Măreția creației Psalm IXX
Privesc spre cer de pe pământ
Pe boltă mii de roiuri sunt
Sunt mii de mii de roiuri vii
Și licuresc spre veșnicii.
Da, cerul spune slava Sa
Doar Domnul poate număra
Oștirea lor ce merge-n șir
Eu nu încerc să număr fir.
Întinderea ș-albastre bolți
Se întinde pân' la sfinte porți
Și slava Sa cerul șoptește
Și-ntinderea ea o vestește.
Zi de zi istorisește
Despre Cel ce ne iubește
Noaptea dă altei de știre
Despre așa mare iubire.
O zi vestește alteia
Și noaptea face tot așa
Și fără vorbe se succed
Și toate-n șir și număr șed.
Fără de vorbe și cuvinte
Toate, toate-I aduc cinste
Fără de sunet auzit
Tot pământu-i răspândit.
La a lumii poartă stă întins
Mărețul cer de necuprins
În ceruri însă Tatăl Sfânt
Arată cât de multe sunt.
El cort la soare a întins
Un cort și soarelui aprins
Și Domnu-l face un viteaz
Și călduros pe la amiază.
Bucuros soarele ascultă
Din odaia lui de nuntă
Ca un mire el apare
La un capăt el răsare.
S-aruncă-n cale-n plină zi
La celălalt mal el va sfârși
Și cât e în drum ca un viteaz
Cât el străbate zicem azi.
Când isprăvește-n asfințit
Atunci și azi e spre sfârșit
Și Domnul noaptea El a dat
Din capăt iarăși a plecat.
Și merge ea cu legi divine
Până ce ziua iarăși vine
Și legea care El ne-a dat
Un univers a guvernat.
Și mărturia de Cel Sfânt
Noi o găsim și pe pământ
Dă-nțelepciune la om neștiut
Așa se face cunoscut.
S-orânduiala care a dat
Nu are vină și păcat
Priviți făr' greș toate pornesc
Și niciodată nu opresc.
Porunca Lui este curată
Și pe vecie a fost dată
Și frica ce-o avem de El
Curată-I veșnică la fel.
Judecata-I dreaptă este
Domnul ne adeverește
Cu preț de aur o găsim
Aur curat așa vestim.
Ca miere e mai dulce-I sfat
Ca picurul ce-a picurat
Și judecata-I sfântă, dreaptă
La cel cu minte înțeleaptă.
Și robul Tău primește-nvățătură
Și necuprinsa ei măsură
Cine păzește Legea Sa
Răsplată mare va avea.
Iartă-mi greșala ce nu știu
Păzește-mă până sunt viu
Nu vreau mândrie-n ființa mea
Păzește-mă Doamne de ea.
Atunci voi fi fără păcat
Atunci voi fi nevinovat
Tu dai cuvinte-n gura mea
O Doamne Sfânt, O Stânca mea.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre Soare
- poezii despre nuntă
- poezii despre legi
- poezii despre curățenie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre știri
- poezii despre vinovăție
Citate similare
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre prezent, poezii despre lumină, poezii despre Iisus Hristos sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Binecuvântați
Binecuvintează într-una
suflete pe Dumnezeu
Tot ce am binecuvânte
Numele Lui tot mereu.
Îmbrăcat e în măreție
și în slavă-I ne'ncetat
E nemărginit de mare
fie în veci glorificat.
Suflete binecuvântă-L,
binefaceri ai primit
Nu uita însă nici una
din câte ți-a dăruit.
El fărădelegi îți iartă
Îți vindecă boala ta
Suflete binecuvîntă-L,
și aceasta nu uita.
El din groapă-ți izbăvește
viața, nu-L da în uitare
Te înconjoară-n bunătate
și în mare îndurare.
Când ajungi la bătrânețe
face să întinerești.
Alergi tu în bătrânețe,
dar nicicum nu obosești.
Zbori ca vulturul bătrâne,
umbli fără obosire.
Și se cade ca într-una
Domnului să dăm cinstire.
Domnul face El dreptate
celor care-s asupriți.
Pâine dă la cine n-are
la acei ce-s flămânziți.
E bogat în bunătate
și este îndurător.
Milostiv e Domnul nostru
e îndelung răbdător.
Nu ceartă fără încetare
doar o clipă-I e mânie.
Îndurarea-I toată viața
așa Domnul ți-o dă ție.
După greșul nost' nu face,
nu face după păcat.
Nu ne pedepsește Domnul
așa cum noi am lucrat.
Bunătatea-I pân' la ceruri,
cum e cerul de pământ.
Așa bunătate are,
pentru cei ce a Lui sunt.
Cât apusu-i de departe
de celălalt capăt răsărit.
Tot așa El depărtează
de la noi ce am greșit.
"Eu îți șterg fărădelege",
spune Domnul, nu uita.
"Și nicicând și niciodată
nu duc aminte de ea".
Cum un tată se îndură
pentru toți a lui copii.
Așa se îndură Domnul
pentru noi din veșnicii.
El cunoaște slăbiciunea
lipsurile ce avem.
Cum suntem făcuți, El știe
din țărână că suntem.
Viața noastră pământească
ca și iarba-i pe pământ.
Înflorește ca și floarea
se usucă când e vânt.
Cum se risipește norul
așa omul, viața sa.
Nu îl mai cunoaște locul
în care el locuia.
Bunătatea-I este mare
pentru cei fără cusur.
Spune El: "În a mea spiță
pentru copii mă îndur.
Pentru cei ce legământul
ne'ncetat ei îl păzesc.
Și aminte de porunci
ei le au și le păzesc".
Împărat pe tot pământul
este Domnul, osanale.
Scaunu-I este în ceruri
în cerească sfântă cale.
Binecuvântați pe Domnul
îngeri în putere tari.
Voi ce ascultați Cuvântu-I
și porunca vă e fruntari.
Binecuvântați pe Domnul
toata oștirea cerului.
Robi care îi faceți voia
Aduceți mărire Lui.
Binecuvântați pe Domnul
lucruri toate cîte sînt.
Suflete binecuvântă-L
Cu tot ce e pe pământ.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3)
Ce dragoste ne-a arătat
Ce dragoste Tatăl ne-a dat
Copii Lui să ne numim
Și suntem după câte știm.
Lumea nu ne știe cum nu L-a știut
Cum și pe Isus nu L-a cunoscut
Preaiubiți suntem copii
Al Celui din veșnicii.
Ce vom fi nu ni s-a dat
Încă nu s-a arătat
Dar când se va arăta
Toate atuncea vom vedea.
Vom fi ca El, vom fi așa
Cum este noi Îl vom vedea
Nădejdea asta dacă o ai
Te pregătești și nu mai stai.
Cel care păcatul face
În fărădelege zace
Isus, El s-a arătat
Pentru ca să fii salvat.
În El nu este păcat
Jertfă știți că El s-a dat
Cine-n Domnul se oprește
El nu mai păcătuiește.
Păcătosul nu L-a știut
Nici văzut, nici cunoscut
Copilași, nu vă-nșelați
Mintea voi vă luminați.
Cine stă-n neprihănire
Nu trăiește după fire
Ci ca Isus ce-a venit
Adecă neprihănit.
Cel care păcătuiește
Pentru diavolul muncește
Este pentru el venit
Și îl are la sfârșit.
Hristos, care ni s-a dat
Cel care s-a arătat
A venit ca să-l oprească
Lucrarea să-I nimicească.
Cel din Dumnezeu născut
Omul care a crezut
Sămânță din Domnul are
Nu mai poate face greșale.
Și-i a Lui și pe pământ
Fără de păcat și sfânt
Deci vedeți deosebirea
Unii seamănă cu firea.
Ai diavolului se numesc
Căci pentru el, ei muncesc
Alții au altă trăire
Nu în pofte și în fire.
Vi s-a arătat mai sus
Ei trăiesc pentru Isus
Sunt ai Domnului copii
Trăiesc pentru veșnicii.
Cine pe pământ trăiește
Și pe frate nu iubește
Nu este neprihănit
Ce atâta de vorbit.
Vestea de la început
Ea făcut-a cunoscut
Fraților, să vă iubiți
Pentru Domnul să trăiți.
Nu fi Cain la gândire
Fă la fapte cântărire
A lui Cain sunt pieire
La Abel neprihănire.
Și mai spun nu te mira
Dacă lumea nu te vrea
Și că lumea te urăște
Ci pe Domnul îl slăvește.
Noi frați trebuie știut
Că din moarte am trecut
Da, din moarte la viață
Am primit o nouă față.
Cine fratele-și urăște
Din moarte nu se trezește
Este rău, pierdut și laș
Biblia-i spune ucigaș.
Noi ce dragoste avem
Și în Domnul noi suntem
Care știm că S-a jertfit
Ființa ce și-a pocăit.
Trebuie a-L imita
Pentru frați viața a-și da
Frați, să nu iubiți cu limbă
Și cu vorbe ce se schimbă.
Ci cu fapta, adevărat
Cu sufletul transformat
Astfel știm la ce suntem
Și că adevăr avem.
Inima ne-om liniști
Înaintea Lui de-om fi
Inima ne osândește
În ea Domnul de nu este.
Dacă inima nu-nșală
Ai la Domnul îndrăzneală
Ceri s-atunci vei căpăta
Dacă frate faci așa.
Dacă porunca-I păzim
Atunci ai Domnului fim
Și porunca așa spune
Să credem în Sfântu-I nume.
S-așa cum ne-a poruncit
Frate să facem iubit
Cine porunca păzește
Crede-n Isus nu greșește.
Isus știm că-n noi a stat
Prin Duhul ce ni s-a dat
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muncă, poezii despre jertfă, poezii despre draci, poezii despre copilărie, poezii despre adevăr sau poezii despre început
Tatăl și Isus
Singura nădejde vie
Numai Tu Isus ne ești
Să intrăm în veșnicie
Sus în slăvile cerești
Singura cărare sfântă
Numai Tu ne-ai arătat
Să ajungem sus la nuntă
Cu un suflet noucurat
Nimeni Doamne n-a-ndrăznit
Să susțină ca și Tine
Că ești viața-n Infinit
Și-o poți da la orișicine
Cine ascultă și primește
Sfânta Ta învățătură
Și mereu își curățește
Viața lui și-a lui făptură
Cel ce e nevinovat
De a lumii mari păcate
Și-și vrea sufletul curat
Depărtându-se de moarte
Prin credința ce ne-ai dat
În Ființa Ta Divină
Să cântăm neîncetat
Trăind numai în lumină
Tu ești singura Ființă
Ce-ai trăit pe acest pământ
De har plin și de credință
Ne-ai vorbit de Tatăl Sfânt
Și ne-ai spus că ne iubește
Și ne vrea să fim ai Lui
Dacă omu-i dăruiește
Inima din pieptul lui
........
Tatăl Sfânt ne-a înțeles
Grava nostră neputință
Și pe Isus l-a trimes
Să ne-mbrace în credință
Astfel dar cine s-ncrede
În Isus Mântuitorul
Viața-n sine nu o pierde
Căci El e Izbăvitorul
Tatăl Sfânt ne dă odihnă
Doar prin jertfa Lui Hristos
Dac-o viață fără vină
Ne luptăm să trăim jos
Și spre viața viitoare
Tot mai mult de aici privim
Spre Isus al nostru soare
Din inimă să-l iubim
Tatăl Sfânt ne înțelege
Și ne știe ce sântem
Ne scapă de foc și Lege
Domn pe Isus de-l avem
Astfel dar cu bucurie
El ne dă împărăția
Dacă noi în veșnicie
Trăim sfântă curăția
Cel Prea Înalt ne vrea curați
Fără pată fără vină
De Hristos să fim spălați
S-avem parte de odihnă
Tatăl Sfânt doar l-a trimis
Pe Isus ca să ne ia
Să ne ducă-n Paradis
Viață sfântă să ne dea
Și Hristos i-a dat onoare
Celui Sfânt și Prea Înalt
Nimeni cum aici sub soare
Să-i dea nu a acceptat
Nimeni n-avea cunoștință
Pe Tatăl să în cinstească
Ca a Lui Hristos Ființă
Până-n patria cerească
Domnul Isus l-a-nălțat
Pe Tatăl mai sus de toate
Și El l-a glorificat
Și în viață și în moarte
Căci Isus este iubirea
Și tot ce s-a dăruit
El este neprihănirea
Celui care l-a primit
Pe pământul plin de ură
De păcat nelegiuire
Doart a Lui învățătură
Ne cere neprihănire
O viață în lumină
De Tatăl să ascultăm
Să trăim doar fără vină
Pururi cinste să îi dăm
Așa Isus ne-a-nvățat
Să fim sare și lumină
Celui Sfânt și Prea Înalt
Să-i dăm viața fără vină
La Tatăl nimeni nu poate
Să vină decât prin Mine
Eu sunt Ușa dinspre moarte
Viață pentru orișicine
Cine ascultă și păzește
Azi porunca Lui Divină
Pe noi iată ne primește
Căci viața-i o lumină
Eu cu Tatăl vom veni
Și cu el Noi vom cina
Pe veci oaspeți îi vom fi
Și viață îi vom da
Tatăl Sfânt este mai mare
El e singurul stăpân
Ce puterea toată-o are
Veșnic pe orice tărâm
Numai El vremea o știe
Și timpu-i e cunoscut
Din a Lui împărăție
Și din tot ce s-a făcut
El decide hotărăște
Orice vrea în Univers
Și pe oameni îi primește
După calea ce-au ales
Înaintea Lui se-nchină
Îngerii din ceruri toți
Cel Prea Înalt e o lumină
Ce s-o vezi ca om nu poți
El e punctul principal
Din imensul Infinit
Căci numai dup-a Lui plan
Tot ce este s-a-ntocmit
De la El pornit-au toate
Îngeri stele și pământ
El e dincolo de moarte
Onorat și pururi Sfânt
El a dat miez și viață
Planului de întocmire
A tot ce azi se înalță
Și ne umple de uimire
Oriunde noi ne uităm
Și în cer și pe pământ
O splendoare larg-avem
Din lucrarea Celui Sfânt
Toate sunt doar inovații
Ale Celui Prea Înalt
Și ele-i aduc ovații
Nimănui cum nu s-a dat
Glorie cinste onoare
Tatălui din cerul Sfânt
Pentru apmpla Lui lucrare
Ce-o vedem și pe pământ
Cinste slavă și mărire
Veșnică Celui Prea-Nalt
Îi cântăm cu mulțumire
Fie pururi lăudat
El e singurul ce are
Peste toate stăpânirea
Lumilor nemuritoare
E puterea și iubirea
El pe Isus ni l-a dat
Viață nouă să ne fie
S-avem sufletul curat
Să intrăm în veșnicie
Tatălui cel Sfânt din cer
Îi aducem toți onoare
Din lumea celor ce pier
Căci e Viață și salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (11 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție sau poezii despre inimă
Îți aduc Isus onoare
Îți aduc Isus onoare
Și te laud și îți cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ
Cânt iubirea ta Divină
Și eu Numele-ți cinstesc
C-o viață fără vină
Tu mi-ai dat și te iubesc
A ta milă eu o cânt
Și iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veșnicie
Îți cânt Doamne a Ta Ființă
Pururea eu te slăvesc
Și Isuse prin credință
Ființa mea îți dăruiesc
Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat
Mai aproape azi de Tine
Și Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt
În Lumina Feței Tale
Ființele să ne zidești
Să ne fii izvor și cale
Pe brațe să ne primești
Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viață fără vină
Și un duh Ție supus
Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viața-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea
Ca să fim ai Tăi Isus
În veci și în veșnicie
Să-ți cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îți fie
21,21-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre cadouri sau poezii despre salvare
Zorile slavei Sionului
(Isaia 60:1-22)
Scoală-te, Luminează-te căci lumina ta vine
Și slava Domnului răsare peste tine
Iată, întunericul și o negura acoperă pământul
Dar pentru tine răsare Domnul, Sfântul.
Și slava Lui se va arăta pentru tine
Slava Lui peste poporul tău ea vine
Neamuri vor umbla în lumina s-a ta cale
Împărați în strălucirea razelor tale.
Ridică-ți ochii și împrejurul tău privește
Toți se strâng și vin spre tine de unde este
Fii tăi vin din depărtare, din depărtate state
Și fiicele tale privește, pe brațe sunt purtate.
Și aceste lucruri toate când le vei vedea
De bucurie atunci tu vei tresălta
Și inima-ți va bate și ți se va lărgi
Bogăția, visteriile neamurilor la tine vor veni.
De mulțime de cămile vei fi acoperit
De dromadere din Madian și Efa își au venit
Toți din Seba vor veni la tine, aur aducând
Vor vesti pe Domnul tău, într-una lăudând.
Turmele Chedarului la tine se vor aduna
Berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta
Pe altar se vor suii ca jertfă plăcută Mie
Slava casei Mele o vor face strălucită pe vecie.
Cine sunt cei ce ca norii ei au al lor zbor?
Cine sunt ca niște porumbei spre porumbarul lor?
Ostroavele Mă așteaptă pe Mine, Cel Sfânt
Corăbiile din Tarsis, iată-n frunte sunt.
Înapoi din depărtare s-aducă ai tăi copii
Și acestea pentru Numele Domnului, pentru veșnicii
Pentru Sfântul lui Israel, care te proslăvește
Pentru Domnul tău care nespus te iubește.
Străinii zidurile tale le vor zidi
Și împărații lor de pe pământ îți vor sluji
Căci, Eu, Domnul în mânia Mea te-am lovit
Dar în îndurarea Mea, am milă de tine înmiit.
Porțile tale veșnic deschise ele vor fi
Nu vor mai fi închise nici noapte nici zi
Să lase să între bogăția neamurilor
Să intre împărații cu alaiurile lor.
Neamul și împărăția ce nu ți vor sluji
Neamul acela întru-totul se va nimici
Slava Libanului la tine ea va veni
Pardosul, ulmul, merișorul te vor împodobi.
Va împodobi sfântul locaș, Eu voi proslăvi
Locul unde picioarele Mele ele vor fi
Fii asupritorilor, vor venii aplecați înaintea ta
Și toți ce disprețuiau ți se vor închina.
"Cetatea Donului", așa te vor numi cu zel
Te vor numii "Sionul Sfântului lui Israel"
De unde erai urâtă și de unde erai părăsită
Și nimeni nu trecea prin tine, nefiind umbrită.
Veșnică podoabă Te voi face pe tine, pe vecie
Pentru oameni, neam și neam pricină de bucurie
Laptele neamurilor vei suge și vei ști
Că pentru tine Cel Sfânt, M-oi îngriji.
Eu sunt Domnul, Mântuitorul poporului tău
Puternicul lui Iacov, Răscumpărătorul tău
În loc de aramă, aur îți voi aduce ție
Argint îți voi aduce în loc de fierărie.
În loc de lemn, aramă; așa M-oi îngriji
Și în loc de pietre, fier mult va fi
Peste tine voi face pacea să domnească
Da, peste tine dreptatea să stăpânească.
În țara ta nu se va mai auzi de silnicie
N-o fi prăpăd în ținutul tău sau în pustie
Ci "Mântuire" vei numi zidurile din cale
Și "Laudă" numi-vei toate porțile tale.
Nu soare ca lumină ție-ți va sluji
Nici luna cu lumina ei, căci Domnul va fi
Domnul, El va fi lumina ta pe vecie
Dumnezeul tău, va fi slava, toți să știe.
Soarele tău nu va mai asfinți vreodată
Și luna ta nu va mai fi nicicând întunecată
Căci Domnul lumina ta pe vecie va fi
Și zilele suferinței tale se vor sfârși.
Și vi se va spune ca din timp să știți
În poporul tău nu vor fi decât neprihăniți
Ei vor stăpâni țara toată, pe vecie, bine
Ca un lăstar, ca o odraslă sădită de Mine.
S-aceasta lucrarea mâinilor Mele se numească
Și spre slava Mea pe vecie să slujească
Se va face o mie cel mai mic bărbat
Și un neam puternic cel mai neînsemnat.
Eu, Domnul, al tău Mântuitor și Răscumpărător
Voi grăbi acestea toate doar la vremea lor.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre întuneric, poezii despre țări sau poezii despre zile
În Hristos e mântuirea
cel mai scump dar pe pământ
e Isus din Nazaret
al Lui Dumnezeu Cuvânt
și-al vieții vii Profet
cea mai scumpă dar comoară
care ni s-a oferit
este Domnul ce coboară
până lângă cel smerit
lâng-un suflet care zace
astăzi fără ajutor
însă vrea eterna pace
al vieții Creator
cea mai scumpă azi lumină
e lumina mântuirii
ce ne face fără vină
de pe căile pieirii
mai scump dar ce ni s-a dat
e e Hristos Mielul cel Sfânt
pentru om crucificat
și depus într-un mormânt
El este Lumina vie
al vieții Creator
soarele din veșnicie
ce dă viață tuturor
tuturor ce vor curați
viața lor să o trăiască
de păcate nepătați
până-n patria cerească
în Hristos e mântuirea
și în El ne e destinul
dacă noi trăim iubirea
îl avem în veci pe Domnul
iubirea de ce e sfânt
de lumină și viață
de-al vieții viu Cuvânt
pe oameni ce îi înalâă
iubirea de Adevăr
de-a vieții sfântă lege
de al omului mister
ce-l vrem azi să se dezlege
Doamne noi îți mulțumim
Tată viu din cerul sfânt
pentru Fiu-ți ce-l iubim
pentr-al vieții scump Cuvânt
mulțumim o Tată Safânt
pentru Fiul Tău Mesia
ce ne dă al Tău Cuvânt
și ne oferă veșnicia
slavă Ție scumpe Tată
cinste glorie onoare
pentru viața cea curată
și-a Ta veșnică salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative
Dumnezeu
În zilele de demult, când tremurul primelor vorbe mi-a atins buzele,
Am urcat pe muntele sfânt și-am vorbit cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Stăpâne, sunt robul Tău.
Dorința Ta nespusă este legea mea, Te voi asculta de-a pururi."
Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o furtună mare.
După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Creatorule, sunt creația Ta.
M-ai modelat din lut, iar eu îți datorez totul."
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o mie de aripi iuți.
După După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Tată, sunt fiul Tău. Cu milă și cu iubire mi-ai dat naștere,
și prin iubire și venerație voi moșteni împărăția Ta.
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca ceața de pe dealuri.
Apoi, după După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Dumnezeul meu, scopul și împlinirea mea, eu sunt ziua Ta de ieri,
iar Tu ești ziua mea de mâine. Eu sunt rădăcina Ta în pământ
și Tu ești floarea mea din cer, și noi creștem împreună
luminați de razele soarelui."
Atunci Dumnezeu s-a aplecat
și mi-a șoptit la ureche cuvinte dulci ca mierea, și m-a îmbrățișat,
așa cum marea îmbrățișează pârâul care-aleargă spre ea.
Și când am coborât în vale, pe șesuri, Dumnezeu era și El acolo.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre văi, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre urechi sau poezii despre trecut
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre religie sau poezii despre pâine
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre rai sau poezii despre cuvinte
Judecata viitoare
Matei 25:31-46
Domnul e-autoritatea
Cea mai mare ce s-a dat
Să primim o dată partea
Sus în cerul înstelat
El Isus Hristos Mesia
E-mpăratul minunat
Ce oferă veșnica
Sufletului însetat
Omului care-l iubește
Și îl vrea ca Domn al său
El viața-i dăruiește
Căci e Domn și Dumnezeu
Marele Judecător
Pe pământ ce va veni
El e-al Nost" Mântuitor
Care ne va răsplăti
De-am lucrat pe-a Lui ogor
Ostenindu-ne mereu
Alesul judecător
Mire ne-a fi Dumnezeu
La spital dacă ai fost
Vizitând pe cei bolnavi
Acolo vei avea rost
Printre oamenii cei bravi
Săracii de-ai îmbrăcat
Ori le-ai fost de ajutor
Și dacă ai ascultat
De al tău Mântuitor
Și prin temniță de-ai mers
Să vestești Cuvântul Sfânt
Căci iubire-ai înțeles
Nouă dată pe pământ
Asta face diferența
Dintre răi și dintre buni
Și așa îți faci prezența
Domnului de te supui
Nu arată Cartea Sfântă
De Lege și de porunci
De-ai lucrat intri la nuntă
Și salvat vei fi atunci
Dacă însă lucrul tău
Nicăieri nu se mai vede
Să știi bunul Dumnezeu
Pentru veci de veci te pierde
Cartea Sfântă nu ne arată
De Lege și de porunci
Ci de partea ta lucrată
De te-ai ostenit în munci
Nicăieri nu ni se arată
Căci poruncile vor fi
În față la judecată
Și ele ne-or osândi
Ci noi dac-am ascultat
Și le-am fost de ajutor
Săracilor de le-am dat
Multe în viața lor
Nu ne spune de porunca a patra
Nici de-a opta nicăieri
Ci bolnavului de partea
I-am dat-o din răsputeri
Nu porunci nici Lege dar
Ci ajutor pentru săraci
Căci Hristosul pe Calvar
A murit ca tu să-mbraci
Și iubirea și viața
Un om nou de acum să fii
Să surâzi în dimineața
Înflorită-n veșnicii
Legea doar Îndrumător
Ne-a fost până la credință
Când al nost" Mântuitor
Și-a dat propria-i Ființă
Legea până la Ioan
A ținut jos pe pământ
Până Domnul pe Satan
Pentru veci de veci l-a-nfrânt
De pedeapsa aspr-a Legii
Domnul Isus ne-a salvat
De puterea fărdelegii
Să avem un drum curat
Căci prin sângele Lui Sfânt
Noi cu toți suntem spălați
Și trăim a Lui Cuvânt
Pe veci ca să fim salvați
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Noul Pământ
Cuvântul Sfânt azi ne arată
că cerurile și pământul vor pieri
în ziua de judecată
cerul când se va topi
pământu-ntreg atunci va arde
într-o flacără de foc
universul iată cade
și nu își mai află loc
stelele se vor topi
și planetele de asemeni
când sfârșitul va veni
cu pedepse pentru oameni
se va pune odată capăt
universului de acum
ce va trece atunci cu trosnet
pe-al pieirii groaznic drum
lună stele pământ soare
atunci toate vor pieri
de a focului dogoare
care le va acoperi
universul va dispare
și timpul se va sfârși
din a Domnului cărare
care tot va împlini
un cer nou eu am văzut
Ioan iată apoi ne spune
un nou pământ a fost făcut
să cuprindă o nouă lume
ce e vechi a dispărut
iată nou totul apare
Dumnezeu a conceput
tot parcă într-o splendoare
un cer nou și-un nou pământ
unde marea nu era
a primit un locaș sfânt
din ceruri care venea
și din cer s-a coborât
cetatea Ierusalimul
pentru sufletul cel sfânt
care l-a iubit pe Domnul
cu oamenii a venit
cu sfinții de pe pământ
fie Domnul proslăvit
al vieții drag Cuvânt
din scaunul de domnie
un glas eu am auzit
iată cortu-n veșnicie
cu oamenii pregătit
iată cortul Lui Dumnezeu
cu oamenii a Lui popor
ei îl vor slăvi mereu
până-n vecii vecilor
orice lacrimă va șterge
Dumnezeu din ochii lor
căci doar El îi înțelege
și le e Mântuitor
nu va mai fi tânguire
nici durere și nici chin
ci doar pace fericire
bucurie pe deplin
toate lucrurile noi
El le fac pentru-omenire
ca să-mi fiți popor de soi
trăind numa-n sfințenie
iată tot s-a isprăvit
Eu sunt Alfa și Omega
început până-n sfârșit
să îmi înțelegeți voia
celui ce îi este sete
îi voi da fără de plată
să ia căile-nțelepte
în viața adevărată
celui ce va birui
îi voi da aceste lucruri
și el fiul Meu va fi
nu va rămânea pe drumuri
unul dintre cei șapte îngeri
ce-au vărsat a lor potire
mi-a vorbit atunci din ceruri
despre acestă înnoire
vino să-ți arăt mireasa
Mielului de pe pământ
căci ea doar este aleasa
Lui Hristos Sfântul Cuvânt
și în Duhul el m-a dus
pe un munte foarte mare
ca mireasa Lui Isus
să-mi arate-n sărbătoare
și-am văzut Ierusalimul
din cer ce se pogora
să-l aibă în veci pe Domnul
pururea de partea sa
a cetății vii lumină
avea slava Lui Dumnezeu
strălucind pe veci Divină
pentru oameni Fiul Său
ca o piatră de iaspis
străvezie cum cristalul
era chipul ei deschis
și mai scump decât coralul
douăsprezece porți avea
și la ele doișpe îngeri
pe când zidul strălucea
într-o operă de frângeri
douăsprezece temelii erau
în zidul sfânt al cetății
și pe ele străluceau
apostolii Divinității
a lor nume erau scrise
fiecare pe o temelie
ca-ntr-o flamură de vise
lăsată în veșnice
de iaspis zidul era
iar cetatea doar din aur
ca să stai pe veci în ea
ea însăși fiind tezaur
c-a ei scumpe temelii
erau doar de pietre scumpe
safir smarald topaz să-ți ia ochii vii
de nuanțe așa de multe
douăsprezece porți erau
din tot atâtea mărgăritare
pe când străzi de aur străluceau
în lumină fiecare
acolo nu-i trebuință
nici de soare nici de lună
căci a Mirelui Ființă
o inundă cu lumină
slava sfântă a Lui Dumnezeu
acolo doar luminează
Mielul fiind doar mereu
făclia ce-o colorează
nimic iată întinat
acolo nu va intra
ci doar cei ce și-au predat
Mielului deplin ființa
poezie de Ioan Daniel Bălan (5 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre oi
Mesia și Adevărul
ca Hristos din Nazaret
n-a fost nimeni pe pământ
al vieții Sfânt Profet
și-al Lui Dumnezeu Cuvânt
n-a fost nimeni ca Mesia
Sfânt curat și fără pată
El să umple veșnicia
cu lumina Sa curată
nimenea nu a trăit
fără pată fără vină
ca Cel Sfânt desăvârșit
veșnic ce este-o lumină
numai El ne-a învățat
și ne-a spus că Dumnezeu
iubește cu adevărat
pe cei din poporul Său
doar Isus ne-a arătat
Tatăl Sfânt că azi lucrează
că El vrea cu adevărat
omul cu ființa trează
așa frumos de Dumnezeu
Domnul Isus ne-a vorbit
și ne-a spus că-i Fiul Său
Fiul Tatălui slăvit
ca Isus din Galileea
nimenea n-a mai vorbit
despre Tatăl despre cheia
Lui ce i s-a oferit
Isus iată a mărturisit
Tatăl Sfânt că l-a trimis
omul iarăși mântuit
să fie în Paradis
Tatăl Meu lucrează
Eu de asemenea lucrez
să vă țină mintea trează
Eu în Rai să vă așez
și-n Cuvântul Lui sublim
Domnul Vieții ne-a vorbit
Eu din ceruri iată vin
să dau viață în sfârșit
Eu sunt Calea și Viața
și Adevăru iarăși sunt
ce vă luminează fața
și în cer și pe pământ
Adevăru azi de-l vreți
Eu sunt iată pe pământ
pe Tatăl să îl vedeți
puteți numai prin Cuvânt
o veniți acuma dar
astăzi dar să îl slujiți
El vă-mbracă-n a Lui har
pe veci fii să-i deveniți
adevărat adevărat vă zic
cine crede azi în Mine
în lume n-are nimic
ci viața-n veșnicie
căci în ziua de apoi
din morți îl voi învia
și-a iubirii sfinte ploi
în inimă-i voi turna
Eu sunt Învierea și Viața
cine crede dar în Mine
va avea curată fața
sus în slăvile senine
în Mine cine dar crede
iată chiar de-ar fi murit
va trăi el nu își pierde
dreptul de-a fi răsplătit
cine crede-n Mine și trăiește
în veac el nu va muri
căci răsplata și-o primește
iar când Eu voi reveni
Eu sunt Calea și Adevăru
chiar și vița iată sânt
pentru oameni Eu sunt țelul
al Vieții Sfânt Cuvânt
mlădița aceea care
roadă astăzi nu aduce
va ajunge la pierzare
în foc Tatăl o s-o arunce
fiți de azi dar înțelepți
și ascultați de Tatăl Meu
ca în lumea celor drepți
să fiți fii de Dumnezeu
împliniți învățătura
ce Însumi v-o dăruiesc
trăiți dar astăzi Scriptura
pentru Tatăl Vost" Ceresc
fiți ca robii ce așteaptă
să se-ntoarcă a lor stăpân
și trăiesc cu judecată
căci faptele le rămân
Evanghelia cea vie
să vă fie doar sprijin
Mirelui din veșnicie
să-i cântați mai pe deplin
Eu la Tatăl dar mă duc
însă iar mă voi întoarce
vreau în brațe să v-apuc
să umblați în sfânta pace
să știți Tatăl e mai mare
decât Mine-n Univers
înspre El vă tai cărare
să vi-l fac mai pe-nțeles
numai Eu vi l-am descris
și ce face Tatăl Meu
vă arăt ca-n Paradis
să pășiți prin Harul Său
Tatăl Însuși vă iubește
pentru că m-ați ascultat
și cu drag vă mântuiește
prin sângele Meu curat
orice dar astăzi veți cere
în Numele Meu voi face
să vă fie o mângâiere
și când inima-n voi tace
când ceva în Numele Meu
voi cereți ca să primiți
slăviți-l pe Dumnezeu
viața sfântă s-o trăiți
se cere sinceritate
predare Lui Dumnezeu
Domnul să vă facă parte
tuturor de darul Său
apoi iată în tăcere
răspunsu să-l așteptați
cu credință la vedere
Domnului să vă predați
Tatăl vrea sinceritate
și o inimă curată
să aveți cu Sine parte
sfințenia v-a fost dată
glorie dar Lui Mesia
slavă Tatălui Cel Sfânt
căci Isus e bucuria
Adevărul din Cuvânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tăcere sau poezii despre sclavie
Pâinea Vieții-Eu sunt
Ioan 6: 31-40
Din cer nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastră în slujba Lui ca să rămâie
Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește
Și atunci evreii Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer și luna
Eu sunt Pâinea Vieții Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie căci viața-i este dată
Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine afară nu va fi dat
Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis pentru cei ce pier
Prin credința în Mine ei să primească mântuirea
Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine Eu vă zic
Ca să trăiți o viață nouă să fiți cu toții oameni noi
Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar să primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde
O veniți dar la izvoare apă vie voi să beți
Să mâncați din Pâinea Vieții Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul care strigă
Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Și-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.
- Cine ești? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?
- Nu-s Ilie, nici prorocul
Și nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis și este spus.
- Dar răspunde la întrebare:
Cine ești? Ca noi să știm
Căci botezi și nu departe
De oraș Ierusalim.
- Eu sunt glasul care strigă
În pustie neîncetat
Netezi-ți-I voi cărarea
Pentru cel adevărat.
Cel ce vine după mine
Este înaintea mea
Să-I dezleg încălțămintea
Nu sunt vrednic, n-oi putea.
Eu botez spre pocăință
Cu apă, cum sunt trimis
Dar botezul Lui e altul
Cu Duh Sfânt, așa e scris.
Cine-n apă se botează
Nu se spală de păcat
Ci el dă o mărturie
Doar că viața a schimbat.
Cu Duh Sfânt și foc botează
Domnul cel adevărat
Și el are și puterea
Ca să curețe păcat.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez, poezii despre Biblie, poezii despre încălțăminte sau poezii despre schimbare
Începutul și Sfârșitul
Mai înainte de orice început
Din veșnicie am fost așezată
Și Ființa Mea totu-a făcut
Din nu-ul stins și nevăzut
Și din lumina nou creată
Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar și împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână
Începutul și Sfârșitul iată Eu
Am fost și sunt în Univers
Și sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt și ales
În Psalmul doi iată m-ascund
Și-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvați să fiți de cel viclean
Căci în Apocalipsa așa vorbește
Însuși Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numește
Și vouă El vă dăruiește
Și astăzi din Duhul Său
Eu sunt Începutul și Sfârșitul
Cel Dintâi și de pe urmă
Așa vorbește astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Și-și vrea curată sfânta turmă
Veniți dar astăzi voi veniți
Și vin și lapte cupărați
Trăind viața doar ca sfinți
Prin Mine o să biruiți
Surori fiindu-mi voi și frați
Să cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Și dragostea în voi să cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele așezăminte
Să cânte-n inimi bucuria
Orchestre și fanfare să răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăși bucuria
Pe sfinții toți să îi adune
Dar până atunci vor fi furtuni
Și valuri grele pe pământ
Scălda-ți-vă în rugăciuni
Să fiți găsiți de Isus buni
Curați trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima bătălie
Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna
însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată
oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim
poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine este Domnul?
Dragoste nepieritoare
Adevăr, Lumină, Soare
Creator de Univers
Al cuvântului scump vers
Luceafăr din Răsărit
Omul ce a pătimit
Izvorul ce dă iubire
Și mult așteptatul Mire.
E Stăpân al veșniciei
Părintele bucuriei
Îndurare și Cuvânt
Cel mai mare și mai sfânt
E izvor ce dă viață
Luceafăr de dimineață
Tată iubitor și bun
Și al florilor parfum.
E Stăpân al întregii lumi
Soarele din vârf de culmi
Far ce-i pus la mal de mare
A creștinilor cărare
Pavăză, Paloș, Scut
Pentru toate început
Păstor care paște turma
Începutul e și urma.
Stâncă ce-i în larg de mare
Turnul nostru de scăpare
Sprijinitor a vieții mele
Sângele ce-o să mă spele
Stânca mea ocrotitoare
Unde îmi găsesc salvare
Turnul și Ocrotitorul
Ziditorul, Creatorul.
Domnul e cetatea mea
Raza dulce ce mă ia
El este nădejdea mea
Ajutor ce m-o scăpa
E izvor de înțelepciune
Multe câte nu pot spune
Cel ce-I cu putere încins
Mare și de necuprins.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre versuri
Colț de Rai...
Mii de stele strălucesc sus, pe bolta înstelată
Și prin ele Tatăl Sfânt toată slava și-o arată.
Ziua, bolta azurie în întreaga ei splendoare
Este plină de lumină, un ocean întins și mare.
Soarele, un glob de aur, fu-ntocmit să ne-ncălzească
Și pe raza lui plăcută primăvara să sosească.
Noaptea, alt luminător stă pe bolta înnegrită:
Este luna ce veghează; lumea toată-i adormită.
Când pe bolta cristalină norii nu-și mai află loc
Vezi că Domnul te iubește? Ai căldură fără foc!
Iar când norii se adună după-o secetă cumplită
Iar te bucuri: după ploaie atmosfera-i răcorită!
Noi din lume-am fost aleși, știm că Domnu-i Ziditorul
Și de Patria Cerească ne cuprinde astăzi dorul.
Oamenii din lume, însă, se întreabă uneori:
"Cine a făcut aceste: soare, lună, cer cu nori?"
Și de-aceea li se-nchină lor, unor creații mute
Ce nu pot să le vorbească, ce nu știu să îi asculte.
Căutăm de mult răspunsuri la-ntrebări ce ne frământă,
Dar al Domnului Cuvânt oare câți îl mai ascultă?
Măcar tu, iubite frate, să asculți și să-mplinești,
Să te bucuri în iubire, viața-n Domnul s-o trăiești.
Dincolo de norii slavei e un colț de rai bogat
Și dacă-mplinești Cuvântul ție-ți este rezervat.
poezie de Dorel Puchea din Semințe de Rai (21 martie 2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre somn
Hristos din Nazaret
Ca Isus Hristos Mesia
N-a fost nimeni pe pământ
El ne este bucuria
Al vieții Viu Cuvânt
Ca Hristos din Nazaret
Nimenea nu a mai fost
Al Vieții Sfânt Profet
Ne-a dat viață ne-a dat rost
Ca Isus Pâinea Vieții
Nimenea n-a mai vorbit
Sfătuind mereu drumeții
Cum Tatăl a poruncit
Precum Isus și Mesia
Nimenea nu a trăit
Punând omu-n sfințenia
Și la locul rânduit
N-a fost nimeni pe pământ
Aici viața s-o descrie
Ca al Vieții Sfânt Cuvânt
Venit chiar din veșnicie
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl de credință
Ca Isus cel răstignit
Ce dă aicea biruință
Numai El ni-e adăpost
Stâncă tare în furtună
El dă vieții nostre rost
Și la Sine ne adună
Ca Isus din Galileea
Nimenea n-a vindecat
Numai El e astăzi cheia
Și salvarea de păcat
Căci Isus doar ne oferă
Iertare și biruință
A vieții sfinte sferă
Și iertarea prin credință
De Tatăl cel Prea Înalt
Numai Isus a fost uns
Și viață El ne-a dat
Într-un chip viu și ascuns
Doar Isus e Adevărul
Și Viața pe pământ
El deține-n veci misterul
Și viața prin Cuvânt
În lumina mântuirii
Numai El și azi ne-mbracă
El e soarele iubirii
Și de fire viața seacă
Numai El ne ocrotește
Ca o stâncă-n Israel
Viața El ne-o dăruiește
Al vieții sfinte țel
Nimeni nu ne-ntinde mâna
Ca Isus cel răstrignit
Ne sprijină-ntodeauna
În harul Lui înmiit
În Hristos doar ni s-a dat
Tot ce-i bun frumos și sfânt
Adevărul cel curat
Și al vieții vii Cuvânt
Numai El este lumina
Viața sfântă-n veșnicie
Ce ne-ndrumă-ntodeauna
Un izvor sfânt să ne fie
Numai El ne e menire
Ușa vieții și Păstorul
El ne-mbracă-n fericire
Și ne ia în mână dorul
Doar Hristos azi ne arată
Și lumina și-ndurarea
Viața sfântă fără pată
Să avem cu toți salvarea
Nu-i lumină nu-i viață
Fără Isus pe pământ
Numai El și azi ne-nvață
Al vieții sfânt Cuvânt
El e Ușa și menirea
Omului de pe pământ
Și prin El găsim iubirea
De la Tatăl nostru Sfânt
Căci Isus e Creatorul
Al luminii și-al vieții
El ne stâmpără azi dorul
Din grădina dimineții
Munții marea și chiar mersul
Numai El le-a întocmit
Și în palme Universul
El numai l-a potrivit
Și toate au fost create
Prin Isus Cuvântul viu
Sus pe boltă așezate
Că-s al Lui eu azi să știu
Chiar și vântului i-a dat
Legi și norme-n conduită
Și-nspre noi s-a aplecat
S-avem viața azi sfințită
În Isus azi ni se cere
Sfințenia biruința
El fiindu-ne avere
Noi să moștenim credința
Domnu-i totul pentru noi
Sfințenie și viață
El ne scapă din nevoi
Și-nspre Sine ne înalță
Glorie în veci să-i fie
Lui Isus ce ne-a creat
Să-i cântăm în veșnicie
Fie pururi lăudat
18 mai 2018 cluj
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare