Noapte de sticla

Durerea se rasfrange treptat
In frumusetea timpurie
De pereti sticlosi ai noptii.
Fiecare gura de aer fiind
Predestinarea convinsa a orgoliului,
Viclean, parca ritmat,
Cadenta de clopot stiut
Alunecat in locul unde
Nu de mult pusesem singuratatea.
Acum toti porii ploilor din lume
Imbata somnul iluziilor obosite,
Ca un zbor rostogolit cenusiu
Si plang zvacnit pamantul.
Mi-e durere prelunga
In razele soarelui-rasare,
Dar stiu precis ca merit
Singularul moment
Din ceasul trecerii de astazi.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără voi...

cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?

Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...

si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.

dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.

dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.

si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.

azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...

poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singularul

Paharul a ramas cu urme cenusii de cafea
“E departe viata?” -mi-apare o intrebare nearticulata
“Departe esti tu” -imi vine sa raspund
Si winampul canta “Impreuna” nestanjenit
“Stiu ca astazi pamantul
Se va’nvarti doar pentru noi doi”
…si e intunecat afara, in sufletul meu, pe buricele degetelor ce-mi scriu
Scrijelind foia subtire, nerostite franturi din viata netraita in propria-i traire
Si..? ce Conteaza? Unde ma aflu
E doar atat
Un 2 scapat intr-un 1 mult prea singular de singur

poezie de Alexandra Şerban
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND ŞI DE CE PLÂNG OAMENII?...

*
Oamenii plâng uneori,
Dar plang... si-n fiece zori.

Plang cei ce-au iubit,
Dar au fost parasiti...
Greu, sa te faci iubit!

Plang si cei ce iubesc,
Vor sa stie, "de ce "
Dar "nu stiu", doar iubesc.

Plang "singurii'-n lume,
Cand viata le-apune,
Si n-au cui sa spuna.

Plâng cei ce-au gresit
Şi nu au reusit,
Fiind prabusiti.

Plang toti, inselati,
Dar atent ridicati,
De "cei adevarati"

Plang si nici n-au riduri,
Crezand, ca iar, sunt singuri.
Plans frumos... de "muguri'!
.........
Lacrimile sunt "vorbe"
- Nevorbite, ivite-
Ale sufletului nostru
Lasati-l sa vorbeasca!
E-n firea omeneasca...

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut,
in zeci de amintiri frumoase,
dar cad doar lacrimi dureroase
mi-e greu sa cred ca s-a terminat
acum esti altu, te-ai schimbat.

Te caut,
Caci nu mai pot suporta
durerea din inima mea,
dar nu te gasesc si plang mereu
cu zeci de lacrimi in sufletul meu.

Te caut,
iar atunci cand te gasesc
cu durere in suflet te privesc,
cum treci pe langa mine
parca nu as fi existat pentru tine

poezie de Adriana Monica Burtea (29 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.

Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.

De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.

Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropii grei de nepăsare

Păşind în lumea lor, mă simt mereu ca-ntr-o strânsoare,
Înaintand în ea, mă strânge din ce în ce mai tare.
Stele cad şi simt cum mă sting în fiecare din ele...
Spune-mi că deşi metaforizez, poţi să intelegi a mea durere.
Eu am strigat mut către cer şi am voit salvare,
Din cer însă picurau doar stropii grei de nepăsare!
În ghiara mea am strâns inima si am izbit-o tare...
Nu mă aşteptam totuşi ca inima.. peretele să-l doboare.
Tu nu întelegi şi nu mă vezi căci nu mai am nuanţă...
Sufletul se spălăceste fiind ucis de încă o speranţă.
Mă doare, dar nu mai strig... nici nu mai spun nimic!
Nu vreau a voastra viaţă bună să v-o mai complic...
Nu vreau a mai fi eu judecată ca de fiecare dată!
Nu vă mai cer nimic! Mai bine lasa-ţi-mă şi voi baltă!
Crezi că durerea înseamna doar neîmplinire?
Durerea înseamna lipsa continuă de iubire!
Crezi ca revolta înseamna acea nereusita?
Revolta înseamnă întelegerea neoferită!
Crezi ca lacrimile înseamna neaparat durere?
Gaseşte tu raspunsul cand iti spun ca plang din placere!
Crezi ca ti-e greu că ţi-ai pierdut acum calea?
Ce spui de faptul ca eu n-am stiut vreodată care-i aia?!

poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge la fereastra

Ninge iar iubito in absenta ta
Ca o despletire de ciresi in mai.
Din copilarie n-a mai nins asa
Daca-i fi cu mine am fugi pe cai

Parca tot pamantul e-nvelit de cer
Prins de Odiseea fulgilor de nea
Azi mi-e dor de tine ca un mesager
Urmarit de viscol si absenta ta.

