Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Povestea omului

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut și cerul și pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt și ceață,
Să-Și încunune această operă măreață,
A strâns viețuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Și om și leu și flutur și măgar
Și elefant, mamut și jaguar,

Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar și porumbel;
Și arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât și omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuța Mea insectă,
Ești creațiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu ești hărăzit, anume,
Să stăpânești de acum întreaga lume!

Ocean și mare, câmp și deal și vale
Cu-ntregul nimb de fiori și de minuni,
Și-n toate ale tale!...
Vei spinteca văzduhuri și genuni
Cu transatlantice și cuirasate
Și te vei bucura, iubitul meu, de toate:

Fecioare cu ochi plini de primăveri,
Ți-or procura din amfore, plăceri
Și vin și fructe, nopți cu mii de stele
Și paji cu-aripi de vis și peruzele.

Biruitor, a tot ce te-nconjoară,
Vei cuceri a lumilor comoară,
Tronind ca un titan printre titani...
Și vei trăi-n total: 30 de ani.

- 30 de ani?, răspunse Omul, vai!
Pentru atâtea bunuri care-mi dai:
Comori de vis, de basm și de festin,
Eu cred, mărite Doamne, că-i puțin!

Mă faci stăpân pe-o lume de povești
Și când să-i sorb nectarul, mă jertfești...
Atâtea bucurii și-atât senin...
E prea puțin, Stăpânul meu divin!

- O fi! Dar mai așteaptă, zise 'Naltul,
Am să-ți mai dau din ce iau de la altul!
Rotindu-și blând privirea în careu,
Spre Bou se-ndreptă bunul Dumnezeu

Și-i zise: Tu, pentru că ești Bou, atunci,
Ți-am hărăzit cele mai grele munci:
Să tragi la jug, o viață de durere,
Să suferi umilințele-n tăcere.

Cu creierul, tu, să nu poți gândi,
Cu limba ta lungă să nu poți vorbi,
Să nu te-mbie nici soarele, nici luna,
S-ai ochii plini de lacrimi, totdeauna.

Nicicând să te-odihnească dimineața,
Să ragi, să rumegi iarba, ne-ncetat
Și ca să-ți fie viața și mai grea,
Tu, Boule, să fii încornorat!

În suferință crâncenă și mută,
Ca orice Bou, trăi-vei, ani, o sută!
- E prea mult, Doamne! Pentru-atâta jale,
Prea mare-i harul bunătății Tale!

Răspunse bietul bou, plin de suspine.
Mai ia din ei și te-oi slăvi în veci...
- Bine - exclamă Dumnezeu - prea bine:
Dă-i Omului, din ei, vreo 20!

- Ham-ham! se auzi din bălării,
Iar Domnul către câine, rar, vorbi:
- Tu, câine, iată, cât ai să trăiești,
Să dai din coadă și să lingușești,

Să stai în două labe, tu vei știi
Și credincios stăpânului să fii!
Să mârâi și să muști pentr-un ciolan
Și egoist, bănuitor, viclean

Să latri către lună, aiurit,
Să lingi nuiaua care te-a lovit.
Ținut de unii-n puf, de alții-n lanț,
Să fii și polițist și comediant,

Să urli și să-ți furi codrul de pâine...
Și să mori singur, sigur ca un câine.
Și astfel printre javre și dușmani
Să-ți duci întreaga viață 40 de ani!

- Ham-ham! (răspunse câinele Grivei),
E prea mult Doamne, zău, mai ia din ei!
- Bine, îți iau, îi zise Domnul. Treci...
Și Omului mai dă-i vreo 20!

Veni la rând maimuța din poveste...
Văzând-o cât de șugubeață este,
Eternul Domn al Zărilor și-al Humii
I-a zis: Tu ai să fii de râsul lumii.

În petice și cu vopsea pe față,
Vei dănțui la circ ca o paiață.
Vei face tumbe-n cerc pe trambuline,
Să-și bată joc copiii toți de tine.

Zurlie să te cațeri, să faci saltul
Și să te arunci dintr-un copac în altul.
Să joci, să cazi în cap și în picioare
Și dosul să-l arăți la fiecare...

Te vei hrăni cu ierburi și castani
Și-ai să trăiești... vreo 40 de ani!
- E prea mult, Doamne, și-s atât de mică!...
A zis maimuța, cu mișcări zevzece...

- De ți se pare că-i prea mult, maimuțică,
Din anii tăi dă-i Omului vreo zece!..

Așa că Omul nostru, cum vă spui,
Trăiește cei 30 de ani ai lui,
Cei mai frumoși, cu visul și avântul
Cu care l-a învrednicit Prea Sfântul.

