Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Luna creatoare de iubiri

luna inventa pașii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exiști ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafața oglinzii
văzând misterul neputând să-l simțim
ne-am sătura de viață
iluzie fericirea ar părea
nu am spera așteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în față mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde țâșnesc izvoare
chemi mă împingi în unde
înoată spre mare strigi rugătoare
ajung în ochii tăi într-o lacrimă albă
alunec pe obraz apoi la picioare
ești desculță pe coama acoperișului
mergând ca pe sârmă
e noapte cu stele te rușinezi de mine
sărutul dulce atât de cunoscut
nu pare primul îți gust sufletul de zahăr
sughițând din gât ies baloane de săpun
și fluturi de lumină
oglinda e lumea secretă
se va întâmpla în existența noastră
un cântec de leagăn
femeia din tine auzind ce crește în ea liniștea

poezie de
Adăugat de Patricia MoiseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tu stii...

Nu vreau să mă trezesc
într-o zi bătrână cu toată pleiada de
spaime că vei rămâne atârnat de fotografia
cu care adorm și-mi alung îngerul
să te sărute în fiecare noapte,

mi-am dat voie alerg desculță
după pașii tăi hai hui
printre străzi fără nume,
trebuie -i aduc în lumină
fără -i persecut că lipsesc de lângă mine,

tu știi,
nu mi-aș lua rămas bun de la fructele necoapte
pe care de altfel
le-am aștepta sfioși să se coacă,
apoi ne-am împletici cu gustul lor
până ne-am transforma într-un copac
ce sprijină cerul.

așa,
până nu devin o senilă incurabilă
de amabilități banale,
am să te caut în aceeași mare
în care mi-ai sedus mâinile și gleznele,
știu că te voi găsi,
mi-am agățat un umăr de aripa
unui fluture din care ți-ai luat culoarea

stiu sigur că ești,
mi-a fost de ajuns să mă încolăcesc peste gândurile tale,
te aud cum mă strigi peste ape,
peste frunze,
ca pe femeia din sângele tău,
din inima ta,
din copacul crescut până-n cer,
din fluturi,
din cuvinte.

Tu știi că nu mori niciodată.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Trăim o zi cu fluturi

Îți înflorește gândul când te culci
Și simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.

Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe suprapuse,
Ca o mirare prinsă între crini
Să muște uitarea iubirilor apuse.

Îmi fulgeri neastâmpărul în trup
Cu lacrimi reci aproape strig,
Aș vrea din lanțuri să te rup
Și topesc zăpezile de frig.

Amirosindu-ți sânii, piersici coapte
Ce-mi pun parfumul lor în simțuri,
Aș întregi cu tine înc-o noapte
S-o rotunjim în forme fără zimțuri.

Și apoi visul prelung cu gust de miere
Să-i fac iubitei tot ce o să refuze.
De prin șuvițe-i ard ochii de plăcere
Trăim o zi cu fluturi mari pe buze.

poezie de (4 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Pe unde ești?!

Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ești?

Unde ești, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor și fericire,
Simt ce n-am știut nicicând că pot,
Simt că timpul se oprește-n loc...

Unde ești, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ți de nedescris iubit
Sufletu-mi și inima-mi pătrunde...

Ochii tăi întunecați îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare și ocean știute...

Peste timp și spațiu, peste vârstă,
Dincolo de eu și tu și noi,
E iubirea mea de tine, și apoi,
Până la sfârșit, eternitatea
Ne așteaptă, dar pe amândoi...