Ninge cu argintul coamelor de cai
Ninge ca o nunta veche la fereastra
Daca-i fi cu mine astazi cu alai
Am porni iubito catre nunta noastra.

Ca si cum ar curge vremea inapoi
Sa impace iarasi doua vesnicii
Ninge cu duminici, ninge intre noi
Cei pierduti in lume singuri si copii.

Daca-s sti pe unde este umbra ta
Azi pe sub zapada ti-as sapa tunel
Si-am reface lumea cum a fost candva
Dintr-un vis de sanii si de clopotel

Azi sunt plin de viscol si absenta ta
Dorului zapezii mire ma ofer.
Din copilarie n-a mai nins asa
Parca tot pamantul e-nvelit de cer

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Dan Verona
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratatea este o condiţie care nu mai poate fi eliminată din viaţă; în ea se reflectă tristeţe şi durere, tăcere şi rugăciune, aşteptare şi speranţă. Singuratatea interioară şi durerea sunt cele două aspecte care se manifestă în oameni ca o experienţă radicală...

Camelia Opriţa în Iertările, o temporalitate a vieţii (8 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie grava

cercul acesta din plastic
este emulsia ce masinile o transporta
peste distante.
undeva printre straturile sale
se mai pastreaza, poate, aroma
fiecarui lujer.
ca intr-un cimitir
unde pamantul se ridica incert.
un mort si-a ingropat primul trupul
in pozitia orizontala
la capatul unei cruci de piatra.
i-au urmat alte trupuri
grase, slabe, lungi, scurte...
toti acum dorm in pamantul uitat
ascunsi in cel mai adanc si intim loc.
am in ochi un cimitir intreg.
din el ma privesc mii de straini
cu priviri impietrite
fixate ipotetic si aleatoriu.

mi-e greu sa le inteleg acum.
poate maine, poate altadata.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini,
Petale ofilite si lumini
se risipesc in adieri de vant.

E timpul cand frunzele plang
cu lacrimi mute pe poteci,
Fiori prin inimile noastre reci
ranesc atatea vise ce se frang.

E timpul cand culorile se mor,
Si parca noi tristeti reinvie,
E timpul de melancolie,
Cand toate amintirile uitate dor.

Ne-au asurzit iubirile in gand,
Si suntem astazi, simplu, doi straini,
E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini.

poezie de Marius Alexandru (18 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

eu sunt o floare
care a crescut pe
pamantul inimii tale
udata de razele dorintei
de a-mi saruta petalele
si de-a te imbata
cu parfumul iubirii.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet Pierdut

Suflet pierdut prin infinit
Numai la tine s-a gandit
Si zici ca nu mai are rost
Ca tot ce-a fost s-a terminat
De parca nici nu te-am iubit
De parca eu te-as fi mintit...

E vina mea
Si nu stiu ce sa fac
Ma intreb de m-as putea schimba
Sa pot sa-ti fac pe plac...

Plang si suspin
Asa din senin
Incerc sa cred
Ca nu te pierd
Dar realitatea e prea dura
Ca dragostea mea pura...

E prima oara
Cand mi-e frica
Ca te pot pierde
Si nu mai am putere...

Incerc din rasputeri
Sa iti explic
Ca nu te-am dat uitarii
Dar nu ma lasi sa-ti zic
Si totusi spui ca ma iubesti.

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumusetea

Frumusetea provine din desteptaciune
Degeaba esti frumoasa, daca nu ai ce spune

distih de Mihai Casalean (12 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrima noptii

Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.

Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.

Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara tine

Privesc trista spre marea de stele
Ce se asterne deasupra inimii mele
Stropii rosii coloreaza seninul cerului
Dau frau liber durerii, veninului.
In jurul meu... multe fete cunoscute
Dar chipul angelic se pierde, se ascunde
A disparut in abisul trist al noptii
Singura stau, plang si aud cazand picurii
Strapungand trupul meu gol si neajutorat
Un ocean de durere si tristete ingandurat,
Scutul bratelor tale brusc a disparut
Chiar si sufletul din putere a pierdut.
Vino, saruta-mi buzele ca alta data
Spune-mi ca eu sunt singura fata!
Prietenia noastra inseamna mai mult,
Cum bate inima ta acum ascult
Tu imi spui ca rade insa ea nu minte
Stiu ca plange…ea traieste, simte...

poezie de Larisa Oancea (22 august 2008)
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă grea... de ziua mea

E ziua din ultimii doi ani,
Cand, exact, nu stiu ce pot sa fac...
Sa fiu vesela, sa rad?
E ZIUA MEA si... tac.
Acum doi ani, tot azi,
Mama mea
A "plecat"... de pe Pamant.
Mi-e dor de ea, de mama mea!
Sa plang, sa rad?... Sa rad, sa plang??...
.................................................
LACRIMILE de le simt curgand,
Iute-am sa le sterg... RAZAND.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

1. Te-am iubit si poate inca...
Ti-am slujit si-as vrea sa nu...
Sufletu-mi se prinde-n stanca-
-Sa-ntelegi as vrea ca tu...

