Iarnă, lasă-ne în pace, e trecută a ta vreme,
Primăvara ne-ai furat-o dar de tine nu se teme,
Suspinând, cu ochii-n lacrimi, ne-aduce bunăvestire
Că va reveni îndată dezmorţind întreaga fire.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au ierni...

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Noaptea, troienele ne-au îngropat tot satul,
Viscolu-n geam bătea zăpada spulberată,
Viforniţa-mproşca de-a lungul şi de-a latul.

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Poteci ne deschideai prin munţii de zăpadă,
Mă deşteptam în hârşâitul de lopată
Ce răzbătea în odăiţa scundă, caldă.

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Făceai cărări, măturai neaua la fereastră
Şi întunericul îl alungai îndată,
Lumina lină pătrundea în casa noastră.

Trecut-au ierni... Dar nu mai eşti cu mine, tată,
De supărare iarna a uitat să ningă,
Mi-e dor, s-au dus zăpezile de altădată,
Noi suntem bine, spune-i mamei să nu plângă!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea câmpiei

E linişte şi pace în câmpie,
În lanuri se sfinţeşte bunăstarea,
Macul aprinde-a candelei făclie,
Grâul primeşte binecuvântarea.

Se săvârşeşte slujba de-împlinire,
De plămădire a bobului plăpând,
Se duce-n patru zări bunăvestire,
Urcată-n ceruri de-al ciocârliei cânt.

Greierii spun în cor o rugăciune,
O prepeliţă-îşi cheamă puişorii,
Spice în vânt, în semn de plecăciune,
Mulţumesc soarelui ce-alungă norii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunăvestire

Azi avem, din fericire,
Parte de bunăvestire,,
Dar de mâine vom avea,
Zilnic o... vestire rea...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne-ai adus

Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
şi un veştmînt curat.
Dar noi, ca mulţumire,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.

Spre veşnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
şi-n cer ne-ai dăruit:
şi inimă, şi nume,
şi Duh nemărginit.

Şi-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat şi cît?
... Doar patru răni de cuie
şi-o rană-n piept. Atît...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.

Şi-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în şir
O aud suspinând, suspinând.

Şi vântul rece de toamnă
Prin oraş îl simţi umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.

Dar îşi continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veste tristă!

O veste tristă! Tată, ai plecat...
Aud în mine clopotul bătând,
Şi satu-ntreg... şi noi ne-am întristat
Tu ne-ai lăsat pustii şi lăcrimând.

Azi, tatăl meu, zis Apetroaie Anton,
Pierdut de noi în anul '90
Îşi duce-aici al nemuririi somn,
Încătuşat de vremurile reci.

Ghirlanda plânge... Lacrimi de cristal
Se scurg din suflet, tată, iar şi iar.
Octombrie... o toamnă ne-ai lăsat
În suflet... zi de 9, gând amar.

Iisus în suferinţă-i răstignit...
Mă plec şi îngenunchi. Ne-ai părăsit,
Cuvintele de-acum sunt în zadar
Fotografia ta imi e amnar.

Mormântul, tată bun, ţi-e îngrijit,
Vin iar singurătatea să-ţi alung,
Mi-e fratele şi el de-acum cernit
Cu el alături, tată, stau şi plâng.

Suntem aici, noi cei doi fii ai tăi,
Crinii de pe mormânt să îi udăm.
Lăstari din tine frânţi, oriunde-am fii
Prin tine "a trăi" noi învăţăm.

Ţi-am pus adesea candele, dar vezi?!
Lumina ţi-au furat-o alţi străini...
Tu strigi cu glas de clopot şi aştepţi
Alte mătănii şi alte lumini.

În sărbători, la tine să venim
Ne-aştepţi... Ne chemi - o pasăre în zbor,
Noi am rămas a tale rădăcini,
Şi fără tine nu ne e uşor.

Odihnă tată, ţie,-n cerul sfânt!
De-aţi scrie încercarea mi-e-n zadar.
Nu ştiu să-ţi scriu... Adesea stau şi plâng
Şi-ţi rog eternă pace, la altar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală

Adormise neatentă
Pe nisipul de la mare,
S-a trezit fără poşetă
Şi-a rămas cu ochii-n soare.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătoare iarnă...

A mai trecut o iarnă pe la mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc în văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.

Ochii în licăr se-adapă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, urăsc acest prezent,
Un curcubeu aştept după o ploaie.

Fuiorul iernii se destramă-n ceruri,
În sobă a rămas cenuşa-i stinsă,
Topită-i veghea nopţilor cu geruri
În primăvara de fiori aprinsă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Astăzi să ne bucurăm
De al fericirii val,
De mâine o să uităm,
Vom reveni la normal.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţul meu

E trist căluţul meu de la o vreme,
Citesc în ochii lui plini de blândeţe,
E tânăr şi-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrâneţe.

Grij-am avut, l-am dus la potcovar:
Picioarele să-l ţină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.

L-am ţesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Şi mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:

- Mă bate gândul rău şi nu mi-e bine,
Mai stai, aş vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai să pleci de lângă mine,
N-aş vrea să mai cunosc un alt stăpân!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace!

Ce dorinţa, ce cuvânt!
Să fie pace pe Pământ!
Ce noţiune, ce concept!
Să fie pace pe Pământ!
Ce sentiment şi ce stare!
Doar să fie Pace, Pace!
Ce Iubire, ce Putere!
Pace fie, Pace, Pace!

Monumentul cel mai înalt
Ce depăşeşte a Iertării prag
Aripi de Lumină are
Pace fie, Pace, Pace!
Este cea mai puternică Iluminare
Pace fie, Pace, Pace!
Să lumineze întreaga Planetă
Doar cu Pace, Pace, Pace!

De unde EŞTI TU, DOAMNE
Te rugăm doar DĂ-NE PACE!
Şi doar atâta să ne spui
PACE FIE PE LA VOI!
PACE FIE ŞI ÎN VOI!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă,
Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecaţi spre-o violetă.
Mi-ai trimis-o pe-o clipire şi descopăr şi în plete
Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete.

Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare.
Cum mă ştii, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare.
Şi-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet
Am să-ţi vin în vis, cochetă, tiptil, tandru şi discret.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă şi ocrotitoare.

Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândeşte-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare.

Dinspre deal vine tristeţea împroşcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă şi nu renunţă, e o bravă luptătoare,
Sfârşeşte ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

De-a sărit calul vreodată,
Vrând să-şi mântuie necazul
A mărturisit îndată
Că sărise doar... pârleazul.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarăşi primăvara

Nu te obosi să-mi pui înserarea pe umeri
poate n-am crecut mare cât o zi,
drumul s-a oprit la popas în amiaza cuvântului
peste care trec norii cu ochii-n lacrimi
şi lasă-mă între trecut şi viitor
cu paşi rari să măsor umbra stejarului
sub care Dumnezeu îşi odihneşte gândurile.

Vine iarăşi primăvara păsărilor maiastre
cu flori regine ale culorilor
şi înserări învăluite în taina iubirii
pe pajiştile sufletului înţesat de ierburi
în care se ascund nopţile rămase de pază
pentru nebunii căzuţi orbi de întuneric.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samahoanca

Din sfeclă, elixirul vieţii,
Întâi te-ndeamnă s-o iubeşti,
Uşor te sprijină pereţii,
Îndată simţi că o sfecleşti.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

STEJARUL SUPĂRAT

Strejarul falnic, stins în glas,
Jeleşte-n lacrimi de durere
Puţinii fraţi ce i-au rămas
Scăpaţi de jalnica tăiere.

Sosit-a criminalul ceas
Ce îi sortise la tăcere,
Stejarul falnic, stins în glas,
Jeleşte-n lacrimi de durere.

Inelul vieţii le-a fost ras,
Cu zimţii morţii fac avere
Nemernici răi, plini de putere,
Banii cu drujba i-au extras,
Se teme să mai fac-un pas
Stejarul falnic, stins în glas.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărând din trei în trei

Greierii s-au strâns pe seară
Şi fac ample repetiţii,
Lungi acorduri de chitară
Se aud în competiţii.

Liliacul rotofei
N-are linişte şi pace:
Numără din trei în trei
Petalele cu noroace.

Le aşează, le alege
Ca în prag de dimineaţă
Fetele ce vor culege
Să aibă noroc în viaţă.

Sus pe bolta înstelată,
Luna-n drumu-i de cleştar
Se uită în jos mirată,
Zăboveşte-o clipă doar.

Tril fermecător se-aude
Lin ca apa de izvor,
Legănat uşor de unde
În al valurilor dor.

Plânge-n cânt privighetoarea,
De pe frunte-i curg sudori,
În potir adună floarea
Roua ce se scurge-n zori.

Şi îmi dezmiardă-n al ei glas
Iubire, dragoste şi patimi,
Dispare într-un bun rămas
Lăsându-mă cu ochii-n lacrimi.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele Babei - Mărturisire

De-a sărit calul vreodată,
Vrând să-şi mântuie necazul
A mărturisit îndată
Că sărise doar... pârleazul.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa

Dintr-un muşuroi, săraca,
Ieşea dup-o iarnă lungă,
Primăvara o-mbrăca
Frigul să n-o mai ajungă.

Mică e cât un grăunte,
Dar e hărnicuţă foc,
Duce-n spate cât un munte,
Într-un an nu stă deloc.

Strânge într-a ei cămară
Bunătăţi pentru o iarnă,
S-aibe până-n primăvară,
Când norii nea n-o să mai cearnă.

Nu se teme nici-un pic,
Vrednică-i şi curajoasă,
În lumea mare, suflet mic,
Furnicuţa e vănjoasă.

poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!