Comedia vieţii

Comedia vieţii
o joacă tot omul,
din anii tinereţii
până vine "somnul".
Somnul lung al vieţii
din noaptea-întunecoasă,
unde hidra morţii
e la ea acasă.

poezie de Dumitru Delcă (12 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre somn

Nu vreau să vină somnul vieţii.
Vreau doar somnul dimineţii.
Somnul vieţii e ca noaptea,
El aduce numai moartea.

poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile vieţii

Când suntem în copilărie
Trăim primăvara vieţii.
Radiem de bucurie,
Precum zorii dimineţii.

Când vin anii tinereţii
Toată lumea e a noastră.
E frumoasă vara vieţii.
Suntem ca o floare-n glastră.

Când toamna vieţii ne-a brumat,
Şi când anii se adună,
Ne pare rău că nu am stat
Cu tinereţea-mpreună.

Iar când am intrat în iarnă,
Când se-aşterne lunga noapte,
Sita vieţii-o să ne cearnă
Şi plecăm din viaţă-n moarte.

poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

După anii tinereţii
astăzi sufletul regretă.
S-a stins frumuseţea vieţii,
trecutul nu se repetă.

catren de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie după anii...

Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieţii.
N-am uitat copilăria şi nici anii tinereţii.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinţi
Şi-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinţi.
Din fragedă copilărie, părinţii m-au învăţat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereţii, de viaţă mă bucuram,
Cu fetele, cu băieţii, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenţiei, taina cărţii-am dezlegat.
Dar şi taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuţi în tinereţe,
Am şi eu, ca veteranii, apăsaţi de bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de singurătate

Cele mai anoste visuri sunt acelea fără tine,
Dar decât realitatea nu-i vreunul mai banal;
M-am trezit la el de-o clipă şi-n a doua simt că-mi vine
Să mă culc la loc, dar somnul meu e foarte matinal.

Visurile fără Domnul cel plecat cu noaptea-n cap,
Sunt coşmarul vieţii mele, botezat Realitate;
Din a lor încercuire până seara nu mai scap,
Sărind zilnic peste somnul de frumusingurătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine seara, întunericul coboară ca să culce somnul.

citat din Dumitru Delcă (7 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simboluri

Frunza e simbolul vieţii,
Bobocul, floarea tinereţii.

distih de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare şi evidenţă

Cu puţină măiestrie
Omul pune-n evidenţă,
Încă din copilărie
Valoare şi existenţă.
Iară, în adolescenţă,
Când viaţa are fregvenţă,
Urcă anii tinereţii
Şi atinge vârful vieţii.
Apoi e convins că poate
Trăi şi-n maturitate.
O maturitate lungă,
Ce-l pregăteşte s-ajungă
Şi în pragul bătrâneţii,
Perioada grea a vieţii.
Când a trecut viaţa toată
Existenţa e stopată.
Odată cu existenţa
Valoarea-şi pierde evidenţa.
Nu mai e copilărie,
Nu mai e adolescenţă,
Tinereţea nu te-îmbie,
Nimic nu are fregvenţă.
Iar după maturitate
Bătrâneţea îţi dă moarte.
Toate rămân în trecut,
Valoarea ţi-a dispărut.

poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, cât trăieşte, este sclavul vieţii. Moartea îl scoate din sclavie.

Dumitru Delcă (7 martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Chiar din anii tinereţii
E floarea lumii, viitorul
Ea este creatorul vieţii,
Dar tot ea e terminatorul.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde fugi copilărie

Când prindeam o zi frumoasă,
Doamne, ce mai alergam!
Plecam adesea de-acasă,
Nici-o treabă nu aveam.

Câmpu-ntreg îl colindam
Printre lanuri de porumb.
Socoteală nu dădeam.
Ne bucuram aşa de mult!

Când era porumbu-n lapte
Uitam de masă, de tot.
Aprindeam focul în noapte
Să mâncăm porumbul copt.

Din cenuşă îl scoteam.
Ne făceam negri pe gură.
După ce ne săturam
Simţeam somnul cum ne fură.

Era noapte răcoroasă,
Stelele luceau pe cer,
Cam târziu veneam acasă,
Ne culcam pe lăvicer.

Încet, încet somnul venea
Fără vise, liniştit.
Cu grijă mama ne-nvelea
Când vedea c-am adormit.

Doamne, câtă bucurie
Era în viaţa de copii!
De ce pleci copilărie?
Oare la noi, mai revii?

Unde fugi copilărie?
Dece iei cu tine tot?
Dacă vrei îţi dăm simbrie
Numai să rămâi pe loc.

poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te,naţiune

Francesco Goya spunea că "somnul raţiunii naşte monştri".
Parafrazându-l pe Goya, am putea spune că şi "somnul naţiunii naşte monştri".
Deja este o realitate că monştrii au început să atace oraşele, că dinozaurii prind viaţă, că tot mai multe ţări intră în colaps economic.
Din păcate, multe popoare mai hibernează. Încă nu s-au trezit din somnul la care la-a condamnat comunismul.
Germenii apariţiei de noi monştri sunt evidenţi. Şi când aceştia apar,
se aude zăngănitul armelor.
Se-aude zăngănit de arme,
Miroase a praf de puşcă.
O lume fierbe în cazarme,
Războiul din pace muşcă.
Trezeşte-te, naţiune!
Nu aştepta să se nască alţi monştri.
Te vor devora.
Luptă pentru viaţa ta!

poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

La naştere sămânţa morţii încolţeşte-n noi.
Şi-abia născuţi, toţi suntem botezaţi,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viaţă?
Ce moştenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morţi au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morţii îşi nasc fii,
să îi condamne şi pe ei la moarte!

De ce ne naştem, Doamne,
înfometaţi de viaţă
şi-o iubim,
când singura menire a vieţii,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Domane, sensul vieţii
şi naşte-mă bătrân
şi abia apoi
adu-mă-n floarea tinereţii,
când duc în spate a mea ştiinţă,
să fiu cu mintea de pe urmă
în anii cei frumoşi,
să vin din moarte înspre viaţă,
să nu mai am în minte frica morţii,
să stau încrezător în faţa sorţii
si de nimic să nu mă tem.

Măcar dă-mi-o pe mama înapoi,
să-mi spună basme cu eroi,
acolo unde nu-s copii
flămânzi şi goi,
acolo unde tot ce-i rău dispare,
acolo unde toţi se bucură
şi moartea moare!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea

Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Îmi simt soarta-n tot ce nu mă înspăimântă.
Mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

Gândim prin simţuri – sunt tot ce-avem mai scump.
Fiinţa-mi dansează între urechea dreaptă şi cea stângă.
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Dintre cei de aici, tu care eşti, uşoară ca un fulg?
Binecuvântez ţărâna şi calc lin pe ea - e sfântă,
Şi, mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

Pomul stă-n lumină, dar ce-înţelesuri de-aici decurg?
Viermii din sol, săpând spirale spre cer se-avantă;
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Natura-înţeleaptă are-un plan profund
Cu noi; inspir al vieţii aer ca planta care nu cuvântă
Şi, fermecat, mergând, învăţ unde-o să ajung.

Aceste vibraţii mă ţin treaz. Trebuie să ştiu ce drum parcurg.
Ceva mereu se-ndepărtează, ceva-i aproape ca o vorbă blândă.
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

poezie celebră de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi beţi

vanii dormeau somnul berii
într-o grămadă mări
cică nimeni nu putea trage
de timp (!?) - erau umbre
pe pământ -
mirosul berii se ridică din gră
madă şi plutea în tot parcul
o duhoare de bu
toiul somnului
era somnul greu
somnul berii
câteva sticle cu bere
jumătate pline
jumătate goale
păzeau somnul beţivi
lor nu le pasă (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima, izvorul vieţii

Inima, izvorul vieţii,
Mereu trebuie să bată,
De vrem zorii dimineţii
Să-i vedem când se arată.

Neîncetat să pulseze
Sângele, hrană a vieţii.
Răul din noi să-l dreneze,
S-avem girul tinereţii.

Când moare s-o resuscităm.
Viaţa din nou să apară.
Sufletul să înzestrăm
Cu o nouă primăvară.

De la vânt şi de la soare
Să-i dăm aer şi lumină,
Dacă vrem să nu ne doară
Motorul care ne-animă.

Aşa vom trăi mai mult,
Ne vom bucura de soare,
Vom dăinui pe pământ,
Omenirea nu dispare.

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu poate fi oprită

Moartea nu poate fi oprită,
Viaţa n-o putem salva.
Poate fi doar prelungită.
Mai mult nu putem spera.

În faţa morţii care vine
Rămâne omenirea mută.
Nu poate schimba destine
Când viaţa-n moarte se mută.

Când firul vieţii s-a-întrerupt,
Omul, marele absent
Din timpu-n care s-a născut,
Nu mai răspunde prezent.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet: Să mori, să dormi. Să dormi, poate să visezi - ah, aici e o capcană, pentru că, în somnul morţii, ciudate vise ţi se pot arăta atunci când ai lăsat în urmă tumultul şi tot zbuciumul vieţii.

replică din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!