2. Intr-o zi visat-am ca...
Si-am zambit in zbor ferice.
Un sarut voit-am sa...
Dar visu-mi in iad se stinge...

3. Intreband din ochi in ochi,
M-am izbit de crudul "dar"...
Sa cred nu pot in deochi...
Sa zambesc cand plang nu s-ar...

4. Inima-n doua mi-o tai,
Caci e prea mare sa fie...
Jumatate n-o s-o mai....
Cealalta mi-o tin doar mie...

5. Imi doresc sa uit cuvinte:
"Da", "nu, "poate", "inca", "nu stiu";
Amintindu-mi nu vreau sa te...
Uitand tot mi-e greu sa nu fiu...

6. Nu-nteleg nici eu cum pot
Nici de ce, nici cand, nici cum...
Din minte vreau sa te scot,
Din suflet nu pot oricum...

7. Jucat-am un joc ca sa...
Am cazut caci n-am stiut...
Chinuind prea mult sa iasa,
Pierzi si ce nu ai avut...

8. Si-acum vreau inima-mi de...
Caci in doua viata n-are.
Iubind vreau sa nu mai te...
Ci s-alerg prin ploi si soare...

poezie de Gabriela Chişcari (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpei noastre învăţătoare

Trecut-au patru ani in zbor
Nici nu-mi dau seama cand s-au dus
A fost si greu, dar si usor
Si multe as avea de spus.

Imi amintesc de prima zi,
Ce minunata zi de toamna,
Atunci noi toti ne-am cunoscut,
Noi toti si draga noastra Doamna.

Cu glasul bland, cu ochii calzi,
Ea ne-a primit cu drag pe noi
Pe banci ne-a pus abecedarul
Si un trifoi cu patru foi.

Din prima zi am indragit-o
Iar ea, incet si cu rabdare,
Ne-a invatat tot ce stim astazi
Ea – Doamna noastra-nvatatoare.

De stim sa scriem, sa citim,
De-am invatat sa desenam,
Ori matematica de stim
Toate ei i le datoram.

Si de-a fost aspra uneori
Si, pe moment, ne-am suparat
Noi toti am inteles acum
Ca ne-a iubit cu-adevarat.

Ii multumim pentru tandretea
Cu care ne-a inconjurat
Ii multumim ca ne-a fost mama,
Ii multumim ca i-a pasat.

Ii multumim ca zi de zi,
Cu mult efort si cu rabdare,
Ne-a invatat sa invatam
Pe el, pe ea, pe fiecare.

Ii multumim ca ne-a certat
Ca ne-a crescut, ca ne-a iubit,
Ii multumim ca ne-a iertat
Cand am gresit, la nesfarsit.

Vor trece anii peste noi
Vor fi si nori, va fi si soare
Dar nu o vom uita nicicand
Pe Doamna noastra-nvatatoare.

Ne va ramane-n amintire
Stand la catedra, zambitoare
Crampei de suflet si iubire
Ea-Doamna noastra-nvatatoare.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire zadarnica

O mare de apa invaluie sufletul pierdut
In intunericul noptii ratacesc, am cazut
Ajuta-ma sa ma ridic, da-mi din puterea ta
Da-mi o parte din inima care o distruge pe a mea
Invata-ma si pe mine cum e sa fii de gheata
Simt durerea, ranile.. de un an…de o viata
Da-mi verile in care ploaia ne saruta buzele
Verile nesfarsite in care noi, muzele,
Iubeam noptile, luna, confidenta noastra
Veghea imensa peste noi, sfioasa.
Miezul noptii; ceasul nostru de intalnire
Se lasa asteptat, in final ramane o amintire
Acum realizez ce insemni pentru mine
Dar totul e in zadar, un vis, o naruire..
Nu recunoastem nimic si totusi simtim
Ne iubim dar si acum ne mintim.
De ce nu avem putere nici eu, nici tu?

poezie de Larisa Oancea (17 august 2008)
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!