Unde ești, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

rondel de (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena VlădescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Grigore Rotaru

Cântec (variantă) Medy - 28

Pe mine mă bate-un gând
S-ajung la tine zburând
Pe mine mă bate-un dor
ajung la tine-n zbor
De cu zor să te-mpresor
Cu șuvițe de fuior
Din raze de lună plină
Și mireasmă din grădină
De cu zori miros de flori
Zare de șapte culori
Și cuvinte pe măsură
Peste - a buzelor arsură
De din foc de curcubeu
a prins sufletul zmeu
Trebuie să ai răbdare
Dacă-o fi să ne măsoare
Doar o undă de-o secundă
În lumină să ne-ascundă
În cuibar de zâmbet dulce
Pasărea puii să-și culce
De dincolo de lumină
Pădure de noapte lină
Zeie tânără de carne
Stăpâna ierbii de marne
Și a florilor din vise
Șapte vise în caise
Și alături pare-mi-se
Un palat numai narcise
Unde șoaptele-s închise
Șapte flori toate surori
Sălbatice uneori
Dacă-o fi s-avem răbdare
Clipele să ne măsoare
îți fac colibă nouă
Din buchețele de rouă
Cu ferestre în cleștar
Lentile de chihlimbar
Ușa din vergele albe
Presărate cu smaralde
Patul din puf de albină
ne fie clipa lină
Roua rostul să-și rodească
Pe cărarea îngerească
Mai presus de amintire
Lin de lacrimă subțire
Spre înaltul din zefire
Totul dincolo de Fire.

poezie de (12 iunie 1986)
Adăugat de Grigore RotaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Diodor Firulescu

Oglinda dorinței

În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca într-o oglindă a dorinței,
Tu te transformi într-o sirenă
Plutind în valul plin de vise...
Așa prinzi viață, pe un mal al vieții.
Visând că eu te strâng la piept
Punându-ți scoici și melci
În păr și la urechi, țn loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care ne-am născut,
O lume plină de mister
Din care visele nicicând nu pier.
Iar eu te strig din valuri pline de iluzii,
Atunci când totul pare trist și efemer...
Din lumi în care noi mergeam la braț
Pe-un mal de viață mult dorit,
De pașii nevăzuți ai inventatelor plăceri!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc de iarnă

Dacă ning și vezi că tac, cu sufletul te strig,
ia aminte!
(și pune-n vatră lemne,
în jocul nostrum, în care nu ești, se face frig...)
în agonia iernii ni-s trupurile sfinte
nu știu de ce-ntorc luna pe toate părțile
(de ce cuvintele
cu care scriu sunt ace de brad
ce scrijelesc în piele!
din a noastră poveste nu se iese ca din alte povești...)
focul naște-n zăpadă culori nepământene...
știu și când umbli peste tot în mine
și cum în lacrimă nu mă gasești,
cu sufletul te strig
noi vom sfârși sugrumați de troiene!
De-aceea ard în fereastră un bob de tămâie
nu știu cât din mine îți mai curge prin vene...
în palmele noastre văd urme de cuie
așa provoc, eu! rănindu-ne
și stând agățați cu sufletul de stele
cine-mi mai hrănește sângele? strig...
(aprinzi sau stingi un foc, lasă semne...)

poezie de din Poezie si pandemie, Amprente (7 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe unde ești?

Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?

Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?

Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?

Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fa-ma sa fiu

Mi-e dor de dorul tău
de ochii tăi adânci ca marea
când algele infloresc pe dragostea lor...
Mi-e dor de zilele scurte, călduroase
și fierbinți
ca inimile noastre.
Mi-e dor de gura ta peste a mea
de ochii tăi cu priviri verzi
ce-mi învaluie faptura
din creștet pâna în vârful mersului,
de mâinile tale cu catifea pe degete
ce-mi revoltă simțurile
Unde ești...
pe unde-ți merg pașii?
Iți văd urmele pe nisipul fierbinte al zilei
sau răcoros al nopții,
când număram stelele și ne scăldam în calea lactee,
ori când mi-ai așezat la picioare
ploaia de stele
facându-mi cunună deasupra ochilor verzi,
m-ai luat în brațe din valul mării
zburând îmbrățișați pe swit-tuttle
unde ne-a dus în fața lui perseu
cununându-ne cu pecetea iubirii:
stele în cer,
stele sub noi,
un roi de stele cântând iubirii noastre,
luminându-ne calea
pe care ai pavat-o cu patale roz de tranfafir...
Vino degrab',
te aștept cu înfrigurare
în nopțile astea fierbinți
și adu-mi sărutul,
îmbrățișările
fă-mă să fiu o noapte de august,
cu dimineți
pline cu rouă și fluturi aurii.

poezie de
Adăugat de Mona DiniciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte de lumină

Pereți... Și dincolo de ei, tumult,
Furtuna ce răzbate din cuvinte.
Nu le-nțeleg, dar glasul nu mă minte:
Ceva m-atrage... Nevoind, ascult!

Mă legăn... Cineva din neștiut?
Mi-e bine! Deși nu știu cum e-afară!
Ce este foame? Setea n-o să doară!
O voce caldă m-a chemat din nevăzut!

Deodată o lumină m-a izbit,
Sub pleoapele închise, lângă noapte!
La plânsul meu, o muzică de șoapte:
E primul cântec, astăzi m-a vrăjit!

De-atunci un univers am cercetat
Iar orice clipă care o să vină
va atrage-n lumea opalină.
Mi-atât de dor de cântecul ciudat!
............................................................
Dar timpul a trecut cu-adevărat!
De-acestea toate vag mi-aduc aminte.
Petale-n vorbe dragi o să m-alinte?
Dar visul cel de-argint s-a spulberat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel

Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
De ochii tăi plini de lumină
Și... poate de-un sărut în plus!

Mi-e dor de timpul ce s-a scurs
De tot ce-ar fi frumos să vină
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...

Mi-e dor de chipul de regină
De toate câte nu s-au spus
De toți ce n-au avut vreo vină
Că mai adus atât de sus...

Mi-e dor de banca din Grădină!

rondel de (2010)
Adăugat de Dumitru RâpanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa primăverilor capricioase

Capricii moi, de primăvară,
Vise, copaci înmuguriți,
Vii stele pe tapet de seară...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Aleile sub flori de măr
Se lasă-n râuri de peneluri,
Precum argintul prins în păr.

Capricii moi de primăvră
Și muguri moi de catifea,
Povești de vis în fapt de seară,
Zâmbet, copilăria mea...
Cu toate-s strânse în clepsidră
Și-n scurgerea luminii-n care
Și jad și umbre de jăratic
Se-ascund în scânteiri de soare.

Vise, copaci înmuguriți
Și ape limpezi, cristaline,
Tineri și vârstnici fericiți
Deodată le aducui cu tine.
Izvor din ceruri se prelinge
Și soarele, sub ploi, s-a stins
Precum o candelă. Ne plânge
În noapte, fiecare vis...

Vii stele pe tapet de seară
Adorm în leagăn de argint.
Ești tu, oh, dulce primăvară!
Îmi picuri tâmplele cu mirt...
Îmi crește primăvara-n suflet
Altar de fluturi și de stele,
Pământul tot e numai cântec –
Un semn al purității tele.

Oh, zile noi, veniți, veniți!
V-aștept pe bancă, în grădină,
Unde copii îndrăgostiți
Se-ascund, râzând, de-a ta lumină.
Mi-e dor de sărutarea ta!
De plânsul tău de ploi, de stele...
În amintiri te voi păstra,
Oh, primăvara vieții mele!

Ne scutur flori de măr din ceruri...
Pe brațe s-a-mprimăvărat.
Mustind, se-nalță-n mii de feluri
Și flori și fluturi deodat.
Ce falnic vis se-nalță-n mine!
Mă simt de-acum un răsărit.
În mine cresc păduri virgine,
Deși la tâmple am albit.

Aleile, sub flori de măr
În necuvânt mi se arată.
Eu, fluture, din adevăr
Îmi iau iubirea-adevărată.
Liane albe de lumină,
Azi gleznele mi le cuprind
Și sunt o stea diamantină,
Pulsând și repetat murind.

Ne lasă-n râuri de peneluri,
Cuvinte moi... Și s-a-noptat.
Stau risipite în creneluri
Pe stâncile de diamant,
Lumini și stele pentru care
Nu mai există un sfârșit.
Lucesc, lumesc lucesc în zare...

Precum argintul prin în păr,
Viu legănându-se la tâmple,
În vânt și-n nouri adevăr,
Eu ivesc în val de umbre.
În nopți cu lună m-am ascuns
Și m-am pierdut – ultima stea.
Povara ce o am de dus,
Voi, pământeni, n-o veți avea...

Precum argintul prins în păr
Se lasă-n râuri de peneluri
Aleile. Sub flori de măr,
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Vii stele pe tapet de seară,
Vise, copaci înmuguriți,
Capricii moi de primăvară...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că timpul nu se schimbă când dorești
Și pentru că, în mine, e multă rutină
De când ai plecat, într-o falsă lumină,
Văd clipa prezentă și zațul din cești
Îmi spune că sunt, vinovat fără vină.

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că am încercat să nu-mi fie
Și nu mi-a ieșit.
Pentru că nu poți trăi într-o lume pustie,
Pe un fals teritoriu, cu munți de hârtie.
Pentru că, prea mult te-am iubit
Și-acestă iubire e-o flacără vie.

poezie de
Adăugat de Adrian AbrudanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Și-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc -nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceața clipelor de-acum,
Pline de dragoste, și multă așteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci și poduri,
te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri și din pași.
În mine vreau strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul și privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă dorește... singură și tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... și astăzi
te sărute cu-adevărul scos din fire
În care țin iubirea mea, și dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las cadă lacrimi și suspine
Cu toate mă așez în fața ta prin gând
adormi când simți a mea durere.
adormi cât ține viața
De nu m-adună Luna din poteci
ridice într-o noapte pentru tine
trezesc a doua zi pe perna ta.
adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul și cu a ta inimă de înger
nu simt pașii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul și îmbrățișarea ta.
nu mă sape Timpul ca și plugul
nu îmbătrânesc în dor și așteptări
nu mă treacă Soarele și Luna
În lumea drepților... cu zâmbetul amar.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Ne unește

Te strig în suflet și mă tem
Nu auzi si tu mă chemi
Rupți de așteptare suntem
Înalt muniții și gândul pe culmi

Unde ești când vii să-mi spui
Să-ți pregătesc patul din stele
Și perna moale din fulg de pui
Mărgăritare să te-nvelesc în ele

În noaptea noastră cea dintâi
Și visul este cu luna cea nouă
Eu îmi doresc în suflet rămâi
Icoana pură spălată cu rouă

Aud un foșnet tu oare-mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Șoptește ecoul mâna mi-o întinzi
Oare exiști sau tot o frunză eu sunt

Mă doare gândul că ești departe
Un munte o mare se întâlnește
Timpul e scurt, pe noi ne desparte
E soarta, doar ea, care ne uimește

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Femeia mea de lapte dulce

Femeia mea ești tu,
îți sărut tălpile
cu urme pe ele,
parcă ai fi călcat rugul de mure
de curând coapte.
Mi-e drag să îți miros
cămașa de noapte,
mi se paretoate primăverile
s-au tăvălit prin ea,
femeia mea de lapte dulce,
atât de suav
luna îți alunecă pe coapse,
de dragul tău
nici timpul nu mai trage din pipă.

Femeia mea, filă neruptă din calendar,
cum oare poți preschimba un șarpe
în flaut
și-apoi să cânți la el mai ceva ca Marsias?
Spune-mi ce ar fi lumea asta
fără mâinile tale,
fără ochii tăi,
fără inima ta,
fără pântecul tău născător de vieți?
Ce aș fi eu fără tine?!

***
Ah, din locul acelei coaste lipsă,
răsare soarele în fiecare dimineață,
abia am putut murmura,
sub apăsarea sărutului tău,
omule drag!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lăcrămioara Vasuian Apostu

Lumina vieții

Dumnezeiesc mi-e drumul pe care am pornit,
În față merge Domnul, cu cete de lumină,
În spate îmi duc crucea așa cum mi-am dorit,
Când am venit pe lume, ea nu mi-a fost străină!

Dumnezeiesc mi-e totul, de-i noapte sau de-i ziuă,
Mi-s pașii în tandem cu clipa ce-i disipă,
Privesc cum sosesc îngeri, pe haina vieții-mi nouă...
Și-n mersul lor cel tainic, nu-mi fac din ea, risipă!

Dumnezeiesc mi-e văzul cu tot ce am lăuntric,
În leagănul curat mă crește Maica Sfântă,
De-ngenunchez, când merg, mi-e Crezul emblematic,
Văzând, în fața mea, cum Domnul îmi cuvântă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Sirena

În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca-ntr-o oglindă a dorinței...
Eu transform într-o sirenă
Plutind în valuri reci de așteptări –
O plămadă de cuvinte scrise cu lumină, în zori.
Așa prind viața,
Pe un mal al universului,
Visând că tu mă strângi la piept,
Punându-mi scoici și melci
În păr și la urechi,
În loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care m-am născut,
O lume plină de mister,
Din care visele nicicând nu s-au pierdut.
Acolo unde primul pas,
În lumea noastră l-am făcut.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre tine

Poezia mea despre tine
Este o creație fără sfârșit.
Primul ei vers e dorința
Care aleargă spre infinit.

Prima strofă-i iubirea,
O formă vie cu rimă și ritm,
Crește frenetic ca un omagiu,
Un cântec de harpă neobosit.

Inima mea îmi dictează
Și cuvânt și vers și poem,
Iar martor mi-e timpul care veghează
Și mi te transformă într-un totem.

Litere blânde, tremurânde,
În versuri șerpuiesc lasciv,
În fața ochilor mei ispitiți
De cât de frumoasă e inima ta!

Mi-e greu descriu rapsodia,
Să pot cuprinde sub litere reci
Culoarea sunetelor și măreția
Ce se revarsă pe unde treci.

Surâsul tău poartă-n uitare,
În zboruri rotunde și line...
Așa cum șoimul plutește în zare,
Plutesc și viscerele-n mine.

Privirea ta zboară în munți,
Pe aripi de păsari colorate și iuți;
Ochii tăi negri, izvoare de cerneală vie,
Îmi picură prin inimă, în pix, poezie.

De-ar fi să te compar,
Te-aș compara cu luna în noapte,
Însă pe tine nimic nu te poate eclipsa.
Lună ești tu în noaptea vieții mele!

Când luna ușor se cufundă în mare,
Cu o teamă latentă, raza de soare
Se pierde-n adâncul lăsat de lipsa ei.
Așa m-aș pierde eu în lipsa ta.

Din marea de strofe ce va să vie,
De-ar fi să scriu ceva fără noimă:
Cuvinte greșite sau versuri grăbite,
Cu pixul meu magic promit le șterg!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândurile Domnului...

te îndoiești, mereu, mereu, de mine,
chiar de ți-am dat, mii daruri pe pământ,
chiar de am pus, viața curgând în tine
și-am pus-o peste tot, rânduri în rând

ocărăști, cu vorbe reci și grele,
când îți e bine, nu îmi mai vorbești,
eu te privesc, de sus, din multe stele,
și tot de sus, te iert, când îmi greșești

te îndoiești, mereu, mereu, de mine,
îți amintești, când nu știi cine ești,
când bolile de toamnă sunt în tine,
când ești lovit de toate, vii și-mi povestești

rogi în noapte, când ești singuratic
și tu femeie, tot la fel mă chemi,
of!, oameni!, oameni!, firi de neguratic,
urcați la mine temeri, crucile din vremi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook