Iată o suliță
o suliță îmi străpunge pieptul
trece cu încetinitorul prin mine
iese prin spate și se înfige
în dulapul de haine
puteam să o fi prins între palme
asemeni maeștrilor
m-am gîndit însă la satisfacția
celui ce a trimis-o
cu patos
și la cum se va lăuda
că m-a ucis
pieptul meu e plin de cicatrici
am dat satisfacție atîtor disperați
încît mi-e cu adevărat milă
de hainele din dulap
trăiesc într-o cameră ruinată
într-un război al cărui
singur supraviețuitor
mă resemnez
poezie de Liviu-Ioan Mureșan (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vestimentație, poezii despre viață, poezii despre supraviețuire, poezii despre război, poezii despre laudă sau poezii despre adevăr
Citate similare
Clandestin
De ce-mi sunt ploile secate,
De ce nu-mi bate fir de vănt?
De ce eu mă trezesc din noapte
Același, singur pe pământ?
De ce secunda mi-e strivită
De ani ce zac în pieptul meu?
De ce mă trec mereu prin sită
Capricii ale... cărui zeu?
De ce mi-e viața clandestină
Pe o epavă în ocean,
Iar cerul de lumină lină
E un teren extra-vilan?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre secunde, poezii despre ploaie, poezii despre ocean, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre capricii
Ce-ți mai face inima?
în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în pușcării
sau trăind cu
curvele
am avut mereu această mulțumire
n-aș numi-o fericire
care era mai mult un echilibru
interior
o acomodare
la orice se întîmpla
și care îmi era de ajutor în
fabrici
și atunci când relațiile
cu fetele mergeau
prost.
m-a ajutat
pe vremuri de război și de
mahmureală
a încăierărilor din ganguri
și prin spitale.
să te trezești într-o cameră ieftină și
să ridici jaluzelele
asta era cea mai stranie
satisfacție
și să traversezi podelele
spre un dulap vechi cu o
oglindă crăpată
văzându-mă pe mine, urât,
rânjind la tot și la toate.
ceea ce contează e doar
cât de bine
calci prin
foc.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ajutor
- poezii despre superlative
- poezii despre prostie
- poezii despre parcuri
- poezii despre mulțumire
- poezii despre medicină
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
Între mine și cer e o umbră
nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt și viața în celălalt
uneori prins între cele două liniști
îmi lipesc urechea de marginea pământului
și vorbesc cu tata în prezența căruia
am învățat să iubesc să sufăr
și să aprind prima lumânare
țin minte cum am sărutat-o pe mama
și m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică și de
întunericul decupat
din veșmintele lui tata
prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat și
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă
nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
știu doar că nu-mi aparțin
am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă
aș putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezență în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine și cer există o legătură
care definește viața și moartea
și totul sfârșește cu un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre tei, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre râs
Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. Nu m-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârșit. De unde să încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi? Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gîndurile se risipeau. Mă deșteptam cugetând la alta lucruri. Începeam din nou, încăpățânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apăsând tâmplele. Același întuneric. Și nu întâlneam nicăieri nici o lumină, nici un sprijin. Cum să ajung la mine însumi? Cum să-mi cunosc eu sufletul și să viețuiesc întocmai după nevoile lui?.... Am aflat un singur lucru pe care-l bănuiam însă de mult: că eul meu din ceasul acesta nu e aemenea celui din ceasul trecut și cu atât mai puțin celui din ziua trecută. Ceea ce m-a uluit...
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre întuneric, citate despre încăpățânare, citate despre viață, citate despre urechi, citate despre trecut, citate despre perfecțiune, citate despre ochi sau citate despre lumină
Julia Miller
Ne-am certat în dimineața aceea,
Pentru că el avea șaizeci de ani, iar eu treizeci
Și eram nervoasă și însărcinată cu un copil
A cărui naștere mă înspăimânta.
M-am tot gândit la ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o
Acel suflet tânăr, înstrăinat,
A cărui trădare am ascuns-o
Măritându-mă cu un om bătrân.
Apoi am luat morfina și m-am așezat să citesc.
Peste întunericul care îmi acoperea ochii
Mai văd și acum sclipind în lumină aceste cuvinte:
"Și Isus i-a spus,
Adevărat, adevărat îți spun,
Astăzi vei fi cu mine în paradis."
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet, poezii despre spaimă, poezii despre scrisori, poezii despre rai, poezii despre prezent sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Eu m-am născut femeie și-s stresată
Eu m-am născut femeie și-s stresată
De tot ce le stresează pe femei
De-aceea tu mă-ndemni cu bun temei
Să te admir și să m-aprind pe dată
Când îți lași trupul greu pe pieptul meu:
Iar fumul vieții e subtil și reușește
Să bage-n ceață mintea, în timp ce pulsul crește
Și tu profiți de mine, cum am pățit mereu.
Dar nu-i nimic, să nu-ți pese de mine,
Creierul meu de sânge a fost trădat
Însă cu drag mă voi gândi la tine
Deși dispreț și milă am adunat.
Însă această nebunie de care doar noi știm
Nu-i un motiv să conversăm când ne-ntâlnim.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stres, poezii despre femei, poezii despre puls, poezii despre nebunie sau poezii despre naștere
Între două singurătăți
mă plimb între două singurătăți
nici nu știu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreșit voi continua să mă plimb
și să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceașcă
cu iluzii
prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
știu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
și-mi va spune că
viața are gust de pământ
voi trece și prin gândul acesta
așa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi
... și nu m-am recunoscut
poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre plimbare, poezii despre ochi, poezii despre imagine sau poezii despre gânduri
Atât de singur
Mă simt atât de singur și de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereți m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoșii noștri, ce mi-au purtat cel nume.
Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.
Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ține de urât, până-n tindă.
Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.
Mă simt atât de singur, ca un străin în noapte,
Pe drumuri neumblate, pe steiul 'nalt de munte,
Pe pietrele din râuri, pe șubreda lor punte.
Din vorba-mi răspicată, rămas-au numai șoapte.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre negru, poezii despre munți sau poezii despre cercetare
Rezonanțe transcendente
trec prin bătrânețe cu sufletul activ
cu zâmbetul pe față când zorii bat în pleoape
crește-n mine iubirea nu am nici un motiv
să nu simt pulsul vieții cu cerul aproape
roiuri de emoții trec prin pieptul meu
exaltată de splendorile ce-mi ies în cale
speranța de mai bine mi-a dat-o Dumnezeu
mă deschid ca o floare cu mii de petale
trăiesc zboruri senine prin farmec eteric
transparențe dulci rezonanțe transcendente
muzica trezește-n mine avântul cucernic
îmbină purități angelice cu stările ardente
m-am unit cu versul în zborul meu cosmic
remediu împotriva disperării concludente
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre versuri sau poezii despre poezie
Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.
Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre vânătoare, citate despre visare, citate despre tinerețe, citate despre sărut, citate despre păsări, citate despre nevinovăție sau citate despre mâini
Întârziere
Eram sa iubesc
Dar vântul m-a prins desculț de buze
Și m-a purtat intr-o alta limba
Analogic.
am dat din mâini cui a dorit.
Nu a venit nimeni sa le spele de lapte,
De pene, de lut.
Așa puteam sa zbor in doi
Pe sub tâmplele curcubeului ori nu puteam?
Eram sa mor
Dar dragostea m-a prins cu un sărut de palma infinitului
Câteodată ceata vorbește cu norii
Câteodată raiul o asculta
Câteodată aștept cu toporași iarna in soare.
Eram printre ere,
Ce altceva puteam fi?
poezie de Robert Coman din Proprie (18 august 2022)
Adăugat de Robert Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre nori sau poezii despre mâini
Răscruce între singurătate și ultima haltă
îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme
din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
să-mi atârn ultima clipă
nici nu știu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată
știu că mi-am depășit maturitatea și că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trenuri sau poezii despre toamnă
Gorunul
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
și-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă?
O, cine știe? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
și liniștea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
și mut
ascult cum crește-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre stejari, poezii despre păduri, poezii despre pace sau poezii despre frunze
* * *
te simt sub haine târându-te cum
n-am simțit de când străbați înot manualul de religie
secetă a disperării mele sub pielea ta
precum în alte haine mă străduiesc să-ncap
cum fructul se aruncă plin din iarbă în sus
pe creangă în copac mai strânge-mă avid
la pieptul tău acolo unde dunărea
se varsă
te-aștept autoflagelându-mi Biblia
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre fructe, poezii despre creștinism, poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre Dunăre sau poezii despre Biblie
Ave Maria
Și țigara m-a fumat pe mine la ultimul fum
Ultimul nu e niciodată cel de pe urmă.
Unghiile mele se rodeau între ele.
În cap mi se-nvârte ce a fost, ce-i acum.
Îmi scormonesc pieptul după sânii extrași
Cu mașinăria de buze.
Membre incerte se agită spasmodic.
Mi-am lăsat obrazul pe un vârf de topor
Să îmi mângâie copacii.
Am învățat multe despre altoire.
Mi-e dor! Mi-e foarte dor să te aud în mugetul vacii.
Știm că ieslea e sfântă.
Sărut-mâna lumânare
Azi ți-am cumpărat o flacără de la obor.
Deocamdată mi-e somn.
Geamurile mă închid pe mine în dosul lor.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre sâni, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre lumânări sau poezii despre fumat
O patrie și un mormânt
trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule și atrii
îmi curge-același sânge sfânt.
trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc și în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.
trăiesc aceeași melodramă
prin vise și prin alte vieți,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineți.
trăiesc cu ochii și cu gândul
la ce a fost și ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.
trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-același aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreți să mor?
poezie de Ionuț Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre dor sau poezii despre visare
În pieptul meu se-aude mersul tău
Viețuiești în mine, ești sângele meu,
Îmi alergi prin vene, spre inimă... Eu
Îți ascult doar pașii, nu te pot vedea,
Confundându-ți mersul cu inima mea.
poezie de Marius Robu (30 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile tale calde
Gust amarul până îmi iese prin ochi
și nu mă las furat de vorbe goale.
Sunt prins în vârtejul slăbiciunii omenești,
dar nu mă tem de nimeni.
Îmi adaug în fiecare zi câte o șansă,
să mă ridic cu sufletul la cer
în primăveri de cântec prin gânduri
și-n mâini cu măreția dragostei
ce-mi rodește-n palme.
Ploile tale calde
cu mângâieri rupte din cuvinte
îmi coboară prin trupul înfășurat
de atâta fierbinte iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre muzică sau poezii despre frică
Când trece un om prin sufletul său
Toată
noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuți în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereți au jucat umbrele
mă simțeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez
Te-am văzut spre dimineață
cuprins de tristețe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
și noaptea s-a făcut albă
trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă
de pe un ochi umed deschis
atunci lumina Ta a picurat
ca o lacrimă
tăcerea se limpezise
puteai auzi cum trece
un om prin sufletul său...
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!