Iubește, înalță imnuri către soare,
Femei și vin și flori și sărbătoare.
Se-mbată de succes și de noroc,
Se-avântă-n vraja culmilor de foc,

Trăindu-și, după cum îi fuse scris,
30 de ani de cântec și de vis...
Pe urmă-ncepe, lucrul nu e nou,
Să își trăiască anii cei de Bou...

Se-nsoară, un indiciu capital
C-a și intrat în regnul animal.
Face copii și-n pragul dimineții
Trage amar la jugul greu al vieții,

Se îndârjește lumea s-o răstoarne...
Și ca tot boul, poarta-ades și coarne.
După 50 de ani, de azi pe mâine,
Devine rău și latră ca un câine...

Viclean și egoist și infidel,
I se tot pare că ai ceva cu el.
Te mârâie cu anasâna,
Te lingușește-apoi și-ți pupă mâna.

Și bănuie, din toate câte-i spui,
Că vrei să te înfrupți din ce-i al lui.
Devine, din dinam, degringoladă
Și, ca un câine, dă și el din coadă.

Apoi începe, bietul găgăuță,
Să își trăiască anii de maimuță.
Se-mpuținează-n trup, încărunțește.
Ar vrea să zburde, dar se'mpleticește.

Se încovoie, jalnic, ca o drâmbă,
Face figuri frivole și se strâmbă,
Din șolduri îi atârnă cărnuri vechi.
Îi crește păr pe nas și în urechi.

Îi iese-un neg, devine surd și chel
Și cei mai tineri își bat joc de el.
Copiii chicotesc cu el în cor
Și mulți șoptesc c-a dat în mintea lor...

Până-ntr-o zi, cu membrele inerte,
Închide ochii... Dumnezeu să-l ierte!
Așa că, dacă judeci o lecuță,
Te naști un înger blond și mori maimuță...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihai Eminescu

S-a dus amorul...

S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.

Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.

Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!

Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!

Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Și cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!

Că nu mai vrei să te arați
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecați
Renăscători din moarte!

Și cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă față,
Să faci din viața mea un vis,
Din visul meu o viață.

Să mi se pară cum că crești
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una.

Era un vis misterios
Și blând din cale-afară,
Și prea era de tot frumos
De-au trebuit piară.

Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut steie.

Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.

Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.

În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.

Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.

poezie de (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu pune semnul minus...

Nu pune semnul minus
stării mele!
Poți să o numești cum vrei,
poți să o pipăi,
poți să o cântărești,
să o pui sub lupă,
poți să o și guști, dacă vrei!
Poate că vei spune că e prea dulce,
că prea mult zahăr
face diabet.
Sau vei spune lucrurile nu sunt
așa dulci cum par,
ar trebui să mai scormonesc puțin
în inima lor,
în plămânii lor,
în ficatul lor,
pentru că undeva,
sigur,
voi descoperi amărăciunea,
fierea lucrurilor și a sentimentelor.
Poate vei face grimase de dezgust
pentru că am pus prea mult întuneric,
și-mi vei scoate ochii cu lumina
pe care o vezi pretutindeni,
așa ar trebui fac și eu...
Poți să faci ce vrei cu starea mea!
Ți-o ofer pe tavă.
Ia-o!
Disec-o!
Poți să fii unilateral,
multilateral,
univalent,
plurivalent,
dar să nu pui semnul minus
stării mele,
pe care o recompun
din greu,
mereu,
mereu,
din ochii tăi,
din ochii mei,
din vorba ta,
din vorba mea,
din inima ta,
din inima mea!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împrumută-mi un cățel

Îți voi împrumuta un cățel, a spus Dumnezeu,
ca tu să-l iubești cât timp îl vei avea alături
și să-l plângi când nu o să-l mai ai.
Poate unsprezece-doisprezece ani
ori, poate, doi sau trei...
Dar, te rog, până-l voi lua-înapoi
ocrotește-l, vrei?

Te va înveseli cu giumbușlucurile lui și
(dacă timpul petrecut împreună va fi scurt )
vei rămâne cu niște amintiri frumoase
care-or să te consoleze-n ceasul mohorât.
Nu-ți promit va rămâne cu tine zeci de ani,
pe lume-s hărăzite vină și să plece toate...
dar sunt lucruri simple pe care nu le știi, și-acest cățel
te va-învăța cum să treci prin viață și printr-o lungă noapte.

Am căutat în lumea largă îndelung
un suflet care să-i merite gingășiile canine
și din mulțimea-atâtor oameni,
iată, te-am ales pe tine.
Acum, îl vei iubi cât merită,
n-o să consideri efortul tău prea mare,
nu mă vei urî când va veni ziua să-mi iau cățelul
înapoi, așa cum aș culege-o floare?

Mi-ar plăcea să te-aud spunând
"Sfinte Doamne,-împlinească-se-a Ta voie!"

Sau "pentru toate bucuriile pe care-acest cățel mi le aduce,
riscul de-a lăcrima la despărțire mi-l asum de bunăvoie."

Îi vei face adăpost, îl vei ocroti cu grijă și blândețe,
îl vei iubi atâta vreme cât îl ai și poți?
Iar pentru fericirea pe care-o vei afla
recunoștință oare o să-mi porți?

Dar dacă va trebui să-l chem la Mine
mai repede decât te-aștepți și-alegi,
tu fii tare-n tristețea pe care-o simți
și-încearcă -înțelegi.
Dacă, prin iubirea ta, vei reuși
dorința-Mi -împlinești, în amintirea lui
( care nu va scădea, ci va crește înzecit )
fii vesel în fiecare zi pe care-o trăiești sub soare
convins că și el, de-asemeni, te-a iubit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum

Drag prieten care cânți
vesel în credință,
fii prieten cu Isus
și la suferință!
Dacă-n ceasul de temut,
vrei să fii la dreapta,
când Isus iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-i acum din pâinea ta
foamea să-Și destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ce vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acum haina ta
cât îi rupt veșmântul;
căci în cer nu-I va mai fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioșată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de frați.
Azi îți vrea El fapta.
Mâine toți vom fi chemați.
Tu vei fi la dreapta!

Și un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
"Îl cunosc și din ani buni;
și din zile grele!"

Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă vrei să faci ceva, înseamnă că îți mai lipsește ceva, dar ce anume îi lipsește lui Dumnezeu, ce anume îi lipsește aceluia ce e deja totul din întreg? Îi lipsește lui vreo parte ca să facă vreo parte? Vorbește de "utilitatea" facerii ca și cum ar fi vreo virtute și nu cea mai cruntă deșertăciune? Când afirmi asta nici măcar nu bănui că îi condamni la suferință pe cei care sunt paralizați sau bolnavi, oare realizezi exact asta era ideologia fascistă? Dumnezeul minții este "a ști" și Sfântul ei duh este "A face", dar te poți face pe tine? Sau tu trebuie exiști mai întâi ca apoi să faci? Află de ce exiști tu și apoi vei vedea întotdeauna și fără nici o excepție făcătorul nu-i decât o făcătură. Pentru că atâta timp cât nu realizezi că te afli într-un vis fals numit veghe, ego-ul tău îl va trimite pe Dumnezeu în concediu și vei face tu lumea. Dar imediat ce vezi facerea din visul din noapte este EXACTĂ cu facerea din visul din zi le vei da pe amândouă deșertăciunii în plata Domnului!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când poți accepta durează 15 ani să obții orice lucru cu adevărat valoros, se întâmplă ceva magic: - îți dai seama că nu poți aștepta 15 ani ca să te bucuri de viață așa că în timp ce faci munca aia, călătoria de 15 ani, începi să trăiești mai mult micile bucurii ale vieții. - îți dai seama drumul înseamnă fericirea și nu destinația așa începi aplici asta în toate aspectele vieții. - înțelegi că te poți face pe tine bogat făcându-ți nevoile mai puține, și în același timp realizezi că dacă ai un vis mare pentru care să te trezești dimineața, toate poverile sunt mai ușor de dus. - după câteva luni din această călătorie realizezi ce simplu e să fii fericit și parca nici nu mai îți dorești ajungi la destinație asa repede pentru că nu mai vrei să scapi de propria ta viață mizerabilă care acum are sens, și descoperi că îți poți iubi viața și te întrebi cum de nu te-ai simțit atât de bine până acum, pentru că deși nu ai mai multe în exterior, simți că ai trezit în tine uriașe comori interioare care au fost tot timpul acolo. Ce altceva ai mai învățat din călătoria ta?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La un moment dat în viață ai de-a face cu diverse situații dificile. Cu toții avem parte de astfel de situații, însă dacă ești pregătit vei trece mai ușor peste și nu te vei afunda și mai tare în suferință. Una din strategiile pe care le aplic este următoarea: Să-ți dorești ca lucrurile să fi fost altfel și sperând va fi mai bine nu este o strategie. Lucrurile nu se vor îmbunătăți de la sine. Petrecem prea mult timp plângându-ne despre situația în care ne aflăm încât nu mai avem energie acționăm. Fii realist și privește viața așa cum este, nu cum ar trebui să fie. Prin această strategie îți vei schimba focusul de la a te plânge la a găsi soluții pentru a trece peste situația în care ești. Până la urmă viața nu este făcută doar din momente fericite, curcubee și vată de zahăr, situațiile dificile au rolul lor. Au rolul de a te face mai puternic, mai bun, mai înțelept. Iar data viitoare când viața nu este roz, fă un pas înapoi, înțelege că face parte din procesul evoluției tale și cere mai mult, doar poți. Nu poți fi doborît așa ușor. Viața este precum anotimpurile: toate sunt trecătoare, important este să-ți faci provizii vara ca să poți trece peste iarnă.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca să poți să mă-nfrunți.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilința tacând
Și spitalul din gând.

