Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sonet în toamna vieții

Umblam desculț prin miriștea cea arsă,
Tăciuni fierbinți m-ardeau pe la călcâie,
Simțeam în nări mirosul de tămâie
Ieșit din boaba strugurelui, stoarsă.

Arome-mi stau pe limbă, de gutâie
Furată prin metoda mea perversă,
Spălată de puf aspru, bine stearsă
Ca gustul ei să-mi pară de lămâie.

Copilăria mea așa trecură
Și m-am trezit acum în toamna vieții
Visând la valurile tinereții,

Dar pradă nu mă dau ușor tristeții
Că simțământu-mi este în măsură,
Să soarbă tot frumosul din natură.

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rondel prin toamna vieții

Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.

Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.

Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,

Ce-l străbat prin toamna vieții...

poezie de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Simetrie

Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Rondelul bătrâneții

Trecut-au anii tinereții
Și nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrânețea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeții.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieții;
Trecut-au anii tinereții
Și nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeții
vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieții.

Trecut-au anii tinereții.

rondel de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hoinar

Hoinăream prin orașul tinereții
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneții.

Pica pe frunte roua dimineții,
Gândul mi-l scotea din vălmășeală,
Îl arunca spre anii mei de școală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieții.

Să nu rămân o victimă tristeții
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... și cine să mă vadă?
Nu-i țipenie de om pe stradă...

Doar singuratici pașii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...

sonet de (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaia sfârșitului de întuneric

toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe și-a construit arca.
te miros și te-ntreb dacă suntem singurii rămași
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaște că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi

toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălțat
până la altarul dorințelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-:
dacă năzuințele nu ar cunoaște împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculț printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
cheamă inima ta.
fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
veșmântului nopților înstelate.
-nfășor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?

poezie de (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin PetrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi de dor

Lacrimi de dor, vis de atins.
O lămâie din aur mi-a fost stoarsă,
Pe o masă, o cană de vin fiert
Vorbește cu mine și nu mă lasă
Atinge lumina și plânge!...
Am ating un fluture
Și-am să visez cu fiecare adiere
M-am cioplit din liniște
Și am să mă ridic din visul nemuririi
Lumina este vie
Prin ochii din care s-a născut
Și va muri odată cu dragostea ce ne leagă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul tristeții

Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Și sfâșie toamna ploioasă.

Cuvinte grele se împlântă
În inimă, și mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.

Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină și angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveșmântă.

Smolita mea noapte vântoasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu pentru tine mă rog, acum, natură

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Și pentru tine, eu rog, natură,
supraviețuiești
În lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
-ți mai rămână falnici codrii înalți,
Și verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-și piardă mirosul,
Și minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ți rămâie.

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Și pentru tine, eu rog, natură,
-i ții în brațe; pe cei ce te iubesc,
Adevărați prieteni -ți rămână.
te preamărească păsările în cântul lor,
Și trecătorul uite mai plece,
Iar copilași fugind, după mici fluturi,
Picioarele în rouă le înece,
Și-atunci, când cad, împleticiți prin iarbă,
Să nu plângă prea tare,
Că nu e asfalt dur, e iarbă și e rouă.

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Și pentru tine, eu rog, natură,
-ți mai rămână mare a ta putere,
poți lupți, cu cei ce rău-ți vor,
Și nu-nțeleg că tu ești o minune,
Căci vreau te cunoască, ca și mine,
Copiii, nepoții și stră și strănepoții,
Din generațiile ce vor vie.

poezie de (23 mai 1992)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Sărac, bogat cu Dumnezeu

Merg mereu desculțmi-s sărac,
Și mă taie pietrele în talpă,
Mă doare, dar nu plâng, ci numa' tac,
O lacrimă din ochii mei nu scapă.

Încerc prin viața asta răzbesc,
alung toată tristețea mea,
Fac Doamne ce pot s-o potolesc,
Dar sărăcia este foarte grea.

Acum numai salcâmii-n sat știu,
Salcâmii pe sub care trec ades,
Toți văd ca pe-al vântului fiu,
Destin pe care eu nu l-am ales.

Ce vină Doamne aș putea avea,
Când eu m-am născut din nedorință,
Mi-a fost dată soarta asta rea,
Și trec prin ea având mare credință.

Cred mereu în Tine și-n cuvântul Tău,
Și cred că viața mea va fi o biruință,
Doamne Tu scoți din cumplitul hău,
În Tine cred cu întreaga mea ființă.

poezie de (20 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vindecare...

Vindecat de Esculap
și la trup, dar și la cap,
m-am trezit în barca vieții
sorb... roua dimineții.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă se răstoarne,
rostul vieții să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul și mic și mare
găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea se-arate
să-mi facă și mie parte,
lasă pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,
sugerând că așa-i viața,
nicicând să nu-mi pierd speranța,
cum îmi aștern, așa dorm,
să-mi fiu mie singur Domn,
să mă bazez doar pe mine,
fiecare-i pentru sine,
ai mâncare, băutură,
vine altul și ți-o fură,
te lasă sărac lipit,
fără ce-ai agonisit,
arar mai găsesc o oază
pe care-o privesc cu groază,
am pierdut-o prin uitare,
tu aievea-a mea visare!
Totuși, ca învățăminte,
Domnul mi-a dat har și minte,
de știu le folosesc
fără "ajutor" trăiesc!

poezie de din Poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dar cosmic

Un fulg nehotărât
de nea, rătăcitor și rece,
hazardul l-a adus
pe pleoapa mea închisă
și s-a prelins printre gene
ca o lacrimă de înger
din cer trimisă.

M-a trezit
din somnambulismul
meu tulburându-
din visul, în care se facea
că Eu sunt unicul
stăpân și cârmuitor
al norilor,
că eu sunt solomonarul
tuturor timpurilor,
trecute, prezente și viitoare.

Fulgul de nea, m-a adus
prin prospețimea lui cosmică
în realitate,
amintindu-mimi-e sete
de viață.

poezie de (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet de primăvară

Din dalbi nămeți se naște primăvara,
Când se topesc sub soarele fierbinte
Și anotimpul merge înainte
Grăbindu-se, că-l ia din urmă vara.

Și ninge alb din meri, ca mai-nainte,
C-atunci când noi ne întâlneam doar seara
ascultăm un greier cu vioara;
Sunt clipe de aducere aminte...

Ca să-mi exprim extazul n-am cuvinte,
Dar simt în nări plăcutele arome,
Ce-mi așază proaspete în minte

Mii de imagini fine, policrome.
Divinității-i-nalț o rugăciune,
S-avem natură fără stricăciune.

sonet de (2917)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fereastră

Din fereastra ta ovală
Ce frumoasă îmi zâmbești!
Ești lumină-n strai de gală
Când în suflet îmi privești,

Caldă rază de iubire,
Dezlegarea mea la dor;
Gândul meu deja ți-e mire
Când din slavă te cobor.

Ai ieșit misterioasă
În răscrucea mea de drum
Care nu mai duce-acasă
Ci la soarta lui "acum".

În fereastra ta ovală
O crăiasă parcă ești;
Amintiri îmi dau năvală
De prin cartea cu povești.

Hai, coboară și te-așează
La acest ospăț regesc!
Din cer îngerii veghează
Pe cei care se iubesc.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În vatra arsă a sufletului

m-am ridicat din cenușa trupului către lumină
în cântecul morților
prin văile sufletului
și am strigat...
s-au cutremurat munții, a adâncă mirare
cine este nebunul ce tulbură anotimpurile
uneori ascundeam în tăcerea anilor pierduți
să nu mă găsească răspunsurile
aveam ochii plini de întrebări
pe frunte duceam spinii cunoașterii
rătăcit într-un cerc,
în vatra arsă a sufletului
căutam taina în dialoguri neconvenționale cu strămoșii
sângele se năpustea haotic prin venele obturate
în țipătul furtunii din mine
am strâns în palme cuvintele din gură
să nu tulbur tăcerea îngerilor
așezați pe umerii sufletului
în văi pâraie, în ochi văpaie
colind din poartă în poartă
să-mi caut destinul și chinul
purtând pe buze a mea soartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bine, Doamne, stau...!

O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Rai e și-n sufletul meu!

Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist vor...

Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
numai ea-i fără cusur.

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spovedania unui păcat modic

Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.

Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Am descins de azi la mare

Am descins de azi la mare
La o mare care nu există
Câtă vreme mai persistă
Aderența la eroare

Cocoțat pe-un colț de stâncă
Mă prefac că aștept corăbii
Și trec prin zăngănit de săbii
Pirații-n noaptea mea adâncă

Singur. Nimeni împrejur
Cale de-o leghe sau mai multe
Vin pescărușii asculte
Al catedralei ape, murmur

Și mă bronzez. Am pielea arsă
La țărm pierdutele iubiri
Făcând recurs la amintiri
Asupra mea se iar revarsă

Un vânt de senectute adie
Reconfortant pe deal și luncă
Și hăituit ca la poruncă
Mereu cu lipsuri la simbrie

Și stau așa înfipt pe scaun
Pun valurile să vibreze
Zvârlindu-se spre metereze
Pe care s-a urcat un claun

Mi-nchipui sarea de omăt
Pe harta vieții cum transpare
Un punct de dincolo de zare
Din viitor spre îndărăt

Pe alții poate îi intrigă
Improvizația această
Când nu fac parte din vreo castă
Dar au pretenții la cvadrigă

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel de Paște

Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credință în noi se revarsă,
Iubirea ne cheamă, ne cere poruncă,
Doar mieii prin țarcuri o lacrimă-și varsă.

Ni-i viața-ncrustată-n a inimii stâncă,
Lină lumină licărește neștearsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credința în noi se revarsă.

Mirosul de ambră din pulberea arsă
În sfânta Lui criptă mai stăruie încă,
Din ghearele morții viața e-întoarsă,
Speranța învie din lacrima-i stoarsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cucuvaia

CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu

Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia

Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,

se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;

Să am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă
Iar vreun troglodit de puric
De călcâie să mă roadă.

Doamne, câte încă multe
Pentr-un bulgăr de sihastru...
De-ar fi unii le-asculte
S-ar mai înălța un astru.

E doar viața mea, senină
Cu meleagul tot în floare...
Cum să-mi fie asta vină
Când e pură întâmplare?!

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce nu se vorbește aceeași limbă pe tot globul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!