întind braţele implorând, strigând salbatic,
Dar vorbele-mi cade la picioare, frunze moarte,
Şi numai năluca lor ajunge la nava care trece, trece.

O, Glie! O, Cer! O, larg Ocean! De ce oare nu petrece
Cu voi sufletul meu de întuneric atât de temător!?
Nu mai e nici o nădejde pentru mine, nici o cale
Să-l mai zăresc şi să mă-îmbarc pe-acel vapor
Care-acum neauzit şi nevăzut tocmai trece, trece?

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă, dacă nu cultivi conştient florile talentului şi ale darurilor pe care le-ai primit de la Creator, buruienile gândurilor, emoţiilor şi experienţelor negative se vor înmulţi până ce vor sufoca toate celelalte plante.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze cu iubire

ntorci privirea şi vezi o minune,
Frunzele cad şi ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu paşi grăbiţi de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Şi-au regăsit liniştea în aşternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Păşesc uşor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-aşează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Şi stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revăşiţi de gânduri şi tainele iubirii
Şi văd c-acum viaţa-i la capătul durerii,
Dar nimeni şi nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranţa şi dragostea curată.

poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, despovărată de iubire

Despovărată de iubire
ea nu mai este decât o bucată de carne,
oase şi păr
din care se vor înfrupta lupii flâmânzi
iar resturile îi vor ajunge
în burţile goale ale câinilor vagabonzi.
După o vreme mâini de olar o vor rotunji
în forme îmbietoare şi cine ştie
câte mâini de bărbaţi o vor mângâia.
Cât de frumoasa e, vor rosti ochii lor
şi lutul se va-nroşi de plăcere.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii tinereţii noastre

De s-ar despica oceane,
Lumea dacă s-ar sfârşi,
De s-ar prăpădi pogoane
Tot pe tine te-aş iubi.

Întorcând a mea privire
Spre copacul cel senin
Însuşi el mi-a dat de ştire
Că la tine am să vin.

Am să înfrunt nemurirea,
Flăcări ce se-nalţă, fum,
Ca să îţi salvez pieirea
Cetelor de ani de scrum.

Voi săpa în adâncime
Şi voi căuta semeţ
Anii tinereţii noastre
Ce i-am petrecut măreţ.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărnicie

Când zorii se vor risipi,
Când soarele va răsări,
Nimeni nu va mai dormi.
Toată lumea va munci.

La prânz se vor odihni
Şi iar la muncă vor porni.
Când ziua se va sfârşi,
Mai multe roadele vor fi.

Pentru efortul de-a trudi,
Câmpul îi va răsplăti.
O noapte se vor odihni,
În zori iarăşi vor porni.

Încă o zi vor trudi.
Bunăstarea vor spori.
Domnului vor mulţumi,
Că prin muncă pot trăi.

poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!