Să mai schimbi drumul tău, că și-așa n-are rost,
Niște cioburi să-ți las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Și de dragă ce-mi ești mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ți pretind, nici chitanțe nu-ți cer,
Te aștept sus în cer,
Șapte ani te-am închis în iubirea ce-ți port,
Să mă ierți ca pe-un mort.

Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copți,
C-am să-ți dau niște ani, strânși în zile și nopți,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd și să-ți fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ți dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, fim chit

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de
Adăugat de Cristian BuicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Doamne ajută

E plin de flori și de culoare pe câmpuri și în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri și puțin verde, câteodată.
Eu ce să-ți fac? Tu ai ales îl iubești pe el. Îți place.
Ți-a spus de-atâtea ori pleci, să-ți vezi de drum, să îi dai pace.

Nu înțelegi că-n viața asta, nu toți sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îți trebuie și ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.

Va trebui s-asculți ce-ți spune, renunți.
Tu vrei să muți din loc un lucru, dar sunt munți.
Nu e nici deal și nici câmpie, n-ai cum să reușești.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubești?

Atunci să-ți dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deși îți spune m-asculți, inima nu.
Și tu cu sufletul trăiești mai mult, gândești puțin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. închin.

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fetiței mele

Fetiței mele, Corina, cu dragoste

Te-am adorat din clipa-n care
În astă lume-ai răsărit
Și, ca pe o gingașă floare,
Cu dragoste te-am îngrijit.

Îmi amintesc, fetița mea,
Cum gângureai, neobosită
Și, Doamne, bine mai era.
Erai atât de fericită!

Văd chipul tău de îngeraș
Și glasul dulce ți-l ascult.
Tu, dragul mamei copilaș,
Când ai crescut atât de mult?

Apoi, mergi ai învățat
Și teamă nu-ți era deloc
Și câte trânte ai luat...
De inima-mi stătea în loc.

Și râdeai mult, fetița mea,
Tot chipul tău era lumină
Și ai rămas și azi așa:
Veselă, dulce și senină.

Să faci surprize îți plăcea,
Să ne faci daruri, bucurii
Și ne făceai, fetița mea,
Să ne simțim din nou copii.

Ne-ai dat atâta fericire
Câtă nu-ncape în cuvinte.
Ai fost și ești și vei rămâne
Fetița noastră cea cuminte.

Cea care știe ce te doare,
Cea care-ți sare-n ajutor,
Un trup micuț cu suflet mare
Tu, dragul mamei scump odor.

Viața va-ncepe pentru tine
Abia acum, cu-adevărat
Și vei pleca de lângă mine
Tu, suflet dulce și curat.

Îți vei începe al tău zbor
Spre culmi pe care tu le-alegi
Și nu va fi mereu ușor,
Însă nicicând să nu te-apleci.

rămâi dreaptă, fiica mea!
De vei cădea, să te ridici,
Să-ți faci viața cum vei vrea,
Dar s-o clădești cu pașii mici.

Da, pas cu pas, cu-nțelepciune,
Ca să ai timp -nveți din ea
Și toate lucrurile bune
Să se aștearnă-n viața ta.

Să nu te pierzi în amănunte,
În lucruri care nu contează.
Poți să faci vrute și nevrute,
Dar mintea să-ți rămână trează!

Să îți așterni, fetița mea,
Viața așa cum ți-o dorești.
Să dai mereu, fetița mea,
Și înzecit ai să primești.

Să îi alegi cu-nțelepciune
Pe cei de care te-conjori
Și să faci multe fapte bune,
Chiar de vei pierde uneori.

Și să înveți, fetița mea,
Mereu, constant, de la oricine
învățând devii om bun
Și implicit îți va fi bine.

Și chiar dacă vei da de greu
Să nu renunți, fetița mea.
Alături îți vom fi mereu
Și dornici de-a te ajuta.

Cât te iubesc, fetița mea....
Tu pentru mine nu ai seamăn
Și e așa precum ai spus:
Da, tu ești "sufletul meu geamăn".

Cu dragoste noi te-am crescut,
Așa cum am știut mai bine.
Ți-am dăruit tot ce-am putut
Și ne-am mândrit mereu cu tine.

Ai 18 ani acum.
Când au zburat? Unde s-au dus?
Tu vei porni pe al tău drum
urci, Corina, cât mai sus.

Să ai curajul de-a visa,
Și-ambiția de a-ți dori,
Să ai puterea de-a lupta
Și mintea pentru-a reuși.

Oriunde și oricum vei fi,
De vei fi tristă sau voioasă,
Necazuri, griji și bucurii
le împarți cu cei de-acasă.

Îi vei găsi o vreme-aici,
În acest sat un pic mai mare,
Pe-ai tăi părinți și pe bunici
Iubindu-te fără-ncetare.

La mulți ani, Corina!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.

Pentru cele mai gingașe mame...

Voi femeile înainte fiți doamne,
Voi sunteți pentru noi mame.
O viață primiți și o viață dați,
Tot cei mai scump voi meritați.
Din buchetul de flori
Tu ești cea mai frumoasă floare
Și azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ți urez sănătate,
Și ani frumoși cât se poate,
Fericirea aș vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme primiți,
S-aveți anii fericiți!
La mulți ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneți și veți fi,
Cele mai mai gingașe doamne.

poezie de (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A Ta domnie

Cum va fi a Ta domnie
Doamne când vei reveni
Și-o să iei în stăpânire
Chiar întreaga omenire
Și-Mpărat — Doamne vei fi

Cum va fi a Ta sosire
Aici Isus pe pământ
Când oștiri lângă oștire
Vor urî a ta venire
Ca să nu vii Mire Sfânt

Și-mpotriva Ta cu arme
Vor fi strânși l-Armaghedon
Planul Tău să ți-l răstoarne
Chiar și-n bătălii amare
Aici să nu mai fii Domn

Toate oștile atunci — când
Ți se vor împotrivi
Să nu vii pe acest pământ
Mire drag — o Mire Sfânt
Nicidecum de-a-l stăpâni

Însă nu vei mai veni ca Miel
Ci ca Leu — atunci din Iuda
Căci Pământu-ți va fi țel
Omenirea de pe el
Pentru care-ai depus truda

Când Doamne Tu te-ai jertfit
Plătind pentru omenire
Tot omul ca mântuit
poată fi-n cer primit
Prin credință și iubire

Și oștirile cumplite
Ce ți s-or împotrivi
Vor cădea atunci în lupte
Ca un trăznet începute
Căci ușor vei birui

Morții vor cădea în stive
De sabia gurii Tale
Cei rămași ca să se mire
Căci a Ta împărăție
Va avea aici o cale

Doamne Tu ești Creatorul
Al Pământului și-al vieții
Și ne ești Mântuitorul
Cum să nu fii Domnitorul
Chiar din flarea dimineții

Cine-ți poate sta-mpotrivă
Când ești Domn și Dumnezeu
O oștire în derivă
Fără dragoste și milă
Ce-ți calcă Cuvântul Tău

Tu ești singurul Stăpân
Și a Ta este puterea
Doamne Ție eu -nchin
Să mă faci mai pe deplin
Ca să-ți gust doar mângăierea

Căci Pământul e al Tău
Chiar și vântul și cu marea
Tu ești Isus Dumnezeu
Și-aici vei — domni mereu
Împlinindu-ți dar lucrarea

După ce vei nimici
Oștile l-Armaghedon
Doamne Tu vei rândui
Judecați oamenii a fi
Căci Isuse vei fi Domn

Și martirii-or învia
Fiara — ce n-au ascultat
Căci Tu Doamne le vei da
Să fie-naintea Ta
Și ei iat-au înviat

Va începe o nouă viață
Doamne ca la început
Când Isuse a Ta față
Vor privi de dimineață
Căci doar Tu ne vei fi scut

Atunci în zilele Tale
Cel neprihănit va înflori
Căci Isus îi vei fi cale
De pe munte până-n vale
Pacea ta o vom trăi

Și va fi belșug de har
Până nu va mai fi lună
Al sfințeniei gingaș pahar
Ne va fi în buzunar
Mai în vremea de pe urmă

De la o mare pân" la alta
Doamne Tu vei stăpâni
Și săracu-n lumea asta
El își va vedea năpasta
Dar Tu îl vei ocroti

Vei avea grijă și milă
De acei nenorociți
Întorcând a vieții filă
Spre ființa lor umilă
Și ei vor fi fericiți

De-ndurarea Ta cea mare
Și al Tău scump ajutor
Izbăviți din încercare
Vor cânta în gura mare
Pe al lor Mântuitor

Toți împărații se vor
Închina înaintea Ta
Înaintea Singurului Domnitor
Ce e viu — în vecii vecilor
Și Numele-ți vor cânta

Glorie Isus — onoare
Nu vei mai fi Mielul din Calvar
Ci Leul — îmbrăcat în slavă mare
Ce dă omului salvare
Când se-mbracă iar în har

Astăzi Doamne-ți mulțumim
De ce-ai planificat
Și ochii ți-i dăruim
Căci noi vrem ai Tăi fim
Pururi fii glorificat
07-03-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu faci niciodată o femeie să plângă...

Să nu faci niciodată o femeie plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuți să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie plângă
Pentru că va uita să-ți mai zâmbească;
Își va pune pecete gurii și nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

Să nu faci niciodată o femeie plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranță.
Să nu faci niciodată o femeie plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei și pentru tine.

Să nu faci niciodată o femeie plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Și-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi pașii venind către tine.
Iți va fi dor de zâmbetul ei și de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...

poezie de (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 20 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Magdalena Dorina Suciu

În loc de "La mulți ani!", doar o rugăciune îți putem rosti, Octavian... Fie lumina de partea ta! (Trei ani de când cerul îți este "casă"...)

Te-ai scurs printre zăpezi de vis
și ne-ai lăsat cu lacrima pe față...
Credeam în zilele cu tine, cu noi,
în ochii tăi prea plini de viață!

La masă, e o farfurie în plus
și poate un înger ne vei trimite
stea cu noi, vorbind de tine-
icoană a amintirii în cele sfinte.

Ne doare și ne arde dorul,
iar copacii când ne ies în cale,
ne dau binețe, apoi ne întrebăm:
va mai crește iarba palmei tale?

Cămașa albă pe care-i îmbrăcat-o
e de acum un roi de fluturi,
un colț de cer ce te-a înfășat,
ridicându-te din grele luturi.

Știm prin rostiri de rugăciuni
ne vom face sufletele scară
și Dumnezeu, în fiecare iarnă,
ni te va trimite ca pe o primăvară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Urare

Aho! aho! prieten bun
Stai puțin s-auzi ce-ți spun!
Să-mi asculți urările
Că vin sărbătorile!
L-am rugat pe Dumnezeu
facă cum gândesc eu!
Să-ți aducă sănătate
Masa plină cu de toate
S-ai noroc și fericire
Ce muncești să-ți dea-mplinire
S-ai noroc, să fii iubit
Și de lume prețuit
Și orice tu ți-ai dori
Să poți a înfăptui
Drumul să-ți fie deschis
-mplinești tot ce-ai promis
Să ai sufletul frumos
Să faci totul cu folos
Să faci și să trăiești bine
Ca să-ți amintești de mine
Să trăiești cu spor mulți ani
Și pe coș să-ți curgă bani
S-ai nepoți să-ți calce pragul
Și să fi fălos ca bradul
Cum e-n noaptea de Craciun
Că ești prietenul meu bun!
Să-ți dea Domnul ce-ți dorești
La mulți ani să îmi trăiești!

Sărbători fericite!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: La mulți ani, bătrâne! De ce nu mi-ai spus nimic? Te rog, scuză-, uitasem...
Alex: Luci, te înțeleg, nu trebuie să te scuzi.
Lucian: Dar n-am pregătit nici măcar un cadou pentru tine.
Alex: Nici nu ți-am cerut nimic. Cadoul din partea ta poate fi considerat faptul că te simți bine; dacă nu ți-ai fi revenit, nu puteam serba nimic, pentru că am fi fost toți mult prea triști, ca să petrecem. Așa însă, ești printre noi, din nou, tu însuți, deci, putem fi veseli. E un cadou plăcut din partea ta. Serios, Luci!
Lucian: Posibil... Și deci, cât împlinești?
Alex: Ha... Prea mult ca să mai și spun.
Lucian: Păi, vedem...
Alex: Te rog, Luci, nu pronunța numărul!
Lucian: De ce?! Sunt doar 32.
Alex: Ah, răule... De abia te rugasem să nu pronunți numărul! Mă faci să mă simt cu adevărat bătrân...
Lucian: Glumești cumva, sau ce-i cu tine?! Nu te simți bine?! Bătrân te vei putea considera de abia după vreo 90 și ceva de ani de acum încolo... Acum ești încă nepermis de tânăr și de fapt, indiferent de vârstă, dacă sufletul ți-e tânăr, te vei simți mereu tânăr, chiar și după mai mult de 90 și ceva de ani.
Alex: Știu și eu?! Poate că ai dreptate. Dar, atunci, de ce-mi zici mereu "bătrâne"?!
Lucian: Hai că la asta nu mă așteptam, să-mi reproșezi... E doar un fel de-a spune; nu știam că te-ar deranja. Dar bine, de acord, de acum încolo, nu-ți mai spun așa, dacă nu-ți place.
Alex: Nu, Luci... Știi ce?! Las-o baltă! Nu deranjează deloc, nimic; poți să-mi spui oricum vrei tu.
Lucian: Cum vreau?! Atunci ce-ar fi să schimb formula anterioară cu "moșule", "moșulică"... Sau cum?! Dă-mi o sugestie!
Alex: Hmm... Știi ce?! Prefer "bătrâne"...
Lucian: Atunci, așa rămâne; dar fără supărare. De acord, bătrâne?
Alex: Fără supărări; ce naiba?!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viața asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o lași treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieții
să-l poți uita și-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poți nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrățișarea
să-ți pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrșit,
să-ți par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
și pacea inimii și slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veșnicia
s-o dai pe-o umbră și pe-un fum;
E mult prea scump Cristos și Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Artista

Ești înger, demon și artistă,
Le joci pe toate magistral,
În viață ai rol de elitistă,
Să fii o divă, e banal.

Te aplaudăm de cum apari,
Chiar din culise, când repeți,
Păcat, prea repede dispari
Când trag cortina cei șireți.

vor aproape, ca trofeu,
Cei din elită se mândresc,
Dar prompt îi paște un bufeu
Când despre viață le grăiesc.

Îmi vând talentul pe nimic,
vor cu totul, temporar,
Accept când rolul e mai mic
Dar nu pot vinde și din har.

Artista-i zâmbet și întristare,
Nu știi nimic din viața ei,
Îți dă mai mult chiar decât are
Iar tu îi dai cât poți, când vrei.

Și uite așa se adună anii,
Artista mea își cară sacii,
N-au prea iubit-o gologanii;
Acum pe scena sunt cârmacii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrem lumina Ta Isuse

În lumina Ta curată vrem Isus să ne zidim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Noi te vrem Isus pe Tine stâncă vie să ne fii
Să ne duci cu Tine-n slavă trăim în veșnicii
De aceea prin credință înspre Tine azi privim
Căci ne vrem pe-a Tale brațe ai Tăi Doamne-n veci să fim
Vrem lumina Ta Isuse harul ce ne-ai dăruit
Să-ți cântăm în veșnicie fii Isuse dar slăvit

Prin credința sfântă-n Tine noi ne vrem aleșii Tăi
Rupți de lumea asta crudă și de lumea celor răi
Tu Isuse ne ești Lege — Adevăr în veșnicie
De aceea-ți cânt iubirea slăvit Numele îți fie
Umple-ne acum de Tine de Cuvântul Tău curat
trăim în sfințenie să-ți cântăm neâncetat
În lumina mântuirii de azi Doamne să pășim
Și mai mult Isuse Doamne pe Tine să te iubim

Cu drag azi să ascultăm Cuvântul ce ni l-ai dat
Umblând doar în sfințenie cum Isus ne-ai învățat
Căci e aproape ziua-n care Mire Tu vei reveni
Pe cei care te ascultă la cer pentru a-i răpi
Fă-ne dar în vrednicie de Tine ascultăm
Ca astăzi o Doamne mare pe Tine să te urmăm

Împletește-ne ființa cu adevărul Tău cel sfânt
Ca să-ți dăm viața-ntreagă cât vom fi pe acest pământ
Îți vrem astăzi părtășia o Isuse scump Păstor
Tu să ne fii azi în fruntea — fruntea noastră a oilor
Căci ne vrem Doamne în mâna — Ta Isus de Dumnezeu
De aici noi să-ți fim poporul mântuit din valul greu
07-02-2023 Mănăștur


Mulți pe Isus îl condamnă c-a călcat Legea Scripturii
Și cu totul altul sens ei îi dau învățăturii
Cea transmisă de Hristos omului de pe pământ
Dar Isus ne dă viața prin al Tatălui Cuvânt
Domnul ne-a adus lumina pentru întreaga omenire
scăpăm de soarta crudă de la moarte și pieire

Și-a venit Isus din cer — raza sfântă de lumină
Să ne-nvețe viața nouă trăim fără de vină
A venit Învățătorul să ne dea a Lui Cuvânt
Toți doar în neprihănire trăim pân" la mormânt
Numai El este lumina despre care ne-a vorbit
trăim învățătura nouă ce ne-a dăruit

N-a venit să ne vorbească să ne-nvețe teorie
Ci Domnul Isus întâi a pus noua temelie
El trăind învățătura mai întâi cum El ne-a dat
păstrăm dar fiecare prin Sine un duh curat
Și doar El și-a întins mâna și-a venit la cei sărmani
le aducă izbăvire de atâți cumpliți dușmani
El cu grijă s-a purtat cu săracii din popor
Și le-a fost la îndemână și le-a fost Învățător

A venit Isus din ceruri viața nouă să ne dea
trăim în sfințenie împlinind doar voia Sa
El ne-a învățat iubirea și ne-a dat Cuvântul Său
Căci El ne e Domn în Toate — ne e Domn și Dumnezeu
Numai El este Viața și e Calea pe pământ
Ce ne duce–n cer la Tatăl de trăim al Lui Cuvânt

Numai El ne-nvață-n toate de Tatăl ascultăm
Ca în veci și-n veșnicie cu ochii noști să-l vedem
El Isus Hristos Mesia peste atâția și-a întins
Mâna Lui cea sfântă-n toate — le-a făcut viața vis

Celor orbi le-a dat vedere — muților le-a dat cuvânt
Celor morți le-a dat viață sculându-i și din mormânt
Pe ologi i-a vindecat i-a făcut din nou să fugă
Căci Isus Domnul Vieții s-a făcut l-atâția slugă

Celor ciungi mâini iar le-a dat ca să poată lucreze
Viața iar printre ai lor să poată s-o-ntemeieze
Iar din îndrăciții care de Satan erau legați
Domnul a făcut minunea i-a făcut cu atâția frați
A scos duhurile rele și pe loc i-a liberat
Dându-le o nouă viața și-un duh nou — iarăși curat
Și atâtora pierduți pe cărări în bezna morții
Domnul a venit cu drag și le-a dat harul vieții
I-a-nvățat cum să trăiască și le-a spus că Tatăl Sfânt
Ca și fii îi vrea pe toți împlinind al Lui Cuvânt

Și ne-a dat învățătura nimenea cum n-a mai dat
El Însuși s-a dat la moarte dar pe noi ne-a învățat
Căci doar El este Lumina și e harul infinit
De Tatăl cel Sfânt din ceruri omenirii dăruit
Și doar El e Pâinea Vieții dată nouă omenirii
pășim pe calea vieții nu pe căile pieirii
El e singura cărare ce duce la Dumnezeu
Pentru cei ce vor să fie pentru veci poporul Său

Nu mai este altă Ușă căci Ușa este Hristos
Pentru cei ce vor iubirea s-o îmbrace azi frumos
Și e singurul Păstor — omului ce ni s-a dat
Să trăiască-n sfințenie omul nou răscumpărat
E Păstorul nostru Bun și Hristos e Învierea
Dragostea ce cântă-n toate și-i mai bună ca și mierea
Tot și toate ce sunt bune sunt în Domnul nost Isus
Fiul Celui Prea Înalt — fiul Tatălui de sus
Unde dar Isus mergem departe dar azi de Tine
trăim viața sfânt㠗 viața cum dar se cuvine
Unde dar să ne-ndreptăm fugim pe acest pământ
Departe Isus de Tine dar cu Tatăl nostru sfânt
Nu există nici o cale de Tine Isus afară
Numai Tu ești Domnul Vieții și iubirea ce ne ară
Tu Isuse ești lumina și viața viitoare
Ce ne-ai dat aici viața să umblăm azi pe picioare
Căci Tu Doamne ne-ai creat cu Tatăl din veșnicie
Noi să-ți fim coroana sfântă trăim în armonie
Cu Cuvântul și Scriptura — voia Ta de Dumnezeu
Ca noi fim dar Isuse pentru veci poporul Tău

Ca și îngerii din ceruri Ție dar noi ne-nchinăm
Și viața noastră-ntreagă cu drag Ție ți o dăm
Căci Isus pe-a Tale brațe noi ne vrem în veșnicie
Ființa noastră Doamne-ntreagă pentru veci a Ta să fie
Îți aducem dar Isuse pentru veci de veci onoare
Căci ne ești în veșnicie viață sfântă și salvare
08-02-2023 